Chestiunea ţigănească. O rezolvăm sau o ascundem sub preş?

Un subiect sensibil, ocolit sau tratat cu eufemisme şi infinite precauţii, de teama miliţienilor political corectness, a fost repus pe tapet de Teodor Baconsky (1), ministrul român de Externe, cu ocazia întrevederii, din 12 februarie, cu Pierre Lellouche, secretarul de stat francez pentru Afaceri Europene.

Baconsky a spus, printre altele: „Avem nişte probleme fiziologice, naturale, de infracţionalitate în sînul unora dintre comunităţile româneşti, în special în rîndul comunităţilor cetăţenilor români de etnie romă.”

Imediat, gardienii "corectitudinii politice" şi apărătorii minorităţilor de tot soiul s-au mobilizat şi au cerut demisia lui Baconsky pentru declaraţii rasiste. Poate că demnitarul român va fi adus şi la judecata Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării. Dar problema nu se va rezolva aşa. Dacă Baconsky va fi sancţionat, cel mult, vom tăcea mai departe în chestiunile dureroase, pentru a nu fi consideraţi rasişti, xenofobi, naţionalişti, antieuropeni etc.

Nu trebuie să-l credem pe cuvînt pe ministrul de Externe, dar realitatea ne obligă să ne punem cîteva întrebări de bun-simţ, la care, dacă răspundem cu acelaşi bun-simţ, riscăm să fim consideraţi "nazişti" sau "legionari".
De pildă, eu unul mă întreb:

1. De ce majoritatea cerşetorilor "profesionişti" de pe străzile oraşelor româneşti (dar şi ale unor mari capitale europene) sînt ţigani?
2. De ce infracţionalitatea în rîndul ţiganilor este la un nivel mai ridicat decît în cel al românilor sau maghiarilor (cel puţin aşa reiese din relatările presei)?
3. De ce gradul de alfabetizare este anemic în comunitatea ţigănească?
4. De ce ajung atît de puţin ţigani să absolve o facultate, în condiţiile în care au locuri rezervate, fără examen şi fără taxe, în universităţi?
5. De ce pînă şi ţiganii foarte bogaţi, cu case uriaşe (şi multe turnuleţe), au o igienă precară?
6. De ce, în pofida a nenumărate proiecte derulate de 20 de ani încoace pe banii statului român sau ai UE, comportamentul public al majorităţii ţiganilor este scandalos? (Aşa se explică faptul că, în toate sondajele de opinie, celelalte etnii nu vor să aibă vecini sau colegi de serviciu ţigani.)
7. Cîţi ţigani cinstiţi, gospodari, curaţi şi şcoliţi cunoaştem fiecare dintre noi? Spune asta ceva despre majoritatea acestei etnii? (2)
8. De ce mari state europene, ca Italia sau Franţa, altminteri considerate democratice şi tolerante, se plîng că au necazuri cu ţiganii emigraţi din România?

Şi mă opresc aici, dar puteţi completa dvs. cu numeroase alte întrebări, fără îndoială.
Sigur că sînt multe explicaţii privitoare la conjuncturi, la context, dar oare să fie suficiente şi acoperitoare?

În condiţiile unui răspuns sincer la întrebările de mai sus, cred că ministrul Baconsky mai degrabă i-a scuzat pe ţigani, decît i-a acuzat. Iar distincţia între cetăţenie şi etnie trebuia operată, pentru că ne-am săturat ca românii să tragă ponoasele pentru ţigani prin toată lumea.


Note:
1. Am preferat să folosesc numele de scriitor al ministrului de Externe şi nu pe cel din buletin (Baconschi), pentru că este mai cunoscut.
2. În virtutea meseriei mele de jurnalist, mai ales, am cunoscut de-a lungul vieţii mulţi ţigani. Unii mi-au plăcut pentru talentul lor (de muzicanţi sau mici meseriaşi), dar foarte puţini mi-au cîştigat respectul (cam cîte degete ai la o mînă) şi doar unul mi-a devenit prieten (un foarte bun prieten, pe care îl preţuiesc şi pentru cum dezminte părerea generală că toţi ţiganii sînt o apă şi-un pămînt).