Puterea votului

Văd că dezamăgirea duce la resemnare în cazul multora. Și a început să circule ideea că votul oricum nu contează, că dacă s-ar putea schimba ceva prin vot, atunci votul ar fi desființat. Ei bine, dragilor, vă contrazic.

Uneori votul schimbă mai mult decît credem. Am un exemplu: Adrian Năstase a ajuns în pușcărie pentru că în 2004 l-am trimis acasă. Prin vot. Dacă ar fi devenit președinte, nici el, nici Hrebenciuc, nici Voiculescu, nici Vîntu, nici Patriciu, nici toți ceilalți mafioți de talie internațională nu ar fi avut probleme cu justiția, iar România s-ar afla acum cu încă 20 de ani în urmă.

Alt exemplu, de altă anvergură, dar pe același principiu: Dumitru Sechelariu, fostul primar al Bacăului, atotputernic la sfîrșitul anilor 90 și începutul anilor 2000, care impunea oameni în guvern într-o vreme, a ajuns la pușcărie și ulterior nu și-a mai revenit, pînă cînd a murit de inimă rea. Tot în urma unui vot prin care a pierdut principala sursă de putere, primăria orașului.

Știți ce leagă cele două cazuri? Aroganța infinită a personajelor. Se credeau zei și ne tratau cu dispreț. Disprețul lor a provocat votul contra lor. Disprețul dureros a provocat o reacție, prin vot. Nu adversarii lor au cîștigat, ci ei au pierdut. Prin vot. Așa că să nu mai aud că votul nu contează. Ne vedem în turul doi, pentru a-l trimite pe micul plagiator arogant, Ponta, acasă și, poate, la pușcărie!

Pentru că eşecurile lui Băsescu trebuiau să poarte un nume...

În sfîrşit, Partidul Mişcarea Populară a ridicat vălul şi de pe ochii orbilor politici, ca să fie văzut în toată splendoarea. Acest partid al lui Băsescu nu putea fi altfel decît primul partid al lui Băsescu, PDL. 

PMP nu putea fi altfel decît PDL, pentru că nu e decît o aripă a PDL, cu membri proveniţi în cea mai mare parte din PDL. Prin urmare, în ceasuri decisive trădează acelaşi dispreţ pentru valoare, aceeaşi ipocrizie, aceleaşi sforării, aceeaşi apetenţă pentru dubioşi puşi în fruntea trebii. Doar rezultatele electorale vor fi mai slabe, ba, aş zice, slabe pînă la extincţie. 

PMP a păcălit, pe 25 mai, o parte din electoratul PDL, dar nu a convins alţi oameni de dreapta, care nu cred nici în PDL, nici în PNL, să-l voteze la recentele alegeri europarlamentare. Acum, cu Elena Udrea lider şi de facto, şi de jure, lucrurile vor deveni limpezi şi pentru naivi. Aşa se va înscrie în mica ei istorie personală o nouă înfrîngere în alegeri. Pentru că Elena Udrea n-are "noroc" în alegeri. În alegerile locale din 2012, cînd a fost impusă de Băsescu şefă peste PDL Bucureşti, PDL a pierdut cele două primării de sector pe care le deţinea şi a ratat penibil Primăria Capitalei. De aceea, în alegerile generale din acelaşi an, Udrea a candidat tocmai în Neamţ, unde Pinalti făcea minuni mai ceva ca Dragnea în Teleorman. În 2013, cînd Udrea a încercat să preia conducerea PDL, sprijinită tot de Băsescu, a pierdut în faţa lui Vasile Blaga şi a rupt partidul. În alegerile pentru Parlamentul European din acest an, pusă de asemenea de Băsescu lider neoficial şi vector de imagine al PMP, Udrea a obţinut un scor mai degrabă modest. Cu toate acestea, nu-i putea scăpa preşedinţia PMP, ieri, căci pentru ea a fost creat acest partid. Însă, chiar imediat după victorie, Udrea a ţinut să anunţe o nouă înfrîngere: candidatul PMP la preşedinţia statului este Cristian Diaconescu. Normal, un partid de dreapta trebuia să fie reprezentat de un socialist reşapat. Omul pare civilizat, dar nu are nici o legătură cu valorile şi principiile Dreptei, are un trecut pesedist şi este lipsit de orice priză la public - un fel de "Dragă Stolo" din scena retragerii cu lacrimi încă înainte de a începe campania. După eşecul de la prezidenţiale, Udrea mai are un singur pas pentru a-şi încheia cariera politică: să nu treacă PMP peste pragul electoral în 2016. Deşi, cine ştie, poate PMP nici nu va mai exista pînă atunci, fiind absorbit de marele partid "de dreapta" rezultat din fuziunea PNL şi PDL.

În cele din urmă, Elena Udrea nici nu este atît de vinovată pentru eşecurile sale trecute şi viitoare. Ea nu este decît un alter ego al lui Traian Băsescu. Încă de la începutul carierei sale politice, a transmis unele mesaje ale lui Băsescu, pe care acesta nu le putea da direct din funcţia de şef al statului, a dus războaie în numele lui, i-a susţinut financiar campaniile, i-a reprezentat voinţa în PDL şi în guvern etc. De aceea, eşecurile Elenei Udrea sînt, de fapt, ale lui Traian Băsescu. 

Susţin! Cine nu se resemnează, semnează!

Dragi prieteni, 

Noua Republică se îndreaptă spre prima candidatura ca partid independent în alegerile pentru Parlamentul European din acest an. 

