miercuri, 24 noiembrie 2010

Care ne sînt reperele?

Fostul jurnalist Cristian Pătrăşconiu a scos la Humanitas (finanţat de Institutul de Studii Populare - un fel de aripă ideologică a PDL) o carte cu un titlu pretenţios şi care ridică mai multe întrebări: Repere intelectuale ale dreptei româneşti. Este un volum de interviuri cu zece personalităţi publice: Neagu Djuvara, Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu, Nicolae Manolescu, Horia-Roman Patapievici, Virgil Nemoianu, Vladimir Tismăneanu, Andrei Cornea, Lucian Boia, Alexandru George.
Probabil că Humanitas ar fi editat această carte şi dacă autorul interviurilor nu era director adjunct al Institutului de Studii Populare, avînd în vedere numele celor intervievaţi.
Cristi Pătrăşconiu anunţă că mîine, de la 15.30, la hotel Mariott va avea loc şi o dezbatere pe marginea acestei cărţi.
N-am citit cartea încă, deci îl cred pe cuvînt pe autor cînd spune că ea "graviteaza tematic în jurul ideii de dreapta în politica românească".  Din acest enunţ, nu devine clar dacă personalităţile cu pricina sînt chestionate şi despre ele însele în calitate de "repere" ale dreptei. Şi dacă nu e aşa, mă tem că titlul cărţii nu se suţine, ca să nu spun că e înşelător şi linguşitor.
Mai am însă şi alte nedumeriri: dacă aceştia zece sînt figuri emblematice ale dreptei, ne definesc ei, dimpreună cu autorul interviurilor, ce înseamnă dreapta? Şi dacă da, definiţia lor are de-a face mai degrabă cu aceea dată de corifeii internaţionali ai neoconservatorismului (cum mă şi aştept) sau cu cei ai conservatorismului? Pentru că dacă e valabilă prima variantă, după umila mea părere sîntem de două ori înşelaţi, căci neoconservatorismul e doar dreapta stîngii, niciodată dreapta autentică. Sau, mă rog, dacă acceptăm la dreapta mai multe "nuanţe", atunci titlul cărţii trebuia să ne spună despre care dintre ele e vorba, căci aceste nume nu sînt reprezentative pentru toate "nuanţele" dreptei.
Sigur, mi s-ar putea reproşa că îmi pun întrebări la care este posibil să găsesc răspunsul în carte. Dar o fac tocmai pentru că intuiesc răspunsurile, cunoscînd personajele. Pînă acum aveam o problemă în a-i considera de dreapta pe un Andrei Pleşu şi un H.-R. Patapievici, cu ale căror opinii am fost uneori de acord şi pe care îi ştiu mai sensibili la valorile dreptei (credinţă, familie, patrie). M-am îndoit la un moment dat şi de un Virgil Nemoianu, pe care însă îl văd cel mai apropiat de conservatorism. Aşadar, cum o să-i consider de dreapta pe un ateu ca Nicolae Manolescu, un antiromân (chipurile, demitizant) ca Lucian Boia, un antiortodox ca Neagu Djuvara? Cum o să fie Tismăneanu o personalitate a dreptei?
Într-un panteon al dreptei (iertată să-mi fie exprimarea) se potrivesc aceste nume lîngă cele ale lui Petre Ţuţea, Simion Mehedinţi, Nicolae Paulescu, Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu, Nichifor Crainic, Radu Gyr, Ernest Bernea, Vasile Voiculescu, Alexandru Mironescu, George Racoveanu? Mă îndoiesc. Or, cei pe care i-am amintit aici sînt indubitabil repere intelectuale ale dreptei româneşti. Mai mult, alături de alţi intelectuali, ca  Valeriu Anania, Valeriu Gafencu, Nicu Steinhardt, Gabriel Constantinescu, Gheorghe Calciu,  sînt şi repere morale, nu numai ale dreptei, ci ale întregii societăţi româneşti. Şi cum dreapta pune accent pe morală, mi se pare important să nu o despărţim de inteligenţă atunci cînd vorbim despre dreapta.
Sînt curios dacă, la dezbaterea de mîine, vor fi abordate chestiunile de mai sus. Dar nu cred, pentru că volumul alcătuit de Cristi Pătrăşconiu e o operaţiune de imagine, în care trebuie ocolite astfel de subiecte, pentru a transmite mesajul programat fără bruiaj. 
PDL îşi revendică spaţiul dreptei, ca să se diferenţieze de opoziţie, şi are nevoie de legitimarea unei elite intelectuale, deci îşi fixează anumite personalităţi-reper. Însă, o carte nu poate suplini nici o elită intelectuală şi politică autentic de dreapta, nici măsurile de dreapta.

