luni, 5 octombrie 2009

Sus inima!

O privire sănătoasă şi un îndemn de bun-simţ adresat unor jurnalişti şi politicieni:
...Îţi vine să le spui, mai prietenos sau mai răstit: ridicaţi-vă, măcar pentru o clipă, din mlaştina intereselor voastre imediate. Luaţi un pic de înălţime! Luaţi un pic de distanţă faţă de harţa zilnică, faţă de combativitatea partizană şi faţă de voi înşivă! Desprindeţi-vă, într-un minim elan igienic, de măruntaie, idiosincrazii, vorbe grele, obsesii şi nevroze. Respiraţi mai amplu, priviţi, scurt, spre mijlocul cerului, reînvăţaţi să surîdeţi. Încercaţi să fiţi, măcar o oră pe zi, „singuri şi inactuali“ – cum spunea cîndva G. Călinescu. Există şi alte bucurii decît bucuria de a-ţi strangula duşmanul. Există şi alte plăceri decît plăcerea de a răni, de a calomnia, de a cîştiga la şepticul electoral. Există, de asemenea, drame, spaime şi dezastre mai mari decît cele care vi se vîntură pe sub nas în diversele show-uri televizate. Nu vă mai conduceţi viaţa din subteranele sufletelor voastre agitate. Aşezaţi-vă, la răstimpuri, pe un loc mai înalt decît voi înşivă. Sus inima! Şi capul! Viaţa, viaţa adevărată e în altă parte...
Citiţi de două ori textul şi judecaţi. Nu vă gîndiţi la cine l-a scris, ci la ce spune. Am lăsat anume textul nesemnat, pentru că sînt unii cititori care fac alergie la o anumită parte a elitei, ca să zic aşa, şi pur şi simplu nu pot citi cu detaşare un text spre a învăţa ce e de învăţat din el sau pentru a se bucura de ce le descoperă altul. Poate dacă întîi vor citi şi apoi vor vedea cine e autorul, măcar îşi vor pune întrebări, dacă nu-şi vor schimba mentalitatea.

31 Comentários:

Sante Ronchi spunea...

Da, oricum usor de vazut ca vorbele sunt ale lui Andrei PLEŞU.

Donkeypapuas spunea...

A fost o vreme în care domnul Pleşu îşi lansa revista Dilema (aia originală şi foarte veche) cam sub aceleazp cuvinte. Şi totul ar fi fost OK. Dar... A venit 1997... A venit celebrul număr despre Eminescu... Totul sub garanţia domnului Pleşu... Cine îl mai crede?
PS: S-ar fi crezut că un fost ministru de externe (plus consilier pe acelaşi domeniu la Preşedinţie) să fii conceput măcar un articolaş pe domeniile problematice ale lumii. Să mă ânştiinţaţi şi pe mine când va face aşa-ceva.

Anonim spunea...

Dupa ce vezi moartea cu ochii, intelegi mai bine unde-i viata. Iar dl Plesu a trecut recent printr-o astfel de experienta. In comparatie cu asta "domeniile problematice ale lumii" chiar nu conteaza.

Donkeypapuas spunea...

În iunie 1990 Marian Munteanu a vâzut moartea cu ochii. Domnul Pleşu era ministru al Culturii. Şi a rămas ministru...

Ion de la Chiuiesti spunea...

Fii bun prietene, spune-ne si noua unde a vazut Marian Munteanu moartea?

Ion de la Chiuiesti spunea...

Textul e chiar OK!

Donkeypapuas spunea...

@Ion de la Chiuiesti
????? De mineriade ai auzit? 13-15 iunie?

Paul Slayer Grigoriu spunea...

E adevarat ca Andrei Plesu s-a aratat a fi omul multor compromisuri si inconsecvente. Dar asta nu inseamna ca de-acum orice ar spune trebuie blamat. Cand are dreptate, are. Si o mai exprima si frumos.

Ion de la Chiuiesti spunea...

@Donkey:
Si ce a patit Marian Munteanu la mineriade? A luat o corectie fizica, s-a odihnit vreo 2 luni la Jilava si dupa aceea a fost propulsat in lumea afacerilor! Prietenii stiu de ce!

Donkeypapuas spunea...