Avem nevoie de sprijinul dumneavoastră pentru ca speranţele zecilor de mii de români, din ţară şi din diaspora, care au fost alături de proiectul Noua Republică în primii săi doi ani de existenţă să devină realitate. România este ţara europeană cu cele mai restrictive condiţii pentru înscrierea unui partid nou sau participarea în alegeri. Dacă pentru înfiinţarea unui partid, condiţiile impuse de lege prevăd strângerea a 25.000 de semnături din cel puţin 18 judeţene (minim 700 de semnături pentru fiecare), participarea la alegerile europarlamentare este condiţionată de strângerea a nu mai puţin de 200.000 de semnături. Niciunul dintre partidele sistem alte tranziţiei post-comuniste nu a avut iniţiativa de a relaxa aceste condiţii şi a stimula competiţia politică atunci când s-a aflat la guvernare. 

Cartelizarea scenei politice româneşti este o realitate ce nu poate fi învinsă decât prin implicarea cetăţenilor liberi şi puternici. 

Îi rugăm pe membrii şi simpatizanţii Noii Republici să descarce formularul de semnături de aici. Acesta trebuie completat conform instrucţiunilor (de mână, cu majuscule) şi predat în original. 

Vă puteţi invita prietenii, colegii de serviciu sau membrii familiei să susţină participarea Noii Republici la alegeri semnând acest formular. 

Listele completate pot fi depuse personal sau trimise prin poştă sau curier la sediul central al Noii Republici din Bulevardul Schitu Măgureanu, nr 17, interfon 01, Bucureşti. 

Alternativ, formularele pot fi înmânate reprezentanţilor Noii Republici din zona dumnevoastră (date de contact: http://www.nouarepublica.ro/filiale). Pentru mai multe detalii, persoană de contact: Ion Stan, tel. 0744998706, e-mail ion.stan@nouarepublica.ro. 

Data limită de depunere a formularelor este 20 martie 2014. 

Noua Republică există doar prin implicarea fiecăruia dintre noi. Sprijinul dumneavoastră este hotărâtor. 

Vă mulţumim!

În căutarea electoratului de dreapta

Interesantă analiza de mai jos. Dincolo de estimări şi raţionamente, cel puţin o precizare a autorului îmi arată că şi el este victima "corectitudinii politice". În ciuda echidistanţei pe care o afişează, tratează ideea de Dreapta după cadrele mentale ale Stîngii. Văzînd cît se străduieşte, totuşi, ezit între amuzament şi indignare cu privire la afirmaţia sa cum că Dreapta creştină trebuie să fie una fără ură. Autorul presupune din start că există pericolul ca o astfel de Dreaptă să apeleze la ură şi la violenţă. Şi în acest text şi acesta. De unde şi pînă unde? Deocamdată, la ură şi la violenţă a apelat constant şi fără scrupule Stînga, indiferent cum s-a numit partidul (FSN/FDSN/PDSR/PSD/PD(L)/PRM/PUNR şi mai încoace chiar PNL, care s-a abandonat Stîngii ) şi de modul în care s-a manifestat instigarea la ură şi violenţă. (C.T.)

"Dreapta Cercului Mic"

de Barbu Mateescu

 

Articolele pe care le-am scris recent despre succesele electorale ale dreptei din Ungaria (acesta şi acesta) au apărut într-un moment nepotrivit. În plus au creat şi oarecare confuzie. Nu vreau ca dreapta românească să-şi asume o identitate creştină, ci estimez că această cale este cea mai eficientă pentru succesul său electoral în viitor.
Să vedem cum ar fi ... altfel. O dreaptă atee sau cel puţin tăcută în ceea ce priveşte dilemele sociale şi culturale (ca până acum), axată pe micii întreprinzători, pe corporatişti, în genere pe oamenii educaţi din mediul urban, cu valori gen eficientizare, modernizare, libertarianism economic, sincronism, etc. Cam ce avem acum la nivel retoric.
(Nu acesta a fost bazinul de până acum al dreptei româneşti. De la revoluţie şi până în 2009 voturile au venit de pe palierul anti-Iliescu, de la votanţi de toate felurile - în special cei mai puţin educaţi - atraşi de carisma liderului de moment, precum şi, spre sfârşit, de aportul rural al organizaţiilor de partid PDL).
Să revenim la dreapta modernă-non-creştină-libertariană. Voi denumi această variantă Dreapta Cercului Mic. Cuprinde prea puţini oameni (din estimările mele sub un milion) pentru a fi eficientă ca opţiune de viitor. De fapt, ar reprezenta un mare pas înapoi chiar şi faţă de ARD. Concret:
Cercul Mic nu include ruralul. În sate locuiesc mai puţin de jumătate dintre români, dar mai mult de jumătate din votanţi. Încrengături sofisticate de genul celei încercate în 2005-2009 ("suntem reformatori finuţi la oraş şi dăm sacoşe la sat") eşuează, pentru că odată cu alegerile locale poţi pierde preşedinţii de CJ-uri, deci practic pierzi controlul primarilor tăi. Votanţii din rural nu sunt atraşi de valorile tale (care nu îi au drept public ţintă), deci nu au niciun motiv să se împotrivească atunci când primarul le cere să voteze altceva. I-ai adus alături de tine cu o pungă cu mâncare care poartă sigla ta, îi vei pierde datorită unei pungi cu mâncare care poartă sigla altuia.
Există un mod de a atrage voturi din rural fără să mituieşti votanţi ca un ersatz-PSD? Dreapta n-are habar, nu ştie, priveşte ruralul precum îl priveşte presa românească (un spaţiu al exoticului barbar), nu e interesată de oamenii de la sate, nu vrea să afle ce îi interesează, ce îi îngrijorează, ce îi motivează, care sunt diferenţele - de exemplu - între ruralul valah şi cel transilvănean. Acest lucru este explicabil: pentru dreapta românească ruralul a fost întotdeauna câh, spaţiul din care trebuia evadat şi care trebuie acum ignorat, amintirea prea-prezentă a unei Românii nemodernizate. De aceea ruralul nu este în Cercul Mic.