UPDATE (25 nov. 2010)

Hotnews a avut lăudabila iniţiativă de a transmite live dezbaterea de azi şi să extragă şi  în scris cîteva dintre informaţiile pe care le-a considerat importante. Dovadă că n-am greşit în presupunerile mele stau chiar cuvintele unora dintre cei consideraţi repere ale dreptei de către Cristi Pătrăşconiu. Găsiţi pe Hotnews înregistrarea întregii dezbateri. Redau aici cîteva fragmente:

Neagu Djuvara:
  • Titlul cartii este foarte interesant: repere intelectuale ale dreptei. Cum adica, sunt si eu unul dintre repere? Bun, dar asta n-am inteles-o de la inceput.
  • In fond, aceasta carte este povestea lui Neagu Djuvara, povestea lui Gabriel Liiceanu, povestea lui Pleşu şi aşa mai departe. Interesant este că ni se spune că suntem repere. Bun, accept să fiu reper. 
  • In carte, cu exceptia dlui Stoica si a dlui Plesu, nu se prea vorbeste despre ce este si ce nu este dreapta.
  • Spuneam ca m-am lasat si eu sedus de Legiunea Arghanghelul Mihail. Domnule a fost o nebunie, dar o nebunie care a atins pe unii dintre oamenii cei mai interesanti din vremea de atunci. Eram prieten cu unii intelectuali, cu Noica, cu Cioran, dar erau şi alţii, la fel de valoroşi, ca Eliade, Alexandru Cioranescu, au fost si mii si mii de tineri din generatia mea care s-au lasat molipsiti. Am fost cu totii otraviti in acel moment, si eu m-am vindecat...
Alexandru George:
  • Trebuie să-i dau replica unui veteran, caci dl Djuvara e cu zece ani mai mare decat mine, si sa-i spun cum a fost posibila Miscarea Legionara. A fost foarte simplu: o reactie la carlism, o reactie la abuzurile lui Carol al II-lea si a camarilei sale. Problema a disparut prin asasinarea lui Codreanu, care a fost unul dintre cele mai mari acte de banditism ale istoriei noastre nationale din ultimii 150 de ani. Depaseste orice limita a intelegerii. 
  • Si daca Nicolae Iorga a facut intr-adevar gestul care i se atribuie si a lovit cu piciorul in unul dintre morti, si-a iscalit actul de deces. Pentru ca nimic nu e mai abominabil pentru un roman decit insulta cadavrului.
  • Practic vorbind, am intrat, fara acordul majoritatii, intr-un regim liberal, odata cu executarea lui Ceausescu. 
  • Imi pare rau ca n-a venit dl Lucian Boia, cu care am mai avut o discutie - si atunci l-am pus la punct -, care a facut o afirmatie naucitoare: ca marxismul si comunismul sunt cele mai egalitariste regimuri din lume.
 Gabriel Liiceanu:
  • De ce e nevoie de repere intelectuale ale dreptei? Lucrurile stau cam asa: in lupta care se naste intre stanga si dreapta se pierde cumva sistemul de referinta al valorilor.
  • Este nevoie de cineva care sa vegheze nordul moral al societatii. 
  • De ce intelectualii? Care e vocatia lor? Care e rostul lor intr-o societate care incearca sa functioneze prin mecanisme democratice. Intelectualii nu au de urmat decat trei cai: politicieni, atunci cand vor sa slujeasca in mod pragmatic valorile binelor; organizatori ai urii, cand sunt exponentii unei ideologii, multi dintre intelectualii romani sunt organizatori ai urii in continuare; intelectualii care isi pastreaza functia bimilenara de repere, intr-un spatiu al valorilor care spre deosebire de politicieni se instituie ca moralisti. Eu cred ca intelectualii care nu se angajeaza direct in lumea politica au datoria sa ramana  moralistii societatii, oameniic are isi pastreaza liber judecata pt a putea cenzura ceea ce politicienii in focul disputei lor nu mai protejeaza. 
  • Este intelectual-moralist cel care poate formula ceea ce restul societatii nu ere puterea sau capacitatea de a spune pe intelesul tuturor.
  • Ce-i pandeste pe intelectualii-moralist? II pandeste oboseala. In acest volum se afla cativa oameni care, cred eu, au obosit ingrozitor. Vreme de 20 de ani au spus cam aceleasi lucruri. Culoarea lor era a unei minti, nu a unei camasi politice. Acesti moralisti trebuie sa aiba nervii tari, sa spuna mereu ceea ce cred.
  • Marota acestor intelectuali-moralisti este stransa in egala masura de indemnul obsesiv de a ne cunoaste trecutul. Atat vreme ca nu vom explica ca exzista un chip istori cal raului si ca el este comunismul, marota asta are un sens.
  • Faptul ca dreapta lanseaza azi cartea asta intr-un cadru select, in timp ce ceilalti au patru posturi de tv si ziarele tarii prin care fac ca trecutul sa fie mistificat, arata cat de ineficace este dreapta in pragmatica ei in ziua de azi. 
  • Omorarea unui intelectual ca Iorga este una din cele mai mari marsavii. Credeam ca Ceausescu a asasinat poporul roman, nu ca poporul roman l-a asasinat pe Ceausescu.
    Daca toata revolutiile sau rasturnarile care se termina cu condamnari la moarte se numesc asasinate si nu judecati istorice, inseamna ca nu am inteles nimic

