Andrei Pleşu, despre parabolele Mîntuitorului
Probabil că iar or să mă beştelească unii că îl promovez pe dl Andrei Pleşu, dar n-o să mă abţin de la a vă propune să urmăriţi o conferinţă a domniei sale, ţinută la sfîrşitul lunii octombrie, anul trecut, la Universitatea "Al. I. Cuza" din Iaşi. Cred că subiectul, abordarea şi punctul său de vedere merită o discuţie serioasă. Dacă s-ar putea argumentată, calmă şi instructivă - aş fi fericit. Dincolo de unele exprimări colocviale, nepotrivite în context, după opinia mea, dl Pleşu încearcă să lămurească un lucru important: modul în care Iisus Hristos a comunicat cu oamenii. Şi vorbeşte despre parabolele Mîntuitorului, despre cînd şi cu cine se poate purta şi merită să porţi un dialog, despre libertate, despre ideologie (şi aici vine cu o afirmaţie tare: că Biserica s-a ideologizat, taman ce n-a vrut Iisus, pentru că ideologia anulează libertatea), despre exterioritatea lumii şi năzuinţa noastră naturală spre înăuntrul unei opţiuni spirituale...
Cu siguranţă, teologii şi filologii care citesc acest blog ne-ar putea desluşi mai bine unde are şi unde nu are dreptate dl Pleşu. Eu unul aş fi foarte interesat, de pildă, să aflu opinii pertinente vizavi de afirmaţia dlui Pleşu privind ideologizarea învăţăturii de credinţă a Mîntuitorului de către Biserică.
Postări
Am ascultat-o si cred ca e interesanta ca demonstratie, dar...
Nefiind teolog, nici filolog, nu pot intra in amanunte ce tin de acuratetea detaliului. Dl. Plesu are talentul rar de a pune oamenilor zilei noastre - volens nolens moderni si marcati de o "ontologie" secularizata- probleme de credinta pe care multi dintre cei care citesc nu si le mai pun nici macar din principiu -asa cum a facut-o si in cartea sa "Despre ingeri", cand am constatat reactiile uluite ale unor amici "culturali" sau "stiintifici". Personal am aceasta experienta in ceea ce-l priveste, pentru ca am fost marcat in studentie de comentariile sale asupra Evangheliei, eu nefiind inca in Biserica. Tot ca fapt divers, am un prieten care facuse Constructii si mi-a marturisit ca a descoperit la cursurile sale o zona de reflexivitate complet noua (se intampla asta la inceputul anilor '90). Asa a ajuns la Teologie, apoi a facut pasul decisiv in Athos, unde este calugar deja de 11 ani. Andrei Plesu are acest talent, de a iti intredeschide usa. Atata poate, dar o face cu un talent (sau cu un har, depinde cum consideram) remarcabil.
In ceea ce priveste conferinta de fata, ce-i pot imputa este tocmai discursul sau final anti-eclezial. Putea sa spuna ca Biserica a fost ideologizata in catolicism (ceea ce este evident in problema infailibilitatii papale si a lui Filioque), insa nu putea sa lase aceasta umbra asupra intregii Biserici, astfel incat unii s-ar putea intreba care este rostul ei. Nu vede rostul Bisericii, in chip (cu argumente) (neo)protestant? Nu a dat raspunsul. Nu stim. A spus doar ca Biserica a ideologizat discursul hristic.
Ca o concluzie personala, aceasta conferinta nu poate sa-l sporeasca pe crestinul imbisericit (care poate sa-l blameze net, ca martor al unei realitati ce nu poate transfigura persoana umana decat in spatiul Bisericii, unde Hristos Inviaza Duminica de Duminica la Sf. Liturghie), dar poate, cum spuneam, sa-i intredeschida usa unui om perfect opac la divin, nu mai vorbesc al unuia care nu poate relationa in termenii divino-umanitatii lui Hristos. Acesta il vad ca fiind meritul principal al conferintei: introducerea intre premise a Intruparii.