Să vorbim despre pensionari. Într-o ţară care conţine 15,5 - 16 milioane de locuitori adulţi, pensionarii sunt 5,3 milioane (evident, mulţi dintre ei sunt în rural, cercurile din afara Cercului Mic se pot intersecta între ele). Pensionarii nu reprezintă însă o treime din cei care vin la vot, ci mai mult. Ca şi în cazul bugetarilor, dreapta a rămas la momentul 2010, îngheţată într-o perspectivă strict economică. Dreapta priveşte acum pensionarii exact cum vrea stânga ca dreapta să privească acum pensionarii: îi percepe drept un grup ostil a priori, interesat doar de avantaje materiale pe care doar stânga le poate oferi. De aceea pensionarii nu sunt în Cercul Mic. (Continuare)

Mai mare, mai bun? Nu, mai mare şi mai prost

Există un turneu de box neobişnuit numit „Bigger’s Better” ("mai mare = mai bun"), unde combatanţii, proveniţi atît din box cît şi din alte sporturi de full contact, sînt diferiţi ca înălţime şi greutate. Aceste condiţii cresc spectaculozitatea meciurilor. Pînă acum, n-am văzut să fi cîştigat competiţia luptătorul cel mai mare la propriu. Dimpotrivă, primul campion al circuitului a fost boxeurul român Constantin Bejenaru, cel mai scund şi cel mai uşor dintre competitori (1,78 m şi 90 de kg), care şi-a zdrobit adversarii cu artă.

Nu ştiu dacă Victor Ponta, pasionat de fotbal şi automobilism, urmăreşte şi alte sporturi, dar noul său cabinet pare inspirat de prejudecata care a dat numele turnelui de box despre care am făcut vorbire mai sus. Măsurînd ministru cu ministru, constatăm însă că guvernul Ponta II ar putea fi supranumit, cu mai multă întemeiere, "mai mare şi mai prost". 

De fiecare dată cînd ne pricopsim cu un executiv nenorocit, ne spunem că mai rău nu se poate. Şi cu fiecare schimbare de guvern ni se demonstrează contrariul. Aşa au ajuns unii să regrete "epoca" Năstase, sau "epoca Tăriceanu" şi, în curînd, probabil, ne vom aminti cu nostalgie despre guvernele Boc. 

Guvernul Ponta II are 26 de miniştri, dintre care doi sînt şi vicepremieri (Liviu Dragnea, secretar general al PSD, pus sub urmărire penală pentru fraudarea votului la referendumul din vară; şi Daniel Chiţoiu - omul de paie al lui Antonescu), şi un vicepremier fără portofoliu (Gabriel Oprea, cumătru cu Ponta, apropiat grupului de afacerişti Petrache-Bittner-Cocoş şi cunoscut şi ca "şeful mafiei lui Năstase"). În întrega trupa numărăm poate pe degetele de la o mînă persoanele fără tinichele de coadă, dar nici acelea nu sunt puse toate pe domeniile lor de competenţă. Printre cei mai compromişi: Relu Fenechiu (trimis în judecată deja) şi Nicolae Bănicioiu (implicat într-un scandal sexual cu minore).

Pentru supradimensionarea Cabinetului, spre mulţumirea a cît mai mulţi lideri ai USL, s-a operat o despărţirea, pe criterii învăluite în mister, a Educaţiei de Cercetare, a Mediului de Ape şi Păduri, a Bugetului de Finanţe, a Energiei de Industrie şi Comerţ (la care se adaugă o aripă nouă, Competitivitate, sic!). De asemenea, au fost înfiinţate ministere noi, precum cel al Proiectelor de Infrastructură de Interes Naţional (care?, că în bugetul de la anul investiţii nu vor mai fi), cel al Tineretului şi Sportului, cel al IMM-Turism-Mediul de Afaceri.

Un asemenea guvern, şi mătăhălos, deci greoi, şi bolnav, şi stîngaci, va fi făcut K.O., fără îndoială. Nu se ştie deocamdată cînd şi de către cine. Adversarul direct, Opoziţia, nu-i în stare să-i pună probleme. Uneori  însă soarta meciului e schimbată de public sau de arbitru.

Rezultatul referendumului este un vot de blam dat întregii clase politice

Băsescu jubilează, Ponta minte ca de obicei, Antonescu caută soluţii disperate pentru a nu-şi ţine promisiunea de a pleca din politică. Dar nici unul nu a învins. Şi nici unul nu pare a citi corect rezultatul referendumului de ieri.

Băsescu se întoarce la Cotroceni cocoşat de povara unui vot masiv împotriva sa: dacă în 2009 a fost ales de cinci milioane de români, acum îi vor capul peste şapte milioane. E conştient, dovadă că vorbeşte despre "falia din societatea românească". Însă nu păcăleşte pe nimeni cînd spune că va fi un preşedinte al împăcării. Nici n-ar putea, chiar să vrea, pentru că USL a mers prea departe.

Liderii socialiştilor şi ai liberalilor eşuează pentru a doua oară în încercarea de a-l demite pe Traian Băsescu. E un eşec care le poate diminua capitalul electoral cu măcar încă 10%  în alegerile generale. USL marchează deja o scădere de popularitate cu 10% faţă de alegerile locale. 

PDL mai primeşte o nesperată gură de oxigen, pe greşeala adversarului, dar depinde foarte mult de cum îşi va folosi acest avantaj în următoarele luni, pentru a-l transforma în voturi. Deocamdată sigurul său cîştig este că a reintrat în joc şi nu mai riscă să aibă soarta PNŢCD.

UDMR joacă la două capete, pentru a rămîne în cărţi, dar deja şi-a făcut un duşman în USL şi va trebui să revină spăşită în alianţă cu PDL. 

Noi înşine, simplii cetăţeni, n-am cîştigat nimic. Dimpotrivă. Criza politică va continua, consumînd energia partidelor de la guvernare în bătălii care nu ne privesc, în loc să o concentreze pe măsuri de guvernare eficiente. Criza economică revine în forţă şi nu-mi pare că guvernul este pregătit să-i facă faţă. 