Andrei Plesu:

  • Cartea asta arata ce plurala este gandirea de dreapta la noi
  • Parerea mea ca la aceasta masa sunt mai multi oameni de dreapta autentici decat in partidele politice.
  • Am mari dificultati care sa depaseasca degetele de la o mana daca e sa numesc politicieni autentic de dreapta. Politicienii nostri au un profil incert si preocupari doctrinare minime sau nule
  • Salut constituirea primului grup de dreapta compact din Romania. Si trebuie sa adaug ca nu contam...
  • Intrebarea e cati romani sunt de dreapta, ce electorat are dreapta in acest moment. Astia suntem toti, nu contam si nu avem electorat. Sa nu facem dintr-o aspiratie descrierea unei realitati de fapt.
  • Cuvantul repere m-a tulburat putin ca si pe dl. Djuvara pentru ca si aici imi pun intrebarea "cine a hotarat ca suntem repere?", multi spun ca noi ne-am intitulat astfel. Dau vina pe domnul Patrasconiu si va multumim foarte mult, dar cuvantul "repere" pune mai multe probleme
  • E bine sa devii exemplar, dar e bine sa nu os tii si, in orice caz, sa nu o declari. M-a linistit ce a spus dl Stoica cum ca aceasta carte nu este o antologie de militanti sau vreun program politic. Este o conversatie cu mai multi parteneri pe care ii leaga, printre multe alte lucruri, si o oarecare orientare de dreapta
  • Am impresia ca am capatat o constiinta de dreapta, mai mult scos din minti de stanga.
  • Cand aud ca multi oameni ca spun ca comunismul e o idee buna, cand vad ca Che Guevara este o figura monumentala a secolului nostru si asa mai departe, ma irita chestia asta atat de mult incat simt brusc ca imi creste un profil asa de dreapta.
  • Liiceanu a vorbit de trei tipuri de aparitii a intelectualui pe scena publica. Dupa mine toate trei suna prost. Aia care devin politicieni nu sunt tocmai in pielea lor in aceasta postura. Locul intelectualului nu este pe cena politica, o spun eu care sunt patit.
  • Problema e cu reperele. Daca e sa numesc un risc si aici as spune ca acei intelectuali se smintesc, exista riscul unui complex de superioritate. In limba romana cuvantul moralist are o conotatie negativa.
  • Trebuie sa chestionam in permanenta istoria noastra personala daca vrem sa capatam acel profil de reper.
  • Oridecate ori simti ca libertatea ta este pusa in pericol de o idee politica, de o conjuctura privata, de o utopie personala trebuie sa faci un pas inapoi sa nu cazi in capcana unui partizanat.
  • Nu mi s-a parut fericita ideea sa demaram in acest simpozion vorbind oarecum intelegator despre un episod al politicii care, cu toate ale lui, ramane pana la urma un spectru apasator al constiintei noastre publice. Eu cred ca o doctrina care se termina cu Duca, a lui Iorga si alte cadavre nu este una care poate fi scuzata sau lamurita. Mi se pare o doctrina neromaneasca si necrestineasca.
Horia-Roman Patapievici:
  • "Ce inseamna sa fii de stanga sau de dreapta?". Exista un criteriu obiectiv si non-istoric? E cu putinta sa formulam un astfel de criteriu?
  • In stiintele umane cand se adopta o metodologie tip descriere-tipologica, notele dominante, elementul definitoriu pentru o tema data, acel criteriu trebuie abandonat si trebuie cautat un altul
  • Pe ce fundal s-a proiectat prima distinctie moderna stanga-data? Si raspunsul meu este sa ne gandim ce anume functiona ca reprezentand valorile centrale ale Europei in acel moment. Am numit acest lucru "modernitatea clasica".
  • Ea poate fi definita succint prin cateva elemente: Rationalitatea, un loc nou al ratiunii in economia facultatilor sufletesti; Rationalism si Spirit Stiintific.
  • Aranjament negociabil intre individ si stat. Limitele acestei negocieri sunt dictate de un aranjament, in engleza "rule of law", statul de drept. Gradul in care se poate negocia sau renegocia aranjamentul este limitat de statul de drept.
  • Diferenta dintre dreapta si stanga, fundamentala, este data de nota specifica prin care stanga a intrat in lumea moderna prin revolutia franceza. Acesta este spiritul revolutionarii in politica moderna.
  • Inseamna dreptul nelimitat a unei entitati de a revolutiona in chip nelimitat societatea pentru a obtine ceva ce acea grupare considera ca este un bine absolut.
  • Daca dreptul meu este nelimitat in sine, atunci si mijloacele mele trebuie sa fie nelimitate. Astfel numesc eu spiritul revolutionarii
  • Intr-un fel, epitaful monstruos al principiului revolutionarii nelimitate este experienta devastatoare a totalitarismelor de dreapta si de stanga din secolul 20.
  • Daca sunteti de dreapta si de stanga trebuie sa vedeti in interiorul vostru daca acceptati sau respingeti acest principiu al revolutionarii nelimitate
  • Pentru mine, a fi de dreapta sau de stanga este secundar. Ma definesc prin centralitatea modernitatii clasice
  • Concluzia mea este urmatoarea: Secolul 20 ne obliga sa refundam in mod radical pozitionarea de stanga sau de dreapta.

