Părintele Rafail Noica: o soluţie pentru împăcarea oamenilor

Am primit prin e-mail textul de mai jos, care m-a impresionat. Simplu şi adevărat, ortodox.
Vă invit să-l citiţi cu atenţie, căci sigur veţi avea de cîştigat. Îi mulţumesc celui care mi l-a expediat.

“Satelitul” Doamne

(fragment dintr-o conferinta a parintelui Rafail Noica)

- Ati spus odata: toate lucrurile se leaga si se dezleaga in Duh. Explicati-ne, va rog!

- Da, am spus si in felul asta. Tot ce face omul incepe in nevazut, adica in taina inimii lui. Cand ti-ai pus in inima ceva, Dumnezeu a vazut si daca te-ai hotarat pentru acest ceva, este foarte probabil ca acel lucru o sa inceapa sa se infaptuiasca in viata ta.

Uitati, va dau o pilda. Un monah grec mi-a spus intr-o zi: ma certasem cu-n alt monah, dintr-o alta manastire si m-am cait dupa aceea si am vrut sa-mi cer iertare, dar acela nu mai vroia sa stie de mine, asa era de ranit. Si mi-am zis: ce sa fac? Maine, poimaine trebuie sa plec, eu vreau sa ma apropii de Sfanta Impartasanie, ce sa fac? Am ranit pe fratele meu, cum o sa mai pot sa ma apropii de Impartasanie? Cum sa mai continui viata pocaintei mele? Caci nu ma mai primeste: eu vreau sa-i cer iertare si el nu vrea sa auda de nimic.

Si zice: Mi-am amintit de un cuvant din Liturghia Sfantului Vasile cel Mare. Im pare rau ca in traducerea noastra nu reiese intocmai cum suna in greaca. La pomeniri, dupa sfintirea Tainelor cand spune: “pomenste, Doamne, pe cei care ai invrednicit sa imparatesca pe pamant”; spune asa: “glasuieste in inimile lor cele bune pentru Biserica Ta, pentru poporul tau”. Monahul si-a adus aminte de acest “glasuieste” si a zis: Doamne, glasuieste in inima lui pentru pocainta mea, spune-i ca ma caiesc pentru ce am facut, ca-i cer iertare si ca si eu il iert! Si mi-a spus: data urmatoare cand l-am vazut, parca nu fusese niciodata nor pe cer. Totul disparuse si impacarea lor era deja facuta.

Cand am auzit cuvantul asta, am sfatuit multe persoane in acesta directie si aproape de fiecare data s-au intamplat minuni din astea.

O monahie era noua intr-o manastire si spunea: “Parinte! Mi-e frica de toata lumea”. Era foarte sensibila si ranita mai ales de o monahie care era un pic mai in varsta si mai autoritara. Zice: "Cand intru in bucatarie m-apuca goaza, nu stiu ce sa fac". I-am spus sa se roage; “Doamne spune in inima ei sa-mi spuna un cuvant bun, sau spune-i ceva bun despre mine”.

Intr-o zi vine fugind catre mine: “Parinte! Parinte! Stiti ce s-a intamplat? A venit maica cutare si m-a apucat groaza si am zis repede in gand “Doamne, spune-i ca o iubesc!”. Si zice: “nu stiu, parinte, coincidenta sau nu, s-a uitat frumos la mine si mi-a zis ceva frumos”.

Ultima oara cand am vazut-o, acum un an, avea aceasi fata luminoasa cum se luminase atunci, acum vreo zece ani si era impacata cu toata lumea si cred ca au continuat aceste “coincidente”. Deci se leaga si dezleaga in Duh, in taina inimii.

Profit de intrebare sa spun si lucrul acesta: trebuie sa ne nevoim acum in ceva ce stramosii nostri cred ca faceau din fire pe vremea lor. Cred ca stramosii nostri, care erau cat de cat apropiati de Dumnezeu, in mod firesc pentru fiecare lucru chemau pe Dumnezeu. Vezi un pacat in tine: Doamne, uite ce-i in mine, nu ma lasa asa! Vezi pe cineva care te supara si nu te poti impaca cu el: Doamne, spune ceva in inima mea pentru aproapele meu! S.a.m.d.

Chemati-L pe Dumnezeu!

Zicem ca Iisus Mantuitorul este singurul Mijlocitor intre Dumnezeu si om. Indraznesc sa spun ca lui Dumnezeu ii place sa mijloceasca intre om si om. Chema-L pe Dumnezeu mijlocitor intre tine si vrajmasul tau, intre tine si cei cu care te-ai certat si sa vezi... Cum spuneam catre cineva acum catava vreme: Dumnezeu nu exista! Nu! Dar se preface bine! Fa si tu ca si cum ai crede si sa vezi cum si Dumnezeu se face ca si cum exista! Si provocam coincidente dintr-acelea mai sus amintite.

In esenta zic: sa invatam, fratilor, sa chemam pe Dumnezeu in toate imprejurarile, sa-I cerem sfatul lui Dumnezeu, sa multumim lui Dumnezeu cand ne-a dat ce i-am cerut, sa-L intebam pe Dumnezeu cand avem nedumeriri. Intai “Doamne!”sa fie in inimile noastre si dupa aceea tot restul.

Daca vrei sa-l vezi pe duhovnicul tau si este la un kilometru, trebuie sa mergi un kilometru si ai ajuns la el, sau iei telefonul si faci un numar ca sa-l contactezi. Pentru Dumnezeu nimic din toate astea, doar cu un suspin, “Doamne!”, ai si contactat “satelitul" Doamne, si sa vezi cum se preface acest Dumnezeu ca exista. Caci Dumnezeu lucreaza in cele cu neputinta, caci in cele cu putinta lucram si noi. Amin!