România e mai vulnerabilă ca oricînd în ultimul deceniu, dar, din păcate, nu are ce aştepta de la conducătorii ei, după cum a şi spus-o. Căci rezultatul referendumului pentru demiterea preşedintelui nu este decît un vot de blam dat întregii clase politice. În ciuda unei mize presupuse ca importantă pentru toţi românii, a efortului impresionant de a aduce oamenii la vot şi a tuturor manevrelor de fraudare a votului (cîteva sute de tentative sînt probate deja, dar cîte or fi rămas nedescoperite nimeni nu ştie), USL a reuşit să mobilizeze la urne mai puţin de jumătate dintre alegători. Ceea ce nu înseamnă că restul românilor cu drept de vot sînt inconştienţi, nepăsători sau că îl sprijină pe Băsescu. Înseamnă: nu ne simţim reprezentaţi de voi, nu mai girăm cu votul nostru un sistem aparent democratic, nu mai vrem să alegem între două rele, refuzăm să fim părtaşi la răfuielile voastre. 

Partidele parlamentare ar trebui să înţeleagă acest mesaj şi să îl ia în considerare. Căci şi răbdarea românului are o limită. 

Pentru spargerea monopolului în politica dîmboviţeană

Nicuşor Dan, preşedintele Asociaţiei "Salvaţi Bucureştiul", este un nume prea puţin cunoscut  încă. Dar promite să spargă monopolul pe politică, cel puţin în Bucureşti. Cred că asta este şi miza cea mai importantă a candidaturii sale la Primăria Capitalei. Şansele de a fi ales sînt, s-o recunoaştem, modeste. El nu are un aparat de partid la îndemînă, care să-i asigure propaganda în campanie şi spatele în timpul scrutinului, nici milioane de euro pentru pomeni electorale şi manifestări grandioase. Are însă şcoală, credibilitate, imaginaţie, cîteva realizari la activ, un proiect clar şi simplu pentru Capitală, multă dăruire şi destui prieteni şi simpatizanţi. Dovadă că a strîns deja cele 36.000 de semnături necesare pentru a se înscrie în cursă. Deci primul pas pentru spargerea monopolului a fost făcut. De acum începe cu adevărat campania pentru Bucureşti. Îl urmăresc de vreun an şi îmi place ce face. Am auzit că nu e un om credincios, dar nu l-am văzut să se manifeste împotriva credinţei. Pe de altă parte, am citit o declaraţie a sa  naţionalistă care mi-a plăcut. Ştiu că îl susţin oameni foarte diverşi, de la Dreapta la Stînga, între care unii nu-mi inspiră încredere, iar alţii îmi repugnă de-a dreptul, din pricina defectelor lor de caracter şi/sau a "credinţelor" şi năzuinţelor pe care le au. Dar mi se pare remarcabil faptul că Nicusor Dan a reuşit să întrunească adeziunile unor persoane extrem de diferite, care în mod normal nu şi-ar fi dat mîna în nici un proiect. Asta înseamnă că ar putea fi un primar al tuturor. Important este ca, dacă va ajunge primar, să-şi urmeze propriul program, nu agenda altora. Una peste alta, Nicuşor Dan îmi pare o alegere nu numai onorabilă, ci şi responsabilă, şi nu doar prin comparaţie cu oamenii propuşi de USL şi PDL pentru funcţia de primar general al Bucureştiului. Chiar dacă nu va învinge, voi fi împăcat că n-am mai votat "răul mai mic", ci un om despre care chiar cred că merită.

Doar cinci ţări din UE mai au guverne de stânga!

Reporter Virtual publică: "După ce Portugalia, unul dintre statele europene aflate în pragul falimentului, a decis să renunţe la dezastruoasa guvernare socialistă, doar cinci ţări membre ale Uniunii Europene mai păstrează încă guverne de stânga. Scrutinul portughez reprezintă o confirmare a direcţiei politice pe care pare înscris bătrânul continent, după recesiunea mondială, iar victoria dreptei, condusă de liderul social-democrat Pedro Passos Coelho, la lusitani a făcut ca, dintre cele 27 de state membre ale UE, doar cinci să mai păstreze cabinete de stânga: Slovenia, Cipru, Austria, Spania şi Grecia, adică tot atâtea candidate la falimentul economic, avertizează specialiştii. România nu se află printre ele şi ăsta, domnule Geoană, chiar ar fi un motiv să ţopăi de fericire!".

Comentariul meu: Din păcate, guvernele celorlalte 22 de state nu sînt nici de dreapta, sau, mă rog, sînt de dreapta stîngii. Ce se întîmplă în România este reflectarea fidelă a politicii la nivelul majorităţii ţărilor UE. Dacă vi se pare că PDL e de dreapta, atunci şi partidele lui Berlusconi sau Sarkozy, de pildă, sînt de dreapta.

Preasfinţitului Irineu Bistriţeanul i se pregăteşte scaunul episcopal al Albei

Sinodul mitropolitan al Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului întrunit în şedinţă specială, luni, 9 mai 2011 la Cluj-Napoca, a desemnat candidaţii pentru funcţia de episcop al Alba Iuliei: PS Andrei Făgărăşanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, şi pe PS Irineu Bistriţeanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Clujului - ne informează un comunicat de presă semnat de Pr. Bogdan Ivanov, pourtător de cuvînt al mitropoliei. 

Dacă PS Irineu este destul de cunoscut, PS Andrei Făgărăşanul e un tînăr ierarh (n. 1967), care a fost hirotonit episcop de doar trei ani. Poate şi de aceea candidatura sa de acum pare formală.

