joi, 25 februarie 2010

"Ah! Iarăşi mie însumi mă fură vinul" (2)

Astăzi vă propun cel mai bun vin alb românesc pe care l-am băut vreodată: un cupaj de la casa Davino, podgoria Dealu Mare (Domain Ceptura). E rar, căci e produs numai în anii favorabili, printr-o selecţie complicată de pe cele mai bune parcele. Sînt amestecate soiurile Sauvignon Blanc, Fetească Albă şi Riesling Italian şi numărul de sticle nu depăşeşte 30.000. Eu care prefer soiurile simple, votez fără rezerve pentru acest cupaj. Are un gust divin, cum sugerează şi eticheta sa cu mielul :)


Vinul acesta sec fără a fi aspru, tare fără a fi dur, cu arome complexe şi sobre, în care combinaţia de fructe şi flori exotice este năucitoare, are un gust uniform şi echilibrat şi un postgust pregnant, care te îmbie la un alt şi alt pahar.

Evident că este şi scump, dar vă asigur că merită.


Cît despre vinul roşu, mă opresc acum la unul australian de mare succes – şi accesibil ca preţ – Shiraz Cabernet de Cawarra, produs de Lindemans. E o adevărată desfătare. Aşa cum îl descriu specialiştii: un vin corpolent, cu arome proaspete, de condimente şi fructe – nu foarte intense, cu tonuri florale (toporaşi, violete). Aciditatea este bine înglobată, dîndu-i vioiciune. Postgust plăcut, lung şi catifelat.


UPDATE

Somelierii, lorzii vinului din restaurantele de lux


Sunt lorzii aceia impecabili din marile restaurante, cu costum negru, papion, mănuşi albe, cămaşă albă şi un soi de colier lung la gât. Îi zice tastevin şi e simbolul breslei lor, cu el "măsurau" dacă vinul e bun sau nu, până nu demult. "Lorzii" se numesc somelieri şi sunt o raritate în România. La servire, treaba lor e să-ţi recomande cel mai bun vin la mâncarea pe care o ai în faţă, să ţi-l explice, să ţi-l comenteze, să ţi-l servească elegant, să-i supravegheze temperatura de-a lungul întregii mese. Sunt oameni fini, adevărate enciclopedii, specialişti, de o viaţă învaţă vinul. E un sacrilegiu pentru ei dacă faci şpriţ dintr-un vin bun, o mare gafă dacă pocneşti dopul când deschizi sticla.


Cititi restul in Gandul.

10 Comentários:

Paul Slayer Grigoriu spunea...

Nu sunt un cunoscator, dar imi place vinul. :) Citesc cu bucurie aceste descrieri, impreuna cu sotia mea. Incet-incet, sper sa degust toate aceste soiuri (desigur nu deodata). Niciodata nu mi s-au parut interesante cupajele, dar, de dragul descrierii tale, o sa-l incerc pe asta.
Altceva vroiam insa sa-ti spun, inca de la unul dintre primele episoade: mai frate, cum poti sa hulesti dispretuitor spritul? Recunosc, nu e o treaba de cunoscator, dar sa-l pui tu pe acelasi plan cu saniuta si genocidul? Sa-l exilezi automat in categoria celor bune de consumat doar daca vrei sa te imbeti? Spritul are si el poezia lui, mai ales cel de vara, cu parfumul lui de carciuma interbelica sau de vacanta la 2 Mai. Tare te-ar mai fi luat la ROST Alecu Paleologu daca mai traia. Iaca ce zice el in "Sfidarea memoriei": "Carciuma, adica bodega, este un loc indispensabil pentru comunicare intelectuala si umana. Lipsa de carciuma, lipsa de cafenea. De care suferim acuma cumplit. Noi suntem mutilati si cu consecinte grave in inteligenta romaneasca prin neexistenta cafenelei si a carciumii (bodega, braseria)."
Iar bodega cu ce s-o asociezi mai bine decat cu spritul?

Unknown spunea...