@ Iulian:
Şi eu cred că dl Pleşu are meritul de a aduce în discursul public subiecte religioase. Chiar dacă viziunea sa poate fi deseori amendată cu argumente teologice (da, am detectat şi eu un spirit protestant în finalul conferinţei de faţă).
Cu autoritatea sa, dl Pleşu poate deschide minţile (şi-apoi s-or deschide şi inimile, cum e cazul colegului tău) spre metafizic.
În plus, adversarii săi ireductibili, între care şi gardienii ortodoxiei, ar trebui să ia aminte la discursul dlui Pleşu. Inteligenţa sa bonomă şi umorul bine dozat sînt mult mai convingătoare decît imprecaţia inchizitorială şi îndîrjirea puristă. Sau, în tot cazul, mai atrăgătoare, deci de natură să te pună pe gînduri şi să te deschidă către un adevăr. Adevărul nu poate fi slujit oricum.
ce sa zic, Biserica a fost ideologizata in Catolicism dar Ortodoxia e pura..
setea de Putere a Bisericii Ortodoxe (mai ales cazul Rusiei: a se citi Istoria ei) ar trebui sa ne puna pe ganduri
toti avem bubele noastre, u e cineva mai pur decat celalalt...
si DA, Hristos a fost ideologizat (si in Bizant, si in Vest)
Mi-a placut prezentarea dl.Plesu . Un mucalit ar spune mai direct : se vede dom'le scoala de la Paltinis , prietenia unui Scrima si sincretismul eliadienesc . Dl.Capsali are dreptate : multi intelectuali gusta credinta "altfel' atunci cand nu asculta o predica expusa jalnic . Asemenea sunt si domnii Danion sau Puric . Este bine ca astfel de discursuri au loc . Fac un bine multor preoti care considera ca predica este doar un ceva mecanic , fara viata , fara substanta . Vulgul conteaza . "Banutul vaduvei" .
Foarte pertinenta observatia legata de discursul anti-eclezial .Este vizibila de mult timp . Poate ca meditatiile transcendentale nu se lasa usor doborate din constiinta . Doar si Scrima si Eliade au avut parte de India , nu-i asa ? Iar unui bun prieten si unui cititor atent asa cum este dl.Plesu nu cred ca i-a scapat aceasta afinitate a celor 2 de mai sus fata de anumite curente de hinduism sau budism iar in unele cazuri posibil chiar de sufism .
Poate nu intamplator avem parte de inca o etapa din demersul de mai jos :
http://www.libhumanitas.ro/sensuri-metafizice-ale-crucii-seria-boltzmann-volumul-i-humanitas-2008.html
Guenon , simbolismul Crucii . Scurt pe doi . Cand vom vedea un discurs sublim asupra euharistiei care a fost ideologizata de Biserica Una ( de rit bizantin sau latin ) ? Parerea mea : niciodata .Gnosticismul nu poate aborda un astfel de subiect fara a pica in erezie .
@Ancoratus
Complet de acord. Nici eu nu cred ca poate sa treaca mai mult de Scrima si de Guenon. Insa nu-i putem cere asta. Fiecare are rolul sau, iar dl. Plesu este acceptabil pentru cei cu dinti de lapte. Daca vorbea ca Sf. Nicolae Velimirovici, (sau ca Gheorghe Fedorovici, ca sa fac o rima) nu ar fi putut fi acceptat intr-un astfel de cadru, ci intre cei cu măselele (duhovnicesti) crescute.
Iulian Capsali ,
Mi-ati starnit cateva curiozitati off-topic :
1.Ce poate spune NOU Velimirovici ( sau Fedorovici ) fata de esenta tare definitivata in sec. 2-8 ?