Prea multe compromisuri, prea multe inconsecvenţe. Ia uite ce spune în articol: "rezistă dinaintea tuturor relelor, fără compromisuri şi fără lamentaţii!" Şi exact acelaşi personaj dă altora lecţii! "Există şi alte bucurii decît bucuria de a-ţi strangula duşmanul." De exemplu bucuria de a-l scuipa pe Eminescu! Fiecare articol, o nouă copită...

karenin spunea...

Plesu nu-i o referinta pentru Ortodoxie. Ba din contra. Nu-i nici macar o referinta pentru jurnalismul "curat", nepatimas pe care si-l aroga. Nu stiu de ce-l tot citati, lasati-l cu batranetile, nevrozele si crucea lui sau eventual dati-i o mana de ajutor, dohovnicesc, ca are nevoie cu carul, ca noi toti de altfel.

inchistatul spunea...

Inca o data, il conjur pe Donkeypa...sa-si dea jos masca asta demonica. Este si ridicola, daca vedem ca nu mai ai 16 ani ci te indrepti spre 40. Chiar daca te-am mai ciupit, nu inseamna ca nu te simpatizez. Nu cred ca dupa de te duci la Domnul (asta daca tu crezi in Dumnezeu, ca imi este greu sa vad compatibilitatea intre crestinism si S.F.), ai vrea sa vezi multe mutre de astea ca ale tale cu aripi negre care se napustesc spre tine. Tu nu vezi, in imaginea asta nu ai privire! Esti mort. Bun, poate ca sunt eu un vetust, dar intreaba-ti duhovnicul, asta in cazul in care il ai. Daca nu ai, e mai greu; vad ca posezi idei destul de precise. Iti spun doar ca, uneori, fictiunea atrage realitatea...

Paul Slayer Grigoriu spunea...

@ Ion: Sa nu amestecam lucrurile. E clar ca Marian Munteanu a reprezentat o dezamagire prin diferitele asocieri post-Piata Universitatii. Dar nu putem tagadui ca l-au capiat in bataie minerii. Si in el ei il vedeau pe studentul care lupta pentru libertate, nu pe cel care s-a aratat a fi dupa aceea.

Claudiu Târziu spunea...

@ Karenin:

Il citez pe Andrei Plesu foarte rar si numai atunci cind ceva din ce scrie imi place in mod deosebit. De obicei imi place tot ce scrie, chiar si atunci cind nu sint de acord cu el. Dar nu-l citez de fiecare data, dupa cum e lesne de observat, ci in cazuri exceptionale, cum am mai spus.

Andrei Plesu are o eleganta a verbului, o bonomie a atitudinii si o intelepciune a argumentarii care, daca ar fi adoptate si de alti jurnalisti, sau de majoritatea trancanitorilor la ziar si/sau tv, s-ar crea un climat de dezbateri in care ai putea respira baremi, daca nu te-ai lamuri prea tare, iar uneori chiar ai putea intelege ceva.

Altceva: am mai spus-o si o repet, acesta nu este un blog de apologie ortodoxa, ci un fel de "jurnal" personal, in care pun stiri, comentarii, muzica, pictura etc. etc. dupa gustul meu. Iar eu sint un om liber, care isi asuma ortodoxia pe urmele unui N. Steinhardt (cel putin spre asta tind - am scris despre asta un text intitulat "Boieria intru Hristos", care va poate lamuri).

Nu pretind ca sint un model ortodox, nu incerc prin acest blog sa fac "prozeliti", nu vreau sa conving pe nimeni, ci doar sa spun ce gindesc, ce simt sa impartasesc cu cititorii ce-mi place. Daca cineva are vreun folos din asta, ma bucur. Daca nu rezoneaza la ce scriu, ma astept sa nu mai intre aici. Ma impac cu ambele variante, nefiind nici in cautare de trafic mare (altfel as face scandal dupa scandal si/sau as pune fotografii cu femei goale), nici ahtiat dupa notorietate, nici nu-mi propun sa schimb lumea cu un blog.

Sper ca de data asta sa fi fost lamuritor.

Donkeypapuas spunea...

@Închistatu
Îţi recomand cu multă căldură să vezi mai întâi serialul Battlestar Galactica (seria reimaginată, nu ce de acum 30 de ani).
Tarkovski are la rândul său două foarte importante filme SF: Solaris şi Călăuza, amândouă la fel de creştine...

Anonim spunea...

Sa vedem in cat timp se va autosesiza Mircea Platon si-i va da o replica lui Andrei Plesu. Asta daca nu-l va confunda inainte cu Mihail Neamtu, obsesia lui.