@ Paul:

Cum spuneam, nici eu nu sint un adept al cupajelor, dar unele, ca astea prezentate mai sus, merita toti banii :)

Oricum, e bine de stiut (am precizat din capul locului, dar mai uita lumea) ca eu nu vorbesc decit despre vinurile pe care le-am baut. Ca asa or fi multe mai bune...
Totusi, fara falsa modestie, cred ca am baut ce se gaseste mai bun la noi :)))

Cit despre spritz, iti zic atit: pentru bautorii cunoscatori si pretuitori de vin, spritzul e blasfemie :)

Daca vrei ceva mai acidulat si mai usor pe vreme de vara, atunci raspunsul e vinul rose. Vorbim si despre el cind mai da caldura :)

Nu ma contrazice conu Alecu, ba cred ca, in subtext, ma si confirma :) Crisma e asociata cu spritzul mai ales din vremea comunismului, cind din saracie omul lungea bautura, ca sa stea mai mult de vorba.

Mai inainte vreme, cind oamenii stiau sa bea, vinul nu se amesteca cu apa. Bun, poate ca in bodega, la mahala, s-o mai fi amestecat, dar nu e un model. Asa, am vazut pe unii care isi pun coca-cola sau pepsi in vin, ca sa-l indulceasca. Ce sa fac, sa ma iau dupa ei? :)))

Poti bea apa cita vrei, dar separat. Cine pune apa, minerala sau plata, ori sifon, in vin isi bate joc de bautura.

Dupa cum vezi, tin la calitate si la eticheta. Ca orice om de dreapta :)

Anonim spunea...

Ma incanta descrierile pe care le faceti, insa sunt surprins ca preferati in general vinurile seci... As fi bucuros daca ne-ati sugera cateva vinuri liturgice deosebite sau de ce nu si unele demidulci-dulci :D
Cu stima,
Adrian

Unknown spunea...

@ Adrian:

Va inteleg, dar va recomand numai vinuri pe care le-am baut sau le beau. Si nu beau dulci :)
De altfel, bautorii inraiti de vin nu le considera vinuri decit pe cele seci :) Hai, si cele demiseci :)
Poate o sa fac o exceptie si o data o sa va recomand totusi niste vinuri licoroase din Basarabia. Fac fratii nostri niste bunatati care merg la desert (in genul celui numit la noi "Lacrima lui Ovidiu"). Dar, evident, astea sint ca sa bei un pahar, maximum doua si gata.

Corina Negreanu spunea...

Am încercat din recomandările trecute și, da, cum vă mai spuneam, merg pe mîna dvs. Chiar sunt veridice selecțiile și încep să îmi ,,cultiv” gusturile în domeniu prin materialele dvs. Mai am un prieten (Radu Preda)care mi-a corectat unele alegeri ca din ,,topor”, atent inclusiv la temperatura la care se beau vinurile (contează enorm).
Dar pentru că la vinurile liturgice mă pricep nițel, dacă este să se păstreze buna rînduială bisericească, pentru Sf. Euharistie se cade să fie folosit cu precădere vinul roșu, curat, fără nici un adaos.Părintele meu, o vreme ca preot misionar, înlocuind uneori preoții absenți în parohiile orașului, avea să constate jalnice situații de folosință unor vinuri oțetite, sau alte neglijențe... Așa și-a sensibilizat atenția la alegerea vinului folosit pentru Sfintele Taine.E un efort, dar merită Hristos.O vreme a folosit Kagor vin pastoral din Basarabia,de altfel foarte bun, dar a aflat că conține o cantitate mare de zahăr adăugată.Acum folosește în special vinuri grecești cum este Nama Roussos, zice că e cel mai bun.Sigur vor fi și altele...

Mirona-Ioana Tatu spunea...

Bravo Claudiu! Imi place ca faci educatie "boborului", sa invete ce si cum sa bea! ;-)

Poate ar fi bine sa le explici profanilor de ce e mai sanatos sa bea vin sec si NU DULCE sau DEMIDULCE. :-) Niste detalii din procesul de fabricatie n-ar strica.

Unknown spunea...

@ Mirona:

Ei, nu sint chiar asa maestru, desi as putea spune cite ceva. Oricum, aici e vorba mai intii de gust. Si e gustul meu :) Cine rezoneaza, bine, cine nu, asta e :)
Nu fac pe dascalul, ci impartasesc o bucurie, o placere cu cine vrea.

Anonim spunea...