2. Cunoasteti vreun teolog ortodox care sa stapaneasca teologia catolica ? Intr-o lume a informatiei nu cred ca mai dureaza mult pana cand duhovnici de referinta vor tb.sa faca fata unor evidente : ceea ce au studiat domniile lor este pur confesionalism . Politica . Poate si de aceea se opun cu atata indarjire "gardienii ortodoxiei " deschiderii BO catre BC . Sunt cumva insuficienti pregtiti pt.a intelege Sf.Traditie ? Nu poti sectiona la infinit argumentele unor teologi catolici de referinta pe motiv ca sec. 14-19 te-au invatat ca a fi anti-catolic este o datorie .
3. Credeti ca Septuaginta ( Polirom) poate ajunge carte de cult ? Am auzit pareri f.bune despre aceasta traducere .
4. Cunoasteti vreun mare teolog ortodox care sa declare raspicat ca Sf.Taine nu sunt valide in BC ?
Sunt interesat de raspunsul dv. deoarece va consider un om serios si f.informat . Intr-o lume din ce in ce mai extremista adevarul este de multe ori trunchiat . Va multumesc anticipat pt.posibilele lamuriri .
Ancoratus,
Imi pare rau, dar aici o sa te dezamagesc. Pentru ca imi este evident clar incotro vrei sa ma indrepti, o sa-ti spun ca imi pare rau de dl. Badilita, pe care observ ca-l reprezinti ideatic, si nu numai. Ma rog pentru el.
Pozitiile mele in ceea ce priveste biserica catolica sunt cunoscute: Filioque nu face decat sa perverteasca Sf. Treime, si sa o transforme intr-o doime si ceva... Probabil ca scurtul meu raspuns "extremist" o sa ma faca antipatic. Imi asum aceasta ipostaza fara nicio bucurie - pentru ca nu vreau sa smintesc pe nimeni si nu caut dusmania cu lumanarea - dar din dragoste pentru Adevarul ortodoxiei nu pot sa va dau un raspuns echivoc. Din acest raspuns al meu cred ca pot deriva si restul.
Ca observatie personala, consider ca teologia catolica a creat o stare de schizofrenie in invatamantul teologic ortodox romanesc, care acum e plin de teologi, dar ii lipseste gandirea ortodoxa. Asta face ca Staniloae (poate cel mai mare ganditor ortodox al secolului trecut), sa fie o anexa minora a unui invatamant incoerent, care dezvolta ambiguitatea si in cei care il absolva, inclusiv la preoti, din pacate.
Va doresc, cu sinceritate, tot binele.
Iulian Capsali ,
Vroiam sa stiu parerea unui om pe care-l respect pt. ceea ce scrie . Atat cat am apucat sa citesc din ceea ce scrieti .Nu iscodesc asa cum vi s-a rputea parea .
Nu-l reprezint ideatic pe Dl.Badilita . Insa a nu observa o editie buna a Septuagintei mi s-ar parea sinonim cu ipocrizia . Mixul intre textul masoretic si cel grecesc este un viciu de metoda pe care nu-l putem ascunde sub pres la infinit .
In plus imi permit sa va atrag atentia asupra faptului ca teologia catolica PROST INTELEASA a nascut , posibil acea schizofrenie de care vorbiti. Si spun asta pt. ca Parintii latini nu sunt studiati serios . Ceea ce arata un confesionalism jenant . Nu se poate invinui o Biserica pt. lipsa de cultura a anti-catolicilor .
Nu va faceti griji in privinta smintelii .Sf.Toma Aquino este inexistent in discursul multora care vb. despre teologia catolica .Pur si simplu nu l-au studiat . Astfel incat mi se pare mie ca a discuta cu oameni care nu au datele necesare pt. a-si forma o parere despre ce insemana teologie catolica mi se pare inutil .