Numele celor doi ierarhi desemnaţi de Sinodul Mitropolitan vor fi prezentate membrilor Adunării eparhiale a Arhiepiscopiei Alba Iuliei, care se va întruni în şedinţă de consultare cu membrii Sinodului mitropolitan, marţi, 10 mai 2011, la reşedinţa mitropolitană din Cluj-Napoca.

În cazul în care se consideră necesar, Adunarea eparhială şi membrii de drept pot cere completarea listei ierarhilor candidaţi, cu încă un ierarh, ales din lista candidaţilor eligili, întocmită de Cancelaria Sfântului Sinod.

Lista finală a candidaţilor va fi înaintată Sfântului Sinod, care se va întruni în şedinţă de lucru, vineri, 19 mai 2011, la reşedinţa Patriarhală din Bucureşti, pentru a-l alege, prin vot secret, pe viitorul Arhiepiscop al Alba Iuliei.

Din informaţiile mele, PS Irineu porneşte cu prima şansă, parte din sinodali dorind să-i dea satisfacţie pentru pierderea scaunului de mitropolit. Totuşi, surprizele nu sînt excluse.

Cine va fi noul arhiepiscop de Alba Iulia?

Odată ales ÎPS Andrei Andreicuţ mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, trebuie ocupat locul pe care acesta îl lasă vacant la conducerea Arhiepiscopiei Albei Iulia. Credincioştii din această parte a ţării îşi doresc foarte mult un ierarh care să-i semene Înaltului Andrei întru duhovnicie. Şi privirile lor se îndreaptă, cu speranţă, spre PS Vasile Someşanul (n. 1948), epicop-vicar al Clujului şi un foarte iubit părinte şi de către clujeni, pentru blîndeţea, cuminţenia şi tactul său duhovnicesc.

Pe de altă parte, la nivelul Sinodului se vehiculează şi numele ÎPS Ioan al Harghitei şi Covasnei (n. 1951) pentru demnitatea de arhiepiscop al Albei Iulia. Dar nu se ştie dacă ÎPS Ioan va accepta, avînd în vedere că  deja  s-a cam abuzat  de numele său în postura de candidat la cîte o funcţie. Dacă va accepta însă şi va cîştiga de data asta, nu mă îndoiesc că va fi un bun arhiepiscop şi pentru cei din Alba, aşa cum este pentru românii ortodocşi din Harghita şi Covasna.

Data alegerilor pentru Arhiepiscopia Albei încă n-a fost stabilită, dar e probabil că Sfîntul Sinod nu-i va lăsa pe credincioşi fără episcop de Paşti, căci ÎPS Andrei nu avea acolo un episcop-vicar.

Sinodul alege noul mitropolit al Clujului

Azi, vrednicul de pomenire mitropolit Bartolomeu Anania ar fi împlinit 90 de ani. Iar pe 25 martie, cînd se vor împlini cinci ani de cînd ÎPS Bartolomeu a fost instalat mitropolit, va avea loc ceremonia de instalare a înlocuitorului său.

Chiar la această oră, la palatul patriarhal, se desfăşoară întrunirea Sfîntului Sinod pentru alegerea mitropolitului Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului. În urma votului din Sinodul Mitropolitan, au fost făcute două propuneri, validate şi de Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului: ÎPS Andrei al Alba Iuliei şi PS Irineu, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului. Din informaţiile mele, în Sinodul Mitropolitan votul a fost de 6 la 2 pentru ÎPS Andrei. Avantajul ÎPS Andrei s-ar putea menţine şi la votul final din Sf. Sinod, avînd în vedere faptul că arhiepiscopul este unul dintre ierarhii cei mai cunoscuţi, iubiţi şi preţuiţi, că este renumit pentru duhovnicia sa, dar şi pentru priceperea administrativă. Totuşi, PS Irineu ar putea face o supriză, pentru că se pare că are sprijinul PF Patriarh Daniel şi al unor politicieni importanţi de la putere. De asemenea, alegerea lui ar scuti Sinodul de noi alegeri la Alba Iulia.

În plus, de cîteva săptămîni încoace, toate parohiile şi mănăstirile din Arhiepiscopia Alba Iuliei fac slujbe speciale pentru ca ierarhul lor, ÎPS Andrei, să rămînă mai departe în acest scaun. Nimeni nu se desparte cu inima uşoară de un vlădică bun, chiar dacă acesta este avansat. La fel s-au rugat credincioşii şi clericii din Arhiepiscopie şi acum cinci ani, cînd Înaltul Andrei a candidat la mitropolia Ardealului şi a pierdut la cîteva voturi diferenţă.

Teoretic, este posibil ca în cursă să mai intre un candidat, propus în şedinţa Sf. Sinod de azi. Din cîte ştiu, nu se va întîmpla asta. Patriarhul Daniel s-ar fi declarat mulţumit cu cele două candidaturi, deşi toată lumea se aştepta să-l propună şi pe ÎPS Ioan al Harghitei şi Covasnei, care l-a ajutat să devină Întîistătător al Bisericii Ortodoxe Române.

Voi reveni.

UPDATE (11.51)

Noul mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului este ÎPS Andrei - anunţă agenţiile de presă a BOR, Basilica şi Mediafax. IPS Andrei Andreicuţ a obţinut 29 din cele 46 de voturi exprimate, în timp ce pentru episcopul vicar Irineu Bistriţeanul au fost exprimate 17 voturi.


UPDATE 2
Preiau aici succinta prezentare a Înaltului Andrei făcută de dl Răzvan Codrescu. 

