marți, 25 ianuarie 2011

Poemele săptămînii (8)

Arsura
de Adrian Popescu

Carnea mea toată e o lumînare
Dar eu sînt flacăra într-un cerc străveziu,
Ca păsările, mort, voi cîntări mai mult
                                                       decît viu.
Ochiul arzînd se hrăneşte cu ceară
Şi face un strop de rouă fierbinte.
Odată am ştiut să zbor, odată,
Dovadă n-am, dar îmi aduc aminte.
Trupul meu tot e o lumînare.
După ce se va fi scurs tot în ţărînă
Şi flacăra se va topi în albastru,
Veţi mai simţi o arsură pe mînă.


Minunata plutire
de Ion Mureşan

Începe ca o foarte bruscă surzenie,
Începe ca o foarte bruscă trezire,
Peste gramatică trece o vedenie
Şi încâlceşte părţile de vorbire.

Stai pe o terasă. Singurul eşti
Care vede o înaltă şi pustie clădire
Coborând din ceruri. Abia mai vorbeşti,
Abia mai descrii minunata-i plutire.

Bărbaţi şi femei urcă în poduri
De unde te privesc prin lucarne:
Cuvintele tale sânt vinete noduri,
Gura, un negru clopot de carne.

Clădirea pustie coboară în piaţă.
Cerul se face alb ca de spumă.
Deasupra porţii ei atârnă o paiaţă
Făcută din cârpe şi gumă.

Te îndrepţi înspre ea.
Tai ştreangul.
Iei paiaţa în spate.
Din ceruri se lasă o ninsoare târzie.
Ani întregi, zile nenumărate,
Pe străzi tot mai înguste, mai întortocheate,
Treci mut;iar paiaţa pe umăr începe a vorbi
şi învie.


Doina
Melodie fără sfîrşit - Variantă
de Cezar Ivănescu

! Într-o noapte am murire,
într-o noapte am murit,
fără teamă de orbire
pre Domnul l-am întîlnit,
fără teamă de orbire
pre Domnul l-am întîlnit!
sufletu-mi vîrtej ca hăul
stătea gol în faţa lui,
spune-mi, Doamne, care-i Răul
tot Răul Pămîntului ?
spune-mi, Doamne, care-i Răul,
tot Răul Pămîntului ?
! dacă tot murim cu totul,
înviem apoi de tot ?
spune-mi, Doamne, care-i rodul
încarnării noastre-n Tot ?
spune-mi, Doamne, care-i rodul
încarnării noastre-n Tot ?
nu sîntem doar un nimica
mai uşor ca negura ?
numai groază-ne şi frica
poartă Sfînta Vergura ?
numai groază-ne şi frică
poarta Sfînta Vergura ?
! dacă ne-ai zidit, zidire
Doamne, Tu, cu mînă ta!
o iubire doar iubire
sufletul mi-l lumina,
o iubire doar iubire
sufletul mi-l lumina,
o lumina cu aroma
ca unul mirabil mac
pîntece-matern-pleroma,
leacul neaflat în veac,
pîntece-matern-pleroma,
leacul neaflat în veac!


1 Comentário:

Paul Slayer Grigoriu spunea...

SUZANA
Paul Slayer Grigoriu

Suzana, ochii tăi nu-mi spun cuvinte dulci
Şi azi în chipul tău nu pot să citesc semne
Ci de ai fi o carte poate în tine-aş scrie
Durere, râset, dor şi-absurdele poeme

O clipă te-am zărit, înşelătoare
Şi-am ticluit un vis peste povestea ta
Şi de-i minciună visul, aievea mi-e cântarea
Iar eu de sunt minciună, o cântă-altcineva

Când totul a tăcut, tu eşti o melodie
Şi-n primăvara blândă adii ca un parfum
O clipă de uimire, o mare de uitare
Un fir dintr-o poveste, un cântec pe un drum

Noaptea se-aşterne peste-oraş
Şi cad lumini peste singurătate
Încet în mine te-nfiripi, Suzana
Şi mergi în mine mai departe