In privinta Pr.Staniloae nu stiu ce sa va spun . Ioan Ica jr este un teolog la fel de bun . Maretia Pr.Staniloae imi apare in faptul de a fi lucrat cu mijloace rudimentare la intemeierea unei opere esentiale pt. BO . Dar nu tb. idolatrizat .Tb. sa avem obiectivitatea necesara pt. a vedea si oameni tineri cu reale calitati care ofera traduceri minunate . Nu exista o cultura ortodoxa . Crestina , da . Sunt pt. un ecumenism al spiritelor patristice . Neinregimentate politic sau confesional . A cadea in extaz in fata grecilor la infinit este degradant . Studile in franceza si italiana sunt de NEOCOLIT . Sunt convins ca zelotii ortodoxiei fac o gafa majora atunci cand exclud stiinta de carte din viata sociala a Bisericii doar pt. ca li se pare lor ca odata cu palamismul ortodoxia si-a incheiat dizertatia .
Inchei aici cu frustrarea de a nu fi vazut nici un raspuns la intrebarile 1 si 4 . Poate ca sunteti pus intr-o situatie delicata de a marturisi public aceasta . Chestiune observata de mine la f.multe persoane cunoscute din spatiul ortodox . Se feresc sa spuna concret daca Tainele BC sunt valide . In timp ce isi asuma direct si f.rezerve pozitia palamita neacceptata de un Sinod Ecumenic .
p.S Problema Duhului Sfant la Vasile cel Mare este una spinoasa si plina de invataminte pt. cei care se grabesc sa descopere Sf.Treime la 15 secole dupa parintii capadocieni a caror pozitie tb. sa recunoastem ca era una ambigua . Filozofia ajuta pana un punct anumite fortari de text sacru . Si este laudabil . Grav mi se pare mie sa iti asumi o anumita exprimare si sa o condamni pe o alta pe baza unui temei inexistent :cutare a zis . Multiculturalismul crestin este o evidenta a primelor secole crestine . Nu exista un bizantin mai presus de un latin . Toti analizau acelasi text sfant . Unii avand ceva concluzii personale care au ajuns ulterior dogme . Nu exista nici un fel de concurenta . Sau sectarism . Era o frumoasa complementaritate . Atunci cand era . Ulterior politica a facut ravagii in Biserica . Teologia inhamata la cheremul imparatilor . De unde si adevarate tratate avocatesti pline de fortari ale textului sacru . Nu s-a suit nimeni la ceruri sa vada cum si ce se intampla in sanul Sf.Treimi . Astfel ca nu cred in exclusivitatea rasaritenilor in dauna apusenilor .
Eu sunt mai simplu si nu pot sa spun decat ca, la Liturghie, marturisesc "cred intr-UNA, sfanta, soborniceasca si apostoleasca Biserica". Nu intr-una si inca una, care e "de neocolit" si pe care ar trebui sa o acceptam ca sa nu cadem intr-un "confesionalism jenant". Stiu ca Biserica e una, iar daca alta predica altceva, e rupta de acea unitate si, prin urmare, eretica. Sigur, exista valori peste tot si respectul si recunoasterea anumitor merite ale celorlalti trebuie sa existe. Dar pana la marturisirea de credinta, care nu permite ambivalente. Hristos Insusi a discutat si cu oameni de alte credinte, pe unii i-a vindecat, pe altii i-a ajutat altfel. Dar, cum spunea Patriarhul Daniel pe cand era mitropolit intr-o interpretare la convorbirea Mantuitorului cu femeia samarineanca, nu a relativizat adevarul.
"Nu s-a suit nimeni la ceruri sa vada cum si ce se intampla in sanul Sf.Treimi ."
Se citesc rar prostii mai mari.Se acopera erezia cu niste vorbe copilaresti. Ori avem cultura, ori ne jucam cu vorbe de toata jena.
Paul Grigoriu ,
Sf.Ap.Pavel a fost certat tare mult de catre apostoli pt. "ecumenismul" din timpul lui : mergea in toate casele . Uitam prea adesea ca ne rugam pt. cei de alte credinte ca sa "vina" la dreptarul invataturii . Ne rugam pt. ei dar condamnam ruga IMPREUNA cu ei sau cu ei de fata . Sf.Siluan se ruga pt. INTREAGA lume .
