După moţiune

Ieri, am făcut eforturi substanţiale să urmăresc evenimentele politice: dezbaterea din Parlament pe marginea moţiunii de cenzură şi mişcările de stradă ale sindicatelor şi ale PSD. Am sfîrşit ziua într-o greaţă mai mare decît cea care mă încearcă în mod obişnuit cu privire la politica de pe malurile Dîmboviţei.

Un guvern incompetent şi ticălos se agaţă disperat de putere. O opoziţie impotentă şi tembelă vrea să schimbe puterea fără să vină ea acum la putere (ci eventual după ce trece criza). Dar nu această înfruntare aproape comică, dacă n-ar fi tragică, îmi stîrneşte sila. Ci mijloacele, limbajul şi purtătorii de mesaj. Şi, mai mult, lipsa de speranţă pe care mi-o pricinuiesc actorii politici.

Ce am văzut ieri? Ce vedem de prea multă vreme. Prostie, agresivitate, limbă de lemn, fugă de idei, populism deşănţat, demagogie fără har, lipsă de minima eleganţă la care te obligă statutul de demnitar, infantilism politic, ură...

Asta nu e politică, e casă de nebuni şi mahala.
Grav mi se pare că, dacă în alte perioade societatea civilă, aşa cum e ea, mai avea un cuvînt de spus, acum e ignorată cu desăvîrşire şi nu mai are nici un pic de influenţă. Altă dată, de gura ong-urilor şi a unor intelectuali mai vizibili, politicienii erau dispuşi măcar să mimeze un comportament responsabil, iar uneori chiar să susţină cîte o iniţiativă mai de Doamne-ajută! Acum, nu le mai pasă.

Sindicatele, mereu masă de manevră pentru acţiuni politice, au devenit de-a dreptul ridicole. Nu le mai ia nimeni în serios şi s-au fleşcăit cu totul. Dacă într-o situaţie atît de proastă ca a României de azi, sindicatele au nevoie de mobilizarea PSD ca să scoată cîteva zeci de mii de oameni în stradă, e bai mare.

În aceste condiţii, devine limpede că revoluţionarul de cîrpă numit Victor Ponta - acest Goe Guevara al politicii româneşti (apud Liviu Avram) - n-are nici o şansă să-l răstoarne pe tiranul de hîrtie de la Cotroceni prin mijloace de forţă. Mă îndoiesc că şi prin mijloace electorale, la ce lehamite a cuprins electoratul.

Dar nici Băsescu, nici guvernul n-ar trebui să se culce pe-o ureche, căci lipsa de speranţă duce mai mereu la gesturi extreme.
------------------------------

Vă recomand să citiţi cîteva comentarii de după moţiune :
PDL cade. Ia cu el şi România?, de C. T. Popescu

Cine scrie moţiunile?, de Liviu Avram

Cronica noii revoluţii române în direct, de Horia Ghibuţiu

Moţiunea Ceauşescu pentru revoluţia Ponta, de Sabina Fati
------------------------------

PS:

Abia scăpat de moţiunea de cenzură de ieri şi profitînd de o opoziţie slabă, guvernul şi-a asumat răspunderea pentru noua lege a educaţiei. O lege care marchează un nou compromis între PDL şi UDMR. Citiţi aici.

Liviu Avram găseşte un abuz la Curtea Constituţională

Liviu Avram, azi redactor şef -adjunct la "Adevărul", este unul dintre cei mai buni jurnalişti din România. N-o să-l vedeţi la "Zece pentru România" sau la alte şuşanele cu pretenţii, dar puteţi să mă credeţi pe cuvînt. Dacă nu, căutaţi-i articolele.

Dacă numele lui nu vă sună cunoscut, este doar pentru că îi place să fie discret, nu intră în scandaluri, nu se bate pentru funcţii, nu apare "pe sticlă" decît dacă e musai. În rest, munceşte conştiincios şi, la răstimpuri, refuză funcţii de redactor şef.

În ultimii ani, fiind editor - împins-rugat de şefi şi prieteni, dar poate şi din nevoi financiare (ehe, mai e mult pînă ce şi la noi un reporter va fi plătit cît un şef, pentru calitatea informaţiei pe care o aduce), căci altminteri nu-şi doreşte nimic mai mult decît să scrie -, a scris mai puţin, pentru că mai mult i-a îndrumat pe alţii. Dar eu îl cunosc din vremea cînd scria reportaje spumoase şi investigaţii devastatoare. Pe urmă a tot format (prin cursuri profesionale sau "la locul de muncă") jurnalişti de investigaţii. Şi a scris mai mult comentarii - dar care îi arată fibra de jurnalist pur-sînge, cu "nas" pentru subiecte şi pentru dedesubturi.

Am lucrat cu el în patru rînduri: 1992 - "Ziua" (apărut în Bacău, nici o legătură cu ziarul cu acelaşi nume apărut mai tîrziu, în 1994, la Bucureşti, sub conducerea lui Sorin Roşca Stănescu), 1993 - 1994 - "Evenimentul Zilei" (Biroul de presă Bacău, unde, ce vremuri, domnule Cristoiu !, eram patru corespondenţi), 1995 - 1998 - "Monitorul de Bacău "(înainte să fie preluat de S.O. Vîntu şi apoi de Mihai Iacob care l-a şi îngropat), 2004-2006 - "Cotidianul" (Bucureşti). De fiecare dată am avut un real sprijin profesional în el. Are ştiinţa de meserie, calmul, logica şi curiozitatea unui mare om de presă. Şi le manifestă cu naturaleţe, fără să se mîndrească.