Anonim spunea...

Si mie mi se pare textul frumos si entuziasmant la nivel emotional, dar la nivel profund(ca sa nu scriu duhovnicesc- vexand sau epatand)s-ar putea sa fie gol...
Sunt de acord cu Donkeyp...in ce priveste "integritatea" omului Plesu, desi ani de zile am fost sedus si eu de bonomia dubitativa si eleganta verbului evazionist afisate de domnia sa, precum Dl Tarziu...
Vreau doar sa spun ca niste vorbe ce se pretind profunde,adevarate,genuine ar trebui traite la fel ca sa poata incolti in cei ce le recepteaza... si am auzit ca astfel de de lucruri se intampla doar in preajma unor oameni cu adevarat induhovniciti, si n-am auzit ca ele sa rasara ceva adevarat provenite dintr-un mediu in care se cultiva dubitatia cu orice pret si relativizarea (presupus echidistanta)oricaror valori intr-o omogenizare aplatizanta la orizontala existentei(chiar daca de dragul verbului estetic te indeamna sa privesti scurt si direct in zenit-ul cerului).Alfel si tovarasii comunisti au decretat grija fata de om si faurirea omului nou...
Mi-e drag Dl Tarziu, dar tin sa-mi exprim si eu parerea.
Cred ca "intentiile" declarate pot fi privite cu circumspectie, avand in vedere de cine sunt girate. Alfel riscam sa dam pe "mana" unor "relativizatori profesionisti de valori" multe din lucrurile in care credem, de dragul unor efecte estetice prea perisabile...
Cu drag si consideratie,
Nicolae P.

Liliana spunea...

Discernamantul nu cred ca echivaleaza cu judecarea celorlati. Nu-l poti iubi pe aproapele (supremul deziderat, nu?) daca te separi de el pentru ca este pacatos (dupa judecata noastra) si in consecinta nu mai primesti chiar nimic de la el, pe motiv ca nu este induhovnicit. Asta imi pare mentalitate sectara, nu Biserica.

Vlad spunea...

Nu Liliana, aici e vorba de acel sfat al Sf Apostol Loca aflat in una din epistolele sale privind raportul cu cei care persevereaza in pacat.

Incerci o data, de doua ori sa il salvezi, cu eventual ajutor si din partea altor persoane/prieteni, dar daca el nu doreste sa se schimbe, atunci te separi de el (nu ca de un lepros, dar il lasi in ratacirea lui din care nu vrea sa iasa).

O asemenea atitudine nu are nimic sectar in ea.

Anonim spunea...

@Liliana
Poate parerea unui autor mai avizat in ale apologeticii crestine va fi mai edificatoare decat parerea unui marturisitor "amator" si incepator, cum sunt eu.
textul aici:http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2009/10/avem-catre-domnul.html
Cu drag,
Nicolae P.

Liliana spunea...

@ Vlad
Nu mai tin bine minte, nu gasesc citatul, poate gresesc; daca da, sa ma corectati.
Este vorba despre cineva care ne greseste noua personal, nu care are pacate, caci pacate avem chiar cu totii. Si temeiul separarii, cred, este sa il faci sa inteleaga greseala. Caci, altfel, teama imi e ca ar trebui sa stam toti singuri ca niste cuci. Iar a spune ca pacatul unuia este mai mare decat pacatul meu, cred ca numai Dumnezeu ar putea sa spuna.

Atitudinea mi se pare sectara pentru ca exact asa fac sectarii. Se separa. Se cred curati si grija lor principala este cum sa nu se infecteze de la pacatosi.

@ Nicolae P.
citisem parerea la care ma trimiti. Este o parere, asa cum tot o parere este si a mea.
In general, ca sa revin la primul tau mesaj, nu cred ca este recomandabil ca in probleme duhovnicesti (unde intra si relatia noastra cu ceilalti) sa te dai pe mana nimanui, fie el personalitatea a culturii sau cunoscator in ale apologeticii crestine, cu exceptia duhovnicului. Nu toate caile de urmat ne sunt recomandate noua personal, caci putem cadea in ispita mandriei. Si asta este, cred, mult mai grav decat orice.

Imi pare rau ca probabil te intristez, dar si pe mine ma intristeaza deseori suficienta multora carora li se pare ca principalele pacte sunt daca tin post sau nu, rad mult sau nu, lupta pentru ceva sau nu etc. Si nu relatia in care ne asezam fata de ceilalti.