Pt.iudeii ca Sf.Ap .Petru invatatura lui Pavel era una care relativiza .
Ca vreti dv. sau nu in Hristos TOTI SUNTEM UNA ( altfel Jertfa lui devine relativa ) . A se vedea Pavel catre galateni .
Traditia anti-latina are precedent in Rasarit : monofizitii . Cum s-au comportat monofizitii cu bizantinii , asa aveau sa se comporte bizantinii cu latinii . Pactizarea cu Islamul este evidenta la clericii traitori in perioada de dinaintea turcizarii Constantinopolului . De aici si pana la dispretul fata de Constantinopolul calcedonian si roma filioquista nu a fost decat un pas . Ca doar si Grigore al Tesalonicului a avut legatura cu prizonieratul turc . Nu mai vorbim ca isihasmul a ajuns sa fie asociat cu anti-latinismul . Simple coincidente , nu-i asa ?
Inchei aici exprimandu-mi tristetea ca o parte din teologia neo-patristicienilor rusi , preponderent anti-latina este hrana multor ortodocsi . Multi nu realizeaza ca se inhama la iluzia pansalvista si nicidecum la sobornicitate ( catolicitate ) .
Irina ,
Puteti gasi la Tresmontant faptul ca triadologia capadociana este un semiarianism corectat? Daca da insamna ca exista sansa unui dialog real care sa priceapa ca nu mai putem gandi mereu in termeni ofensivi si de-o parte si de alta .
Nici un mare teolog nu a reusit sa gaseasca o solutie DEFINITIVA la problematica precedentei esenta/persoana .De cearta filozofica e plina Sf.Traditie .
BC nu sustine filioque asa din mandrie sau ca sa-si puna amprenta asupra Crezului ( la drept vorbind pe cine au intrebat rasaritenii atunci cand au remaniat Crezul ? ). Filioque este invatatura Sf.Augustin . Pneumatologie augustiniana . La fel cum energiile necreate sunt o raportare fireasca la invatatura Sf.Grigorie Palama . Pneumatologie palamita .Acesta inseamna dialog real : pneumatologia augustiniana in contrapartida cu cristologia chiriliana . Aceasta inseamna sa iesim din zona cipuitorilor si sa intelegem profunzimea problemei . Iar Sf.Augustin a fost declarat Sfant intr-un sinod ecumenic . Sa devina facultativ pt. unii xenofobi inseamna a ascunde sub pres Sf.Traditie cu care noi ortodocsii ne mandrim atat de mult . Schmemann a participat la CV II . Poate ne spuneti si noua ce parere aveau acestia vis-a-vis de BC . Sau Evdokimov , Oliver Clement . Asta daca nu cumva e mai important Larchet de care abunda piata de carte din Romania .
Domnule Ancoratus, cred ca dl. Capsali avea dreptate: sunteti o clona badilitiana! Propaganda catolica in haine protestante.
"...noi ortodocsii..."? Care "noi"? Noi astia care nu avem acces in sanul Sfintei Treimi ca sa stim cum e Duhul Sfant o Persoana de rang secund? Aceleasi vorbe, vorbe, vorbe...
Alexandru ,
Daca ma odihneste sa-l citesc pe Sf.Simeon inseamna automat ca sunt o clona simeoniana ? Daca citesc o traducere intr-o limba moderna si cu un aparat critic de exceptie inseamna ca sunt o clona ?