Un astfel de ziarist şterge bună parte din ruşinea pe care o fac breslei mulţi nechemaţi cu gura mare, cu ştaif sau doar cu tupeu, care ne umplu viaţa cu scursurile lor revărsate prin toate canalele... media.

Vă împărtăşesc aceste gînduri după ce am citit editorialul de azi al lui Liviu Avram: Iepuri cu faruri în ochi. Denunţ.

Ştiu că Liviu va fi jenat de atîtea laude, şi-l rog să mă ierte că nu mi-am putut reprima efuziunile :)

Dincolo de asta, ce ziceţi, are sau nu dreptate?

Pe scurt

Am revenit dintr-o prea scurtă vacanţă (pe alte plaiuri decît cele mioritice), unde mi-am îngăduit să mă lipsesc de internet şi telefon. Distanţarea m-a ajutat să văd mai bine, la întoarcere, cît de seacă este realitatea românească, atunci cînd nu e de-a dreptul dramatică. Aşa încît am renunţat să mai scriu aici încă vreo cîteva zile. Mi-a prins bine, mai ales că între timp am avut şi două mari sărbători creştine, pe care astfel le-am trăit în tihnă.

Astăzi, revin însă pe blog, pentru că sînt cîteva lucruri peste care nu e bine să trecem uşor.

# Într-un interviu în Ziua, Iurie Roşca, liderul PPCD, confirmă ceea ce bănuiam şi anume că preşedintele Traian Băsescu l-a îndemnat să facă alianţă cu Voronin şi comuniştii în 2005. Bine, nu numai Băsescu, dar acesta pare să fi avut cuvîntul cel mai greu. Reporterul de la Ziua îl ajută cît poate pe Roşca să se justifice, chiar aruncînd cea mai mare parte a culpei pe Băsescu.

Pentru această trădare, PPCD, în cap cu Iurie Roşca, a fost eliminat din Parlament de electorat.

S-ar cuveni ca şi Băsescu să plătească pentru complicitate, cu atît mai mult cu cît în declaraţiile publice condamna comunismul.

# Sorin Roşca Stănescu, şeful reporterului care l-a intervievat pe Iurie Roşca, spune lucrurilor pe nume: Iuda e Iuda, indiferent de ce a trădat. "Iuda e Iuda nu numai fiindca a facut pactul cu diavolul. Ci fiindca a ramas consecvent, pana in ultima clipa, pacatoasei intelegeri. Inainte de a fi victima lui Basescu si a lui Voronin, Rosca este propriul sau calau."

# Cornel Nistorescu, noul director al ziarului Cotidianul, îşi continuă politica păguboasă: război cu toată lumea, motivat numai de orgoliul său. Iar roadele se văd: un val de demisii. A plecat Liviu Avram, omul care, în ultimii cinci ani, indiferent cine a fost redactor şef, a ţinut ziarul, cum se spune. Îl cunosc pe Liviu de vreo 18 ani şi am lucrat cu el la trei ziare. Este un ziarist de investigaţii excelent şi un editor extrem de priceput. În plus e harnic şi modest, ceea ce nu se poate spune despre prea mulţi şefi din presă.

# Dacă Liviu a plecat, eu nu dau prea multe zile Cotidianului, căci înseamnă că nu se mai poate face nimic - cel puţin nu cu actualul staff. Îmi amintesc că, în 2001, după ce Mihai Iacob (Curentul) a preluat şi Monitorul de Bacău, Liviu a demisionat de la conducerea acestuia şi s-a mutat în Bucureşti. După foarte puţin timp ziarul a ajuns unul de partid şi falimentar.

În 2004, pe cînd era şeful secţiei de investigaţii la Adevărul, simţind că lucrurile se împut, Liviu s-a transferat la Cotidianul. După o vreme, conducerea ziarului Adevărul şi o parte din redacţie au demisionat şi au fondat Gândul. Adevărul a avut nevoie de cîţiva ani să-şi revină.

# Pe lîngă Liviu Avram, de la Cotidianul au mai demisionat băieţii de la economic, în frunte cu şeful secţiei, Mihai Nicuţ. Din cîte ştiu, urmează şi alte demisii importante, iar Nistorescu va rămîne doar cu cei care nu au unde să plece şi cu mercenarii pe care îi mai poate strînge. Văd că şi-a adus deja alături de el la comanda ziarului doi oameni care au slujit PNL, întărind astfel suspiciunile de parti-pris care planează asupra sa.

Oricum, pare-se că nici Nistorescu nu lucrează cu orice mercenari, căci au eşuat negocierile dintre el şi un fost subordonat al său de la EvZ, care în urmă cu cîteva zile îl firitisea, iar acum îl înjură :)

# Nistorescu se lăuda că, după scandalul numirii sale la şefia Cotidianului, ziarul a crescut tirajul la un nivel nemaiîntîlnit, iar pe internet are un număr sporit de vizitatori. O minciună demontată aici, aici şi aici.

# Volumul Măsura vremii: îndemn la normalitate, de Mircea Platon şi Gheorghe Fedorovici, are parte de prima recenzie. Sînt tare curios să văd care dintre numele mari ale criticii noastre se va opri asupra cărţii - una polemică şi dură cu mainstream-ul.