Vlad spunea...

Draga Liliana,

Pasajele biblice sunt 1 Corinteni 5, 9-13 si 2 Tesaloniceni 3, 14-15. In ambele parti nu e vorba de pacatele facute fata de un individ, ci espre cele savarsite impotriva adevarului de credinta.

Daca la Corinteni Sfantul Apostol se refera mai ales la cei din afara comunitatii de credinta, la Tesaloniceni este vorba de cei dinauntru.

Parerea mea este ca nu exista nimic sectar in aceasta atitudine.
Sf. Ap. Pavel se ingrijeste sa elimine riscul ca cei din afara sau cei din interiorul comunitatii crestine emergente, care au apucat-o pe cai gresite, sa nu influenteze in sens negativ credinta comunitatii.

Influentele intelectuale sunt extrem de fine si, in functie de afinitatea sufleteasca a fiecarui om, pot fi usor asimilate ca fiind inofensive sau chiar cu functie de explicitare sau adancire a credintei. Dupa cum se stie filosofia greceasca era la mare cautare atunci; acesta este si motivul aparitiei curentului gnostic, deoarece unii crestini au fost tentati sa amestece dogmele crestine cu precepte filosofice.

Anonim spunea...

Cu scuze si plecaciune
pentru Liliana
Cu siguranta ma pasc o gramada de pacate: bigotismul,ritualismul si mai cu seama mandria. Mesajul meu nu este si nu a fost un germene de polemica, oricat de civilizata-evit asa ceva. Si vreau sa evit si confundarea si suprapunerea planurilor existentei.
Esenta mesajului meu initial suna romaneste cam asa: Nu tot ce zboara, se mananca. Char daca zboara frumos...
Iertati-ma,
Nicolae P.

Vlad spunea...

Scuze, in primul post am facut referire in mod eronat la Sf. Evanghelist Luca, in locul Sf. Apostol Pavel. Mea culpa.

Liliana spunea...

Mi-a fost semnalat aseara, 11 octombrie, ca pe blogul d-lui Gheorghe Fedorovici a aparut o replica la interventia mea de pe acest blog.
http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2009/10/despre-atitudinea-sectara-si-pareri.html

Am lasat lectura ei pentru dimineata ca sa am mintea limpede, cat de poate :)

Daca as dori sa ii raspund oare unde este firesc sa o fac? Pe blogul dansului nu exista posibilitatea de a comenta. Pe blogul lui Claudiu Tarziu mi se pare, poate, deplasat, chit ca discutia la care face referire aici a avut loc, dar nu i se adresa direct.

Oricum, ii multumesc pentru generozitatea de a ma baga in seama si daca nu primesc un raspuns de la dansul cu locul unde considera ca este firesc sa ii raspund, ii voi raspunde aici.

Pe blogul meu chiar ar fi caraghios. Nu cred ca de aceea avem bloguri ca sa ne delimitam cat mai exact de ceilalti. Si sa cadem in voluptatea delimitarilor...

Liliana spunea...

Lui Vlad ii voi raspunde ceva mai tarziu.
In orisice caz, nu mi-am inchipuit vreodata ipostaza in care ma aflu, aceea de a-l apara pe Andrei Plesu, pe care nici macar il citesc. Nu din desconsideratie, ci pentru ca de cele mai multe ori am lucruri mai importante de facut.

Claudiu Târziu spunea...

@ Liliana:

Cred ca poti sa-i raspunzi aici, avind in vedere ca discutia a pornit de la postarea mea.


@ Gh. Fedorovici:

Ma indoiesc ca Andrei Plesu a vrut sa-i dea textului sau incarcatura semantica si teologica pe care o presupui si deci o combati. Cred ca mai degraba a fost un suspin al unui om terifiat de mediul in care traieste. Si in suspinul sau isi va fi adus aminte de ce a auzit in biserica, fara sa aiba pretentia ca prin asta rosteste un adevar irefutabil si traseaza o linie de viata.

Am postat aici fragmentul pe care l-am considerat cel mai interesant, din empatie. Nu m-am gindit nici o clipa insa ca l-ar putea lua cineva drept ghid de invatatura crestina.
Pentru a urma Calea avem fiecare duhovnic si viata in Biserica.

