De Lăsata Secului la Mănăstirea Diaconeşti

M-a învrednicit Dumnezeu şi-am petrecut Lăsata Secului la mănăstirea "Adormirea Maicii Domnului" de la Diaconeşti (în comuna Agăş - Bacău, nu departe de secuime). Înfruntînd unele ispite, am ajuns acolo sîmbătă seara, taman la vecernice - care a fost slujită în paraclis. Şi, printre rugăciuni, tămîieri şi cîntecele îngereşti ale maicilor, m-am regăsit. Am simţit cum încet, încet, de pe sufletul meu obosit cad, unul cîte unul, solzi mari de plumb. Era aşa cum mă aşteptam, aşa cum mi se întîmplă de cîte ori merg la Diaconeşti (prea rar, faţă de cît îmi doresc). Pentru mine, slujbele de acolo au efectul unei ape vii, care mă întoarce din morţi. Cufundat cu privirea în icoanele măiestrite de măicuţele din obşte, m-am întors la mine cel din vremea cînd eram mai bun.



A doua zi, la Sfînta Liturghie, în biserica arhiplină, am văzut pentru prima dată la o slujbă ortodoxă cu mult mai mulţi bărbaţi decît femei (pare-se rod al predicilor aspre, milităreşti ale părintelui Amfilohie) şi puzderie de copii neverosimil de cuminţi.



Iscusita strană de maici ne-a purtat prin slujbă ca într-o călătorie prin cer.
Apoi, părintele Amfilohie ne-a tîlcuit Pilda samarineanului milostiv cu referinţe la provocările veacului acestuia, punînd accentul pe nevoia de a stărui în bine. Căci stăruinţa în bine te ajută să treci peste toate ispitele cu sufletul senin şi te poate mîntui.


Am rămas la mănăstire pînă sub geana nopţii, fiindu-mi greu să plec spre casă dintr-un loc unde ştiam că sînt acasă.

UPDATE
Cititi si: Manastirea Diaconesti - Athosul mireselor lui Hristos