Ar tb. sa va dea de gandit ca Sf.Apostoli nu au dogmatizat Treimea . Elita intelectuala , crestinata ulterior a nascut astfel de problematici . Evident in lupta cu diverse erezii . Statura filozofica avea sa-si puna amprenta asupra discursului. Nu e simptomatic ca dupa sec. 2 putem numi cu greu un Sf.Parinte care sa fie iudeu ? Oare cum au disparut parintii iudei din peisaj ? Cultura elenistica reusise cumva sa ii indeparteze ? Ceea ce nu era nimic anormal avand in vedere metodele unui anumit imparat al VT care a incercat elenizarea fortata a iudeilor . Ca doar termenul de uraciunea pustiirii o fi aparut cam tot prin acea perioada . In fata lui Dumnezeu toata filozofia noastra e desartaciune . Indiferent cate secole de admiratie ii acordam . In fine , nu doresc o cearta pe cuvinte cu dv. E inutil . Unii accepta neconditionat totul , altii incearca sa discearna cate ceva . O astfel de intalnire este nefolositoare la nivel de dialog .
Ideologizare - platonizare . Iisus nu a explicat Taina Treimii . Si fiind Singurul nostru Invatator nu am decat sa fiu reticent fata de diversele teolegumene aparute in decursul timpului . Doamne ajuta !
Mitropolitul Ierotheos de Navpaktos şi Sfântul Vlasie:
SFÂNTUL MARCU EVGHENICUL DESPRE CATOLICI
Sfântul Marcu Evghenicul, mitropolitul Efesului, a fost un neînfricat mărturisitor al credinţei la Sinodul de la Ferrara-Florenţa, pentru că nu a cedat presiunilor papale şi şantajelor, rămânând până la sfârşit un mărturisitor al credinţei. Nu numai că în timpul acelui Sinod a dovedit rătăcirile latinilor, dar în acelaşi timp a dovedit şi falsurile (mistificările) pe care le-au făcut latinii (catolicii) în textele Părinţilor Bisericii.
Desigur că la început Sfântul Marcu Evghenicul s-a comportat cu nobleţe, dar mai târziu, când şi-a dat seama de mijloacele necurate la care se pretau pentru a-şi atinge scopul, de presiunile, falsurile, şantajele, constrângerile şi vicleniile latinilor, a devenit un mărturisitor al credinţei. Poziţia sa a fost de la un capăt la altul romană [romeică] , deoarece adevăraţii romei sunt împăraţi ai spiritului, sunt aristocraţi ai duhului, pot să dialogheze cu luciditate şi cumpătare, linişte şi nobleţe. Când însă este vorba de îndepărtarea de la adevărul revelat şi când văd mijloace necurate ale celorlalţi pentru atingerea scopului, atunci devin mărturisitori ai credinţei. Pentru că Hristos nu-şi doreşte doar căutători, ci şi mărturisitori.
Sfântul Marcu Evghenicul avea o bună cunoaştere a realităţii. Adică, el ştia că noi i-am tăiat pe latini din Trupul Bisericii, deoarece latinii au căzut în erezia Filioque. O expune un text al său care este destul de sugestiv. Scrie Sfântul Marcu:
„Aşadar, ei ne-au dat pricină de schismă, proclamând pe faţă adaosul la Crez, pe care îl grăiau mai înainte pe ascuns. Şi noi ne-am despărţit primii de ei, ba mai degrabă i-am despărţit şi i-am tăiat de la trupul comun al Bisericii. Spune-mi, de ce i-am despărţit? Oare fiindcă ţin dreapta credinţă sau pentru că au dat la iveală în chip drept adaosul la Crez? Cine ar spune aceasta, fără numai dacă este foarte zdruncinat la creier? Nu, ci pentru că gândesc lucruri absurde şi rău-credincioase şi fiindcă au făcut adaosul fără temei. Aşadar, i-am lepădat ca pe nişte eretici, şi de aceea ne-am despărţit de ei… atunci sunt eretici şi ca pe nişte eretici i-am tăiat”.
Din acest text putem să extragem câteva adevăruri:
Întâi, că latinii au scornit erezia Filioque, pe care mai înainte o credeau în ascuns, o spuneau printre dinţi.
Al doilea, noi ortodocşii ne-am despărţit de bună voie de latini, care e acelaşi lucru cu faptul că i-am tăiat de la Trupul comun al Bisericii, ca pe unii ce cugetă dogme rău-cinstitoare şi pentru că au adăugat cuvântul „Filioque” în Simbolul de Credinţă în chip nelegiuit.