Aşadar Î. P. S. ANDREI ANDREICUŢ (n. 1949, cu numele de botez Ioan, în părţile Maramureşului), din 1998 Arhiepiscop de Alba Iulia, este de-acum noul Mitropolit de la Cluj, succesorul Înaltului Bartolomeu.La origine inginer, a urmat Institutul Teologic din Sibiu (absolvit în 1978), iar în 1998 a obţinut, la Bucureşti, doctoratul în Teologie. Mai întîi preot necăsătorit, a fost tuns în monahism la Mănăstirea Topliţa, în 1990, ceea ce i-a deschis calea spre treptele arhiereşti. În scaunul de la Alba a făcut multă treabă, atît în plan ctitoricesc şi administrativ, cît şi în plan pastoral şi cultural, fiind şi cel care a pus piatra de temelie a viitoarei mănăstiri de la Aiud, închinată martirilor căzuţi în lupta anticomunistă. Profesor de Teologie de nivel academic, este autorul a numeroase articole şi volume, dintre care se cuvin menţionate măcar cîteva: Spovedanie şi comuniune (teza de doctorat din 1998), Ospăţul credinţei. Cuvinte de învăţătură (1999), Dinamica despătumirii (2001). La Editura Reîntregirea, cu binecuvîntarea şi cuvîntul său înainte, a apărut monografia monahului Moise despre Valeriu Gafencu, Sfîntul închisorilor (2007). Un angajament tîrziu şi formal cu fosta Securitate, smuls prin ameninţări şi şantaj, s-a dovedit a nu fi avut nici o urmare.

Fie ca în scaunul de la Cluj Î. P. S. Andrei să-şi desăvârşească bunele însuşiri arhiereşti arătate pînă acum şi să se apropie cît mai mult de prestanţa ilustrului său predecesor! Şi nici de Aiud să nu se îndepărteze, cu inima şi cu fapta, indiferent cine va veni în urmă în scauuul de la Alba Iulia şi de care Mitropolie va aparţine acesta… (R. C.) 

Patru episcopi noi, aleşi pe tăcute

Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a ales azi dimineaţă patru noi episcopi: PF Gurie Gorjeanul, episcop al Devei şi Hunedoarei; arhimandrit Dr. Varlaam Merticariu - fost vicar al mitropolitului Daniel la Iaşi -, episcop vicar patriarhal cu titulatura Ploieşteanul; arhimandrit Ieronim Creţu, episcop vicar patriarhal cu titulatura Sinaitul; arhimandrit dr. Emilian Nică (exarh la Iaşi), episcop vicar al episcopiei Râmnicului, cu titulatura Lovişteanul.

Alegerile au picat fără nici o dezbatere prealabilă, fără să se facă vreun anunţ înainte, fără ca presa patriarhiei măcar să pomenească în vreo ştire despre ele. Foarte ciudat pentru o biserică... sobornicească. Deh, dar trecem.

Să dea Dumnezeu ca aceşti ierarhi să fie vrednici!

Manole se întoarce. Eduard Manole

Spuneam într-un post mai jos că singurul dintre candidaţii la preşedinţie de anul acesta care îmi stîrneşte interesul meu de alegător mereu înşelat - şi de aceea cam blazat - este Eduard Manole.

Eduard Manole a devenit cineva pe speze proprii, are succes în afaceri, a candidat în 2000 şi a luat în jurul a 1% din voturi - deşi era un tînăr necunoscut -, a spus cîteva lucruri de bun-simţ şi pare cu totul altceva decît clica de politiceni care se îmbuibă de 20 de ani din osînza poporului şi nu se mai satură.

Îmi place şi semnul electoral - de atunci şi de acum -, timona, şi faptul că a construit un partid nou cu un nume care ar trebui să aibă acoperire, Partidul Demnităţii Naţionale.

Însă, am şi cîteva întrebări la care Eduard Manole ar trebui să răspundă dintr-un început, dacă vrea să aibă credibilitate.

De pildă, nu mi-e clar de ce Eduard Manole nu a anunţat mai din vreme că va candida. Pe urmă, cum şi-a strîns totuşi 273.000 de semnături de susţinere fără să se afle nimic? Mai mult, de ce a înfiinţat/preluat un partid pe care l-a ţinut ascuns pînă azi (pentru că numai azi a aflat toată lumea de existenţa sa; partidul n-are nici măcar un site funcţional)? Dacă n-a fost în stare să facă un partid să meargă, avînd totuşi şi bani şi o oarecare notorietate (căpătată în 2000), cum poate fi un preşedinte bun?

Unde s-a ascuns timp de nouă ani şi de ce, dacă l-a preocupat atîta soarta ţării, nu a încercat să se implice cumva?

Dacă e să insist puţin şi pe prima sa declaraţie de candidat al anului de graţie 2009, ca şi pe cîteva dintre obiectivele partidului său, mă tem că iese la tipar culoarea unui populism ţipător - şi chiar de asta nu mai avem nevoie. Aşadar, ar face bine să explice şi care ar fi măsurile de dreapta şi cele de stînga urgentisime pentru România şi mai ales care dintre ele pot fi luate de preşedinte.

Mîine, Manole se lansează oficial în cursă. Dacă răspunde la aceste nedumeriri, trecem mai departe. Şi poate că va cîştiga voturile unor nehotărîţi sătui de toţi cei care ocupă deja un presupus podium al cursei electorale şi care vor să aibă conştiinţa împăcată că au dat votul unuia care îl merită. La cîţi sînt ce care nu mai votează de vreo cîţiva ani din silă s-ar putea produce o supriză.

PS: Ştiu din surse sigure că în 2000 Manole şi-a făcut campanie la modul haotic, a aruncat bani pe afişe în cantitaţi uriaşe şi le-a trimis în teritoriu unor prieteni sau "voluntari" să le lipească fără să verifice ce se întîmplă (multe din materialele de propagandă au ajuns la gunoi nedespachetate), n-a avut o strategie coerentă, un turneu electoral, ieşiri publice/ mitinguri organizate, nimic. N-am înţeles atunci de ce a procedat aşa. Mi-am spus că poate omul şi-a făcut un capriciu. Unul visează o viaţă întreagă să-şi poată permite să meargă într-o dimineaţă să-şi bea cafeaua la Paris şi apoi să revină la treburile lui din ţară, fără să simtă asta la buzunar; altul, na, vrea să fie o dată-n viaţă candidat la preşedinţie. Dar dacă recidivează sper că e ceva mai serios.