Multumesc d-nei preotese Corinei Negreanu pt sugestie ;)iar ceea ce spunea Mirona-Ioana Tatu incuviintez, in sensul ca "profanii" poate prefera vinurile demi-dulci pt ca au un gust mai "placut". Am auzit si eu ca majoritatea, au un continut ridicat de zahar (adaugat in procesul de productie, dar vinurile seci cred ca trebuie si combinate cu anumite feluri de mancara, pt ca altfel, baut asa pe "sec" iti cam lasa gura apa :p, iar acum in post (sambata si duminica) nu stiu cu ce ar trebui "mixate" :p.
Multumesc,
Adrian

Anonim spunea...

Iata ce am gasit despre vinul liturgic:
"Ce vin liturgic folosim?

În concluzie, fără a exclude folosirea altui tip de vin (cu condiţia să fie curat) cel mai potrivit pentru Sfânta Liturghie este cel roşu şi dulce.

Ne putem întreba unde găsim un astfel de vin. În alte Biserici Ortodoxe (cum ar fi cea greacă sau cea rusă) s-a generalizat folosirea unor vinuri rosii speciale, curate, foarte dulci şi tari. Astfel sunt vinurile greceşti Roussos şi Mavrodafni, cu specificaţia „nama”. În Basarabia se produce un vin cu o calitate asemănătoare celor greceşti numit Kagor cu specificaţia „pastoral”. Acest din urmă vin este mai uşor de procurat şi mai ieftin decăt cele greceşti însă este destul de mare riscul ca el să fie falsificat. De aceea este preferabil să fie achiziţionat direct de la Mitropolia Moldovei din Chişinău. De asemenea se poate folosi vinul evreiesc Carmel cu specificaţia „for Passover” destinat mesei rituale de Paşti. Asemenea acestora sunt şi alte vinuri. Un avantaj al lor este şi acela că, fiind foarte tari, proporţia îndeobşte recunoscută la amestecarea cu apă (2/3 vin, 1/3 apă) poate fi inversată (1/3 vin, 2/3 apă) fără a se schimba firea vinului în apă.

În cazul în care nu putem găsi aceste vinuri speciale se pot folosi şi unele vinuri româneşti cum ar fi soiul autohton „Busuioacă de Bohotin” (produs la Husi) care, deşi nu are dulceaţa şi tăria vinurilor de mai sus, împlineşte totuşi condiţiile de calitate pentru a fi folosit la Sfânta Liturghie. De asemenea poate fi folosit şi vinul obţinut artizanal, în gospodărie, cu condiţia să fie curat." (Pr. Florin Botezan)
Adrian

Mirona-Ioana Tatu spunea...

@ Adrian

Interesante informatiile despre vinul liturgic. Multumiri! Ciudat, cum nu m-a preocupat acest aspect "tehnic" al vinului din care se pregateste Sfanta Impartasanie, devreme ce imi place vinul rosu sec si degust cu placere un soi nou, cand am ocazia (destul de rar, altfel ;-) )...

Ma apropii de Sfantul Potir cu gandul infricosat ca beau sangele Domnului si nu prea mai dau atentie faptului ca e un vin asa si pe dincolea... :D

Vinul dulce sau demidulce, pentru ca are un continut ridicat de zahar, intra in sange mai repede si provoaca mai repede ameteala.

Despre vinul sec s-au scris o gramada de studii stiintifice. O concluzie pentru profani: vinul sec este medicament! Este panaceu. Are atat de multe elemente chimice in compozitie care fac bine trupului. Si sufletului... :D Previne sau chiar vindeca boli. Obezitatea, de pilda, pentru ca tot a postat Claudiu aici o trimitere la exceptionalul articol semnat de Viorel Ilisoi. Cu conditia sa se bea in cantitati moderate. Dimpotriva, consumul exagerat de vin este toxic.

Deci, ca medicament, vinul trebuie baut in cantitati mici. Se degusta, se savureaza... Eheeei, este o adevarata arta asta. E un ritual. Si o placere. Pentru ca, de cele mai multe ori, vinul se bea la o masa cu cineva drag, cu prietenii, de pilda. Se incing povesti... Se sta "la un pahar de vorba". Si ce placut e sa stai cu prietenii la o masa, sa povestesti sau sa asculti ceva interesant, amuzant si sa savurezi si un vin sec, dintr-un soi nobil. La vita e bella! :D