marți, 9 februarie 2010

Poemele săptămînii (2)

Balada păsării

de Daniel Turcea


vie Lumină

venind, pe cale


inima-mi cere

pasăre lină


sufletu-n lacrimi

vrea, fără vină


numai să-l apere

numai să-l poarte


sus

peste moarte



Sunt bătrân, bătrâne...

de Romulus Vulpescu

Sunt bătrân, bătrâne, timpul nu mă iartă
Anii – nu ştiu bine când – s-au adunat:
Mai iubind o fată, mai ratând o carte,
Mai plesnind din biciul râsului cifrat;

Mai lovit de soartă, câteodată-n faţă;
Mult mai des din spate – de prieteni buni;
Mai uitat în somnul alb, de dimineaţă;
Mai plângând în zborul unor vagi lăstuni;

Mai sedus de glorii care n-au să vină;
Mai trâdându-mi clipa pentr-un ceas fictiv,
Mai stingând lumina tâmplelor, alpină,

Mai cerând ninsorii tainicul motiv;

Mai purtând pe umeri mantii iluzorii;
Mai glumind cu mine, ca să nu mă dor;
Mai câzând din şaua certă a rigorii;
Mai cutremurat de-un frig interior;

Mai amintind de dorul unui alt dor – sudic,
Mai visând la umbra morilor de vânt;
Mai pândind amurgul simţurilor, ludic,
Mai crezând în rima plânsă de cuvânt...

Sunt bâtrăn, bătrâne, timpul îmi împarte
Anii pe din două, leneş alternând:
Mai ratând o fată, mai iubind o carte
Până unde totuşi, până unde? Când?


Ruga de neînsurare

de Lucian Avramescu


mai lasă-mă iubito, doar o clipă

să dorm la subsuoara întîmplării

nu-mi priponi belciugul de aripă

vreau să mai zbor o noapte cu cocorii


nu-mi apreta pulpana mea de zeu

cartofii pai nu-s hrana mea cerească

al nebuniei mele minereu

nu vreau sub aragaz să se topească


mai lasă-mă călare pe butoaie

în pivniţa sublimelor candori

s-o fac de mînz, de ţap s-o fac, de oaie

să-mi bată floarea vinului în nări


ţi-oi face mulţi copii în consecinţă

voi sta cuminte în prea scurtu-ţi lanţ

dacă amîni cea clipă de căinţă

cînd dinţii casnici m-or pătrunde – cranţ!

4 Comentários:

doctor honoris cauza spunea...

Singurul lucru care conteaza
de Lucian Avramescu

femeia este singurul lucru care conteaza
si afirm asta stiind ca destui
vor stramba din nas...
pielea ei stie toate limbile fericirii universale,
lipit de ea, ca de tarana,
inteleg constelatiile, raiul si iadul,
bucuria si nefericirea;
mersul pe jos prin mine insumi
imi face din ce in ce mai bine
pentru a nu mai vorbi
de arhitectura sinelui sau
care face sa paleasca marile catedrale ale lumii-
San Piedro, Domul din Milano...

femeia este singurul lucru care conteaza
cu trupul ei in brate
poti traversa un ocean
chiar daca nu stii sa inoti
decat in apele ochilor ei

fara femeie
limuzina noastra este o caruta hodorogita
contul la banca scade chiar daca este in crestere
prietenii sunt
plini de pojarul tradarii,
in vinul scump misca mormolocii

o ai
iti canta privighetoarea in cosul pieptului
te imbraci in haine de puscarie fericit
cum ai pleca la nunta,
faci monetarul stelelor pe cer
ca un nabab universal
chiar daca-ti fluiera vantul prin gaicile sociale:
te calca trenul
si o soapta daca ti-a ramas intreaga
parcurgi literele numelui ei
gata sa urzesti planuri de viitor
cand de aproape te pandeste o morga de lux

femeia, domnilor, este singurul lucru
care nu poate fi inlocui decat de sinele sau
pielea ei stie toate graiurile
fericiri universale,
cecul iluziilor
este valuta ei
prin care noi invingem crizele mondiale
iata de ce cred ca
stiinta ei
de-a ne face fericiti sau nefericiti
ii da dreptul la titlul de
doctor honoris cauza
al complicatei noastre algebre sufletesti

femeia domnilor- pentru a nu va plictisi-
femeia cu pielea ei
care ne invata alfabetul orbilor,
cu mereu intoarsele cesti ale sanilor
in care noi nu ghicim niciodata, nimic,
femeia
cu toata argintaria surasului sau
cu goliciunea ei care umple universul
este singurul lucru care conteaza
domnilor.

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Anonim spunea...

te rog din tot sufletul sa nu publici mesajul ala cu singuratatea
te rog mult
tot calatorind pe net am aflat exact raspunsul de care avea nevoie sufletul meu.
Domnul sa te ajute.
pe mine m-a ajutata chiar pe cand plangeam, dupa ce scrisesem...

Anonim spunea...

crede-ma, acum chiar poți șterge commentul. mi-am spus durerea, am împărtășit-o, acum sunt mai bine. sincer. crede-ma.
hai, acum e bine.
multumesc de ajutor.
nici nu știam ce ma doare dacă nu vedeam poemul acela. am tendința sa nu stau de vorba cu mine sau sa ascund ce ma doare, sa tin in mine, sa ma mint chiar.
dar acum e bine.
cât de bine, nu știu.
dar nu mai plâng.
ștergi acum commentul?
ca altfel mi-l tot amintesc.

post cu folos.