Dumitru Oniga, poetul luminii

Probabil că multora dintre dvs. nu vă spune nimic numele lui Dumitru Oniga (n. 1925). Domniei sale i-am închinat numărul 93 (noiembrie) al revistei Rost.

Dumitru Oniga, fost deţinut politic în timpul regimului comunist (a suferit aproape 20 de ani de detenţie politică), este unul dintre mărturisitorii discreţi dar tenace ai unei credinţe din care nu l-au smuls nici torturile cele mai cumplite şi nici ademeririle cele mai viclene.
Poet autentic, ca unul care a ucenicit într-ale poeziei pe lîngă Nichifor Crainic şi Radu Gyr, Dumitru Oniga a năzuit mereu spre Dumnezeu, cu preţul sîngelui şi pe calea poeziei. Viaţa îi este cuprinsă în cîteva versuri: "De am băut otrava vieţii, dacă/ Am pipăit amare adîncimi,/ Hulit şi schingiuit, Dat în tărbacă,/ Am sîngerat urcînd spre înălţimi/ Să caut urma paşilor divini".
Din sumar, vă mai recomand: Teologia smereniei, de Prof. Dr. Const. Miu, Statul neutru sau “minunata lume nouă”, de Anca Simitopol, Educaţia religioasă în şcoala românească, de Pr. Prof. Adrian Cherhaţ, Cum am ajuns unde am ajuns şi ce ne aşteaptă?, de Alexandru Racu, Erorile catolicismului (I), de Mihail Băcăuanu, „Unirea R. Moldova cu România se clădeşte încet dar sigur” – un interviu cu Mircea Druc, primul premier moldovean anticomunist, de Viorel Patrichi, Semn bun pentru istroromâni, de Petru Raţiu, Într-un sat din Tadjikistan se vorbeşte româneşte, de Nicolae Dabija.
Vedeţi aici de unde poate fi cumpărată revista.