7 Comentários:

alin spunea...

Un idiot semidoct.
L-am cunoscut acum vreo 10 ani cand mi-a luat un interviu, tot despre dreapta.
Din pacate interviul cu pricina nu apare in aceasta carte...

Ma tot intreb cum un tip atat de sters, limitat si incult, a ajuns din Severin via Timisoara, mare jurnalist si deontolog la Bucuresti.

Iulian Capsali spunea...

Suntem in acord pana la virgula, draga Claudiu. (Si stii bine ca nu se intampla intotdeauna :)

Personal sunt uimit ca se pot considera de drepta oameni care nu au nicio sensibilitate metafizica, ca sa nu spun religioasa - o conditie minimala ca sa poata fi considerati ganditori de dreapta. Despre dreapta conservatoare nu poate fi vorba.

PS Cred ca l-ai uitat in enumerarea ta pe cel care a pus bazele dreptei intelectuale de la noi, Eminescu.

Claudiu Târziu spunea...

@ Alin:

Cred ca il judeci cam aspru. Cit despre interviul cu tine, crezi ca ti-ar fi stat bine linga Vladimir Tismaneanu, de pilda? :)

@ Iulian:

N-am adus vorba decit despre interbelici :)

Ion de la Chiuiesti spunea...

Alin, ai perfecta dreptate, poate esti prea bland cu individul!

Anonim spunea...

Va multumesc!
A.

Anonim spunea...

astia sunt de dreapta?! hihihi, ce frauda morala & intelectuala...

Claudiu Târziu spunea...

Unor anonimi nepostati:

Va rog sa ma intelegeti ca nu vreau sa-mi transform blogul, nici macar in partea lui de forum, intr-un loc de injuraturi.
Va invit, asadar, sa reformulati comentariile dvs. si, daca au o forma decenta, le voi posta. Va multumesc.