Cred că ne aşteaptă alegeri parlamentare anticipate

Cu puţine minute în urmă Traian Băsescu a anunţat că Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului BNR, este prim-ministrul desemnat pentru a forma un nou guvern. Preşedintele a explicat că a preferat un economist, familiarizat cu politicile economice naţionale şi expert în relaţiile financiar-bancare externe, unui om politic. În felul acesta Băsescu a dat şah pentru a doua oară - după scoaterea din guvern a PSD - majorităţii antiprezidenţiale (PSD-PNL-UMDR, la care s-au adăugat conjunctural şi celelalte minorităţi naţionale, în total 65% dintre parlamentari). Dacă propunerea preşedintelui nu este votată de Parlament, Traian Băsescu este obligat să desemneze un nou premier, iar dacă nici acesta nu întruneşte majoritatea în Parlament, vor fi alegeri anticipate.

Oricum ar fi, Traian Băsescu cîştigă. Dacă îşi impune premierul, e clar de ce. Dacă nu şi-l impune, va juca rolul de victimă - care i-a prins atît de bine cînd cu referendumul pentru suspendarea sa din funcţie -, îşi va atrage voturi de la mulţi din cei scîrbiţi de politică şi politicieni (care vor vedea în preşedinte singurul care vrea să facă ordine, dar e boicotat) şi va cîştiga mai uşor alegerile prezidenţiale. Apoi va declanşa alegerile parlamentare anticipate, pe care e posibil să le cîştige PDL. Oricum, în tot acest timp, PDL va continua să guverneze.
Deci, şahul dat de Băsescu coaliţiei PSD-PNL-UDMR e foarte aproape să devină mat.

Că Băsescu ştie ce face a observat şi Cristian Tudor Popescu. Jurnalistul a declarat la Realitatea Tv că preşedintele a propus în mod intenţionat o "păpuşă de paie", care are toate datele să fie respinsă de majoritatea parlamentară. Lucian Croitoru este un tehnocrat - iar Băsescu taman ieri zicea că un tehnocrat este o păpuşă de paie manipulabilă de partide. Lucian Croitoru nu are nici o experienţă de conducere - adică de stăpînit oameni şi de luat decizii -, pentru că a fost mereu expert şi consilier, nu executiv. Lucian Croitoru nu are decît susţinerea PDL în Parlament.

Mai mult ca sigur că Lucian Croitoru face conştient acest joc, întrucît, aşa cum a spus Traian Băsescu, lui i s-a mai propus funcţia de premier imediat după alcătuirea coaliţiei PDL-PSD, dar atunci a declinat oferta. De ce a refuzat cînd avea sprijinul a peste 70% dintre parlamentari, dar acceptă acum? E clar că ştie că va fi respins. De altfel, discursul său de la Cotroceni a fost unul însăilat şi ca formă, şi din punct de vedere al conţinutului. Ca al unui om care bifează o activitate fără nici un chef, doar din datorie.

Liderii PNL şi PSD, Crin Antonescu şi Mircea Geoană, au declarat imediat că resping propunerea lui Băsescu. Ceea ce duce la prelungirea crizei politice şi întîrzie măsurile pentru ieşirea din criza economică, cu consecinţe grave pentru România, pe care le-au subliniat amîndoi. Însă, ei, care au declanşat criza politică, nu-şi asumă nici o responsabilitate. PSD trebuia să înghită eliminarea lui Dan Nica din guvern şi să rămînă la guvernare, dacă era preocupat de situaţia ţării. PNL nu face decît să încerce să profite cinic de situaţie. UDMR probabil că se va reorienta, dacă îşi dă seama că nu are nimic de cîştigat. De altfel, Kelemn Hunor, lider al UDMR şi candidat la preşedinţia statului, a fost şi cel care a lăsat o uşă deschisă către Băsescu şi PDL. A spus că UDMR este interesat stabilitatea politică şi că urmează să discute cu preşedintele Băsescu şi cu premierul desemnat Croitoru pentru a hotărî dacă votează pro sau contra.

Din păcate pentru liderii PSD şi PNL, prin deciziile lor au ajuns iarăşi cu spatele la zid. Orice ar face, Băsescu cîştigă. Şi este de aşteptat ca apoi, PNL şi PSD să fie decapitate şi, mai grav pentru ele, să nu mai poată ajunge la guvernare pentru următorii patru sau opt ani.

Lecţia de unitate a opoziţiei din Basarabia. Alegeri anticipate

Poate pentru prima oară în ultimii 20 de ani, opoziţia de la Chişinău se dovedeşte puternică. Prin unitate. Şi îi învinge pe comunişti.

Astăzi, Parlamentul Republicii Moldova a eşuat pentru a treia oară în tentativa de a alege preşedintele statului. Deputaţii opoziţiei au boicotat scrutinul. Deşi aveau 60 de voturi şi le trebuia 61 pentru a desemna preşedintele, comuniştii n-au reuşit să găsească nici un trădător în opoziţie. Desigur, din opoziţia parlamentară nu mai face parte astăzi Iurie Roşca, altfel era rezolvat cazul.

Pentru că nu a reuşit să aleagă preşedintele, Parlamentul va fi dizolvat şi vor avea loc alegeri anticipate. Vladimir Voronin a recunoscut înfrîngerea.