In orice caz, interventia ta e folositoare duhovniceste si, in plus, combate "duhul" dilematic, care poate fi smintitor pentru unii (poate n-ai uitat ca ti-am publicat un text sau doua si in Rost pe tema asta). Doamne-ajuta!

Gheorghe Fedorovici spunea...

@ Liliana:

Nu stiu daca intinderea replicii mele permitea sa fie postata in cadrul comentariilor de aici. In afara de asta, ea venea ca o continuare fireasca a textului pe care-l postasem anterior. Consecventa cu care vedeti separari si in aceste detalii tehnice („Nu cred ca de aceea avem bloguri ca sa ne delimitam cat mai exact de ceilalti. Si sa cadem in voluptatea delimitarilor”) este remarcabila, intr-adevar.
Nu permit postarea comentariilor pentru ca, asa cum am constatat din proprie experienta, aceasta induce o forma “duhovniceasca” de dependenta. Blogul meu incearca, si in felul acesta, sa indemne la o prezenta reala in lumea reala a unor oameni tot mai reali.


@ Claudiu Tarziu:

Nu am uitat, si iti multumesc pentru publicarea textelor mele. Cit despre “trasarea liniilor de viata”, Plesu vorbeste clar acolo despre atitudinea corecta de viata. Iar comentariul tau il recomanda (cel putin fragmentul postat) ca pe o sansa de “schimbare a mentalitatii”.

Toate bune,

Gh. Fedorovici

Claudiu Târziu spunea...

@ Gh. Fedorovici:

Daca faci clik pe "Liliana", vei ajunge la blogul unei distinse arhitecte traditionaliste, pe care o stiu pe Cale de foarte multa vreme, de la inceputul anilor 90. Deci e o persoana reala.

Precizez asta pt ca atit in comentariul tau de mai sus, cit si pe blogul tau imi pare ca sugerezi ca e vorba de un anonim ascuns sub un pseudonim.

Cit despre dl Plesu, ramin la parerea ca in fragmentul postat de mine se afla un indemn demn de luat in seama - indiferent in ce cheie il citesti.

Cind am spus "schimbarea mentalitatii" nu ma refeream la o schimbare de viziune asupra vietii - in acest caz despre o schimbare pe temeiuri crestine sau mai putin crestine -, ci vizam mai putin. Ma refeream doar la faptul ca uneori merita sa-i citim si pe cei pe care nu-i consideram in acelasi duh cu noi sau pe cei pe care ii consideram chiar adversari.

Claudiu Târziu spunea...

@ Gh. Fedorovici:

Am recitit acum finalul postarii si intr-adevar poate fi interpretat diferit. Imi cer iertare pt asta.

Liliana spunea...

@ Gheorghe Fedorovici

Cineva m-a sfatuit ca daca va voi raspunde, sa va raspund ca unui prieten.

Am cumpanit indelung, daca imi permiteti sa spun asa :) . Si de unde eram foarte ispitita sa scriu un comentariu cam de lungimea replicii dvstra Despre pareri si sectarism, m-am hotarat sa nu o fac. Chiar daca poate ar trebui, fie si numai din cauza audientei pe care o are acest articol al dvstra, ca si precedentul, prin permisiunea pe care i-ati dat-o lui Victor Roncea de a-l publica integral pe site-ul lui. Caci banuiesc ca i-ati dat acordul in prealabil, pentru ca asa cereti pe blogul dvstra.

Deci nu va raspund. Pentru ca e de evitat sa intri in polemici cu prietenii. Iar daca totusi trebuie sa o faci, preferabil este ca de fata sa fie cat mai putine urechi. Daca se poate.

Spun ca eram ispitita pentru ca oricui ii face placere sa-si demonstreze dreptatea si sa aiba ultimul cuvant. Ma marginesc, insa, sa spun ca intelegerea lui Claudiu Tarziu asupra fragmentului publicat de el este si a mea. Si ca mi se pare mult exagerata folosirea de catre dvstra a citatului din Soloviov ca si concluzie la prima discutie despre Andrei Plesu.

Cat despre delimitare, consider ca asta este o mare problema a dreptei romanesti, cel putin a ultimilor 20 de ani. Omul de dreapta, spre deosebire de cel de stanga, raportandu-se permanent la Adevar, deseori este ispitit sa creada ca relatia lui cu El este mai buna decat cea a fratelui sau. Si de multe ori chiar ajunge sa creada asta. Iar consecinta este delimitarea. La aceasta delimitare ma referam.