joi, 25 noiembrie 2010

IPS Bartolomeu Anania este membru de onoare al Academiei Române

Adunarea generala a Academiei Romane l-a ales prin vot secret pe mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, arhiepiscop al Vadului, Feleacului si Clujului, IPS Bartolomeu Anania, ca membru de onoare al forului, a informat miercuri Biroul de presa al Mitropoliei Clujului Albei, Crisanei si Maramuresului.


"Aceasta onoare i-a fost facuta Mitropolitului Bartolomeu, in calitate de ierarh si om de cultura, ca o apreciere pentru opera sa de o viata, care numara nu mai putin de 30 de volume din toate genurile literare si teologice. Academia Romana a fost prima institutie de cultura din tara care a organizat si patronat o sesiune solemna dedicata Bibliei - editia jubiliara a Sfantului Sinod, la diortosirea (aducerea la zi din punct de vedere al vocabularului si limbajului bisericesc - n.r.) careia Mitropolitul Bartolomeu a lucrat peste 11 ani", se spune in comunicatul Mitropoliei.

5 Comentários:

Dumitză spunea...

Ce mai ştiţi de IPS Bartolomeu? Eu am căutat pe net şi n-am găsit mare lucru

Lup din Apuseni spunea...

Minunat! Se pare că „se mișcă ceva”!
Un act reparatoriu pentru „păcatul tăcerii”! E BINE!...

MM spunea...

Mare om, mare caracter, par. Anania.
Un crestin copiaza cel mai bine pe sfinti, invata arta copierii lui Hristos. In Biserica se copiaza cel mai bine... Orice inventie inseamna adaugare de iote sau cirte, deci, erezie. Un crestin e aproape de Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este oriunde, cum ne amintim de la marele Hrisostom. Nu isi deplange soarta, ci face milostenie, pentru ca milostenie sa gaseasca, ca si avva Efrem.

Un crestin se lasa (daca s-a apucat vreodata) de fumat si nu se considera superior celor ce inca mai fumeaza, asa cum a copiat el de la Steinhardt. Un crestin nu uita ca Hristos nu i-a spus sa ceara numai o data, sa bata doar de trei ori ca sa i se deschida, ci se roaga sa ii dea Dumnezeu constanta in bine, nu sporadicitate.

Anonim spunea...

Parintele Mitropolit Anania merita sa fie membru plin al Academiei Romane. Nu inteleg ce criterii au folosit academicienii atunci cand au acordat acelasi titlu si Mitropolitului Irineu. Opera scrisa de Parintele Mitropolit Anania este deja parte a patrimoniului spiritual national. Mitropolitul Irineu poate fi privit doar ca un universitar de provincie care scrie pentru CV. Nu cunosc vreo carte cu adevarat importanta scrisa de dansul. Sa intelegem ca la Academia Romana se folosesc aceleasi practici ca in Sinodul BOR, adica se cumpara scaunul? Rusinos...

Anonim spunea...

Virgil Stefan Nitulescu


PROIECT DE MANAGEMENT
PENTRU
MUZEUL NAŢIONAL AL ŢĂRANULUI ROMÂN DIN BUCUREŞTI

Expoziţia permanentă MNŢR a fost deschisă în 1994. De atunci, i-au fost adăugate mai multe săli, ultima dintre ele („Hrana“), în 2008. Expoziţia permanentă are mai mulţi autori (doi dintre ei, Horia Bernea şi Irina Nicolau sunt decedaţi din 2000, respectiv, 2001); totuşi, impresia generală este unitară, chiar dacă un ochi exersat constată destule diferenţe de stil, etalare şi muzeotehnică între săli. Expoziţia nu este unitară nici în ceea ce priveşte tematica. Astfel, chiar dacă sălile de la parter sunt reunite sub titlul „Legea creştinească”, iar cele de la etaj sub titlul „Legea vieţii”, ceea ce pare să confere destulă coerenţă conceptuală expunerii permanente, în realitate, în interiorul acestor două mari „capitole”, sălile s-ar putea aşeza în multe alte ordini. Nu există, de exemplu, nici o explicaţie pentru ce sala „Ferestre” este aşezată între sălile „Moaşte” şi „Timp”. Locul ei poate să rămână acolo dar, la fel de bine, poate fi aşezat oriunde, în altă parte. Şi exemplele ar putea continua. Aparenta unitate a expoziţiei permanente nu vine din coerenţa logică a expunerii, ci din stilul său, care combină frusteţea unor materiale muzeotehnice ieftine, cu nobleţea unor obiecte de mare frumuseţe şi valoare culturală. La acestea se adaugă şi tuşa artistică imprimată, pe alocuri, de artiştii Horia Bernea şi Ioana Bătrânu, care au contribuit, direct, la crearea unor obiecte de muzeotehnică originale, ceea ce individualizează, în mod hotărât, expoziţia permanentă a MNŢR, în raport cu orice altă expoziţie din lume.
Din păcate, în pofida originalităţii accentuate a expoziţiei permanente, aceasta are şi câteva defecte, care provin din modul în care a fost concepută clădirea. Proiectată începând din 1906, clădirea nu mai corespunde actualelor standarde muzeografice. Faptul că, pentru a vizita întregul muzeu, un vizitator trebuie să treacă, practic, de trei ori prin holul de intrare şi, în orice caz, de două ori, prin fiecare sală de expunere, nu constituie un avantaj. Frecventa întretăiere a circuitelor de vizitare cu cele funcţionale ale muzeului (prin care ar trebui, de fapt, să circule exclusiv personalul angajat al muzeului) constituie, de asemenea, un dezavantaj, şi încă unul care contravine normelor de securitate adoptate de Consiliul Internaţional al Muzeelor.
În fine, trebuie remarcată o anume „oboseală” a vizitatorului autohton faţă de expoziţia permanentă, fapt reflectat în reducerea numărului de vizitatori ai expoziţiei permanente, în ultimii ani, cu toate că numărul celor care calcă zilnic pragul muzeului creşte constant.
În fine, faptul că din cele c. 90.000 de obiecte din depozitele MNŢR, sunt expuse doar c. 2.100 (puţin peste 2%) şi că cea mai mare parte a obiectelor aflate de multe decenii în colecţiile MNŢR nu a fost, încă, văzută de publicul actual, constituie un argument suplimentar pentru necesitatea schimbării expoziţiei permanente.
Ocazia deschiderii şantierului de restaurare a clădirii principale a muzeului este cea mai bună oportunitate pentru regândirea întregii expoziţii permanente.