Deşi nu mă îndoiesc că comuniştii vor fura la fel de mult la vot, iar observatorii străini vor fi iarăşi orbi, sper într-o deşteptare a electoratului şi într-o schimbare de regim. Sper că, oripilaţi de represiunea sîngeroasă a opoziţiei la care s-a pretat regimul Voronin şi de izolarea statului articifial de peste Prut de Europa, basarabenii vor vota masiv împotriva comuniştilor. Sper că diplomaţia românească va acţiona resorturi specifice pentru ca de această dată alegerile să fie mai atent monitorizate de SUA şi UE. Sper că politicienii din opoziţie vor reuşi să facă front comun şi să obţină şi sprijinul intelectualilor, pentru a convinge electoratul. Sper într-o revoluţie de catifea, care să trimită definitiv comunismul din Basarabia în manualele de istorie. Doamne-ajută!

Dinspre "Dreapta", o tăcere asurzitoare

Au făcut unii cum au făcut şi s-au afirmat ca oameni de dreapta. Oameni fundamentali de stînga sau numai incerţi şi confuzi au ocupat toate culoarele libere într-o democraţie: stînga, centru, dreapta. De la conservatori, trecînd prin liberali şi ecologişti, pînă la socialişti toată lumea s-a simţit deodată reprezentată. Dacă aşa a fost pe scena politică, musai trebuia să se reflecte, ca în oglindă, în "societatea civilă" (civilă, civilă, dar să ştim şi noi!). GDS, Alianţa Civică şi alte grupuscule, foarte influente la vremea lor, deşi moşite de cei mai bolşevici dintre bolşevici, s-au afirmat la Dreapta, prin opoziţie cu Stînga, reprezentată de neocomuniştii lui Iliescu, FSN-FDS-PDSR-PSD. Cei care se opuneau pe principiile adevăratei Drepte, naţionale şi creştine, acestor impostori, au fost imediat etichetaţi de extremişti, fascişti, legionari, iar în registrul strict religios - talibani şi fundamentalişti. Deci, buni de marginalizat. "Onorabili" şi, prin urmare, "credibili" au rămas numai stîngiştii vopsiţi în culorile Dreptei. Ştiu, am mai spus
asta. Azi o repet însă pentru că am un motiv foarte bun: "Dreapta" politică încheie pact cu Stînga, arătînd cîte parale face ideologia, iar "Dreapta" civică, aceea foarte vocală, protestatară, care a impus CDR la guvernare, care l-a sprijinit pe Băsescu în alegeri şi după aceea, care ne-a cerut imperios să fim responsabili şi să votăm în alegerile din 2008 (cu PL-D, care, nu-i aşa?, e singurul de dreapta), tace. Tăcerea ei ne asurzeşte la modul cel mai serios. Să nu protesteze ea, măcar formal, printr-un comunicat, la intenţia PL-D de guverna alături de PSD? Să nu-i ceară ea socoteală lui Băsescu (vă amintiţi, cel care a pus la zidul istoriei comunismul) că permite aşa ceva, în condiţiile în care s-a declarat duşman de moarte al comunismului, al corupţiei, al celor 322 care i-au votat suspendarea din funcţia de preşedinte, al Sistemului ticăloşit însuşi?
Listele de intelectuali ai "Dreptei", pline de nume sonore, nu se mai lasă scrise pentru protest.
"Dreapta" tace adînc, tace cu tîlc, în INTERESUL NAŢIONAL. Haida-de! O fi interesul naţional ca toţi bandiţii să pună mâna pe visteria statului, ca extremiştii maghiari să-şi lăbărţeze mai departe pretenţiile camuflate în drepturi, ca incompetenţii să facă experimente în continuare pe sănătatea şi educaţia acestui popor etc. etc. Căci asta înseamnă un guvern PD-L-PSD. La drept vorbind, n-aş fi sigur că ar fi cu totul altceva un guvern minoritar PD-L (sau PNL), dar măcar renunţaţi la morgă, băieţi, că, oricît vi s-ar părea de incredibil, nu sîntem de tot proşti.

UPDATE
Tăcerea a fost spartă astăzi de H.-R. Patapievici, cu o incercare penibilă de justificare a alianţei PD-L - PSD. În esenţă, Patapievici susţine că pe scena politică românească nimeni nu poate avea încredere în nimeni, drept pentru care PD-L are mai degrabă încredere în PSD decît în PNL :) Onorabilul intelectual pretinde că PD-L nici nu este vinovat de situaţie, întrucît la decizia cooperării cu PSD l-au obligat votul electoratului, pe de o parte, şi jocurile făcute de PSD şi PNL, pe de alta. Ca şi cum, dacă PD-L ar fi un adevărat partid de dreapta (cu principii şi morală), l-ar putea sili cineva să guverneze în orice condiţii, chiar cu riscul de a se sinucide politic.
Eu încă mai sper că Băsescu va avea un moment de luciditate şi le va ordona lui Boc & Co: "la loc comanda!".

Unde va duce alegerea lui Obama ca presedinte al SUA?

Ce se intimpla in SUA afecteaza toata Lumea. Deci, am urmarit si eu cu atentie alegerile pentru presedintia celui mai puternic actor global.
A fost la "moda" sa spui cu cine tii, cu Obama sau cu McCain? M-am abtinut. L-as fi preferat pe Ron Paul, dar el n-are sanse intr-un sistem ca acela american, care este exportat masiv in toate "democratiile".
Ma intorc insa la Obama si McCain. L-as fi votat pe al doilea. Pentru ca are mai multa personalitate si radacini mai adinci in America profunda. Dar mai ales pentru argumente ca acelea aduse de Traian Ungureanu.
Fata lumii promite sa se schimbe radical odata cu victoria lui Obama. In ce sens, vom vedea. Mie unuia nu mi se pare de bun augur declaratia pe care a facut-o presedintele Comsiei Europene, Jose Manuel Barroso, imediat dupa aflarea rezultatului votului. Barroso spera ca statele unite ale Europei si Statele Unite ale Americii au acum sansa, data si de uriasa criza economica, de a desavirsi noua ordine mondiala.