Al treilea, latinii prin adaosul Filioque sunt eretici şi ca pe nişte eretici i-am tăiat din Biserică. Toţi cei care susţin că latinii cred corect şi exprimă corect dogma despre Filioque, aceştia sunt „puternic zdruncinaţi la creier”. Adică au suferit o comoţie cerebrală.
Prin urmare, conform învăţăturii Părinţilor Bisericii, precum o exprimă Sfântul Marcu Evghenicul, latinii (catolicii) sunt eretici, despărţiţi de Biserică şi, fireşte, sunt în afara Bisericii şi nu au taine.
Iunie 2001
(tradus din greacă de ierom. Fotie după „ΘΕΟΔΡΟΜΙΑ”, ediţie trilunară de învăţătură ortodoxă, anul III, nr. 3, iulie – septembrie 2001)
Domnilor Tarziu, Capsali, (Codrescu, pt ca probabil ati citit si dvs),
refuz sa cred ca in aceasta disputa "Ancoratus" vs "Paul Grigoriu, Irina, Alexandru", care, banuiesc, s-ar fi vrut macar intelectuala daca teologica/metafizica nu se poate, va situati in tabara ultimilor.
din ciclul "catolicii nu se pot mantui"...
tacerea dvs poate sa insemne insa orice :-)
Mi-a placut foarte mult si felul cum dl Plesu a explicat folosirea parabolei de catre Iisus, care lasa omului libertatea deplina de a alege drumul pe care vrea sa mearga: sa ramana in afara sau sa intre inauntru.
Mi s-a parut foarte interesanta argumentarea drumului din afara spre inauntru, si apoi, reintoarcerea in afara, spre propovaduire.
Folosirea parabolei este maniera cea mai neideologizanta care poate exista, si ca intreaga invatatura a lui Iisus nu urmareaste o ideologie anume. Si cred ca are dreptate, pentru ca am vazut pe pielea noastra de catre cine si cu ce scop au fot inventate ideologiile secolelor 19 si 20.
Foarte interesanta este si sublinierea faptului ca folosirea parabolei este metoda cea mai potrivita pentru a explica, pentru a invata si pentru a convinge oamenii care provin din toate culturile, din toate civilizatiile, care au toate gradele de instruire sau diferite capacitati de intelegere.
Si esentiala este receptivitatea si diponibilitatea fiecaruia de a nu mai vrea sa se afle in afara, libertatea fiecaruia de a alege sa intre inauntrul intelegerii Cuvantului pe care o ofera parabolele.
Mi-a placut foarte mult si felul cum dl Plesu a explicat folosirea parabolei de catre Iisus, care lasa omului libertatea deplina de a alege drumul pe care vrea sa mearga: sa ramana in afara sau sa intre inauntru.
Mi s-a parut foarte interesanta argumentarea drumului din afara spre inauntru, si apoi, reintoarcerea in afara, spre propovaduire.
Folosirea parabolei este maniera cea mai neideologizanta care poate exista, si ca intreaga invatatura a lui Iisus nu urmareaste o ideologie anume. Si cred ca are dreptate, pentru ca am vazut pe pielea noastra de catre cine si cu ce scop au fot inventate ideologiile secolelor 19 si 20.
Foarte interesanta este si sublinierea faptului ca folosirea parabolei este metoda cea mai potrivita pentru a explica, pentru a invata si pentru a convinge oamenii care provin din toate culturile, din toate civilizatiile, care au toate gradele de instruire sau diferite capacitati de intelegere.
Si esentiala este receptivitatea si diponibilitatea fiecaruia de a nu mai vrea sa se afle in afara, libertatea fiecaruia de a alege sa intre inauntrul intelegerii Cuvantului pe care o ofera parabolele.
Trimiteți un comentariu