Se afișează postările cu eticheta Valeriu Gafencu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Valeriu Gafencu. Afișați toate postările

joi, 10 iulie 2014

Un autodenunţ al lui Alexandru Florian

Alexandru Florian, şeful Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“, face un autodenunţ, în revista22. Recunoaşte că a cerut eliminarea bustului lui Mircea Vulcănescu din Piaţa Sf. Ştefan, din Bucureşti, dar se plînge că a fost "turnat" pentru asta la "media extremistă" (a se citi presa cu conştiinţă naţională şi demnitate). Recunoaşte că demersul său a fost făcut în baza condamnării lui Vulcănescu de către o instanţă comunistă, care s-a pronunţat în virtutea unei legi abuzive, impuse de regimul sovietic învingător în al doilea război mondial. Mai mult, susţine că un stat de drept trebuie să ţină cont de toate legile, indiferent de contextul în care au fost date şi în care au funcţionat, chiar dacă e vorba despre legile unui stat totalitar, care nu are nimic de-a face cu statul de drept! În opinia lui Florian, condamnările dictate de instanţele obediente regimului totalitar sînt valabile ca şi cele pronunţate în democraţie!



Pe de altă parte, cînd îi vine la socoteală, Alexandru Florian (fiul ideologului marxist Radu Florian, militant comunist din ilegalitate şi apoi susţinător fervent al regimului comunist criminal şi ilegitim – recunoscut ca atare de statul român, prin documente oficiale) condamnă legislaţia unei dictaturi, în speţă cea introdusă de regimul mareşalului Ion Antonescu privitoare la evrei. Pentru aplicarea acelei legislaţii este găsit vinovat şi Mircea Vulcănescu, în calitate de subsecretar de stat la Finanţe. Nu contează că unele dintre legi erau menite să protejeze statul român, ca, de pildă, cele referitoare la românizarea întreprinderilor patronate de evreii condamnaţi pentru sabotaj.
Florian îl acuză pe Mircea Vulcănescu şi că a fixat regulile după care evreii să plătească o taxă pentru că nu executau serviciul militar. Şi ignoră că, în vreme ce evreii din România plăteau şi scăpau cu viaţă, românii mureau cu sutele de mii pe front, fără posibilitatea de a se salva contra unei sume de bani. Aşa o discriminare!...
Dincolo de aceste lamentări nejustificate, Alexandru Florian pare să uite că Vulcănescu nu a fost condamnat pentru acţiuni antisemite, ci pentru participarea la “agresiunea împotriva Uniunii Sovietice”. A fost o condamnare politică, adică în temeiul unei ideologii, dictate de exponenţii unei alte ideologii, învingătoare într-un război!
Alexandru Florian îl mai găseşte vinovat pe Mircea Vulcănescu pentru că “principala sursă a spiritualităţii lui a fost primatul statului etnocratic”. Nu ar vrea cumva acest domn, plătit din banii statului român pentru a desfiinţa personalităţi-reper ale românilor, să acuze şi liderii statului Israel pentru viziunea lor politică eminamente etnocratică?
Nu în ultimul rînd, Florian îndrăzneşte să minimalizeze crimele comunismului, să pună între paranteze martiriul din puşcăriile comuniste şi realitatea că, printr-o suferinţă atroce, asumată şi îndurată creştineşte, mulţi luptători anticomunişti s-au sfinţit. De altfel, să nu uităm că el este cel care a cerut şi a obţinut retragerea titlului de cetăţean de onoare al oraşului Tg. Ocna, acordat post-mortem, lui Valeriu Gafencu, Sfîntul Închisorilor, şi că a încercat să maculeze memoria altor martiri şi eroi, ca părintele Iustin Pârvu de la Petru Vodă şi Ion Gavrilă Ogoranu.

În fine, cu astfel de discursuri croite pe dubla măsură şi izvorîte dintr-o patimă alimentată ideologic, Alexandru Florian lezează mai mult interesele evreieşti în România decît un antisemit veritabil. Antisemitismul este provocat de atitudini ca aceasta, îndreptate contra unor valori româneşti de căpătîi. Nici o naţiune nu poate îndura la nesfîrşit să-i fie batjocoriţi sfinţii, martirii, eroii şi marii intelectuali. 

luni, 10 februarie 2014

Comemorarea anuală a lui Valeriu Gafencu

Sâmbătă 15 februarie 2014, ora 11:30 organizăm Comemorarea anuală prin care aducem cinstire lui Valeriu Gafencu şi tuturor foştilor deţinuţi politici din penitenciarul Targu Ocna.
Programul începe ca de obicei printr-un parastas săvârşit în curtea Bisericii Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, apoi se va citi Acatistul lui Valeriu Gafencu şi ne vom închina la Troiţa ridicată în cimitirul unde au fost îngropate cele peste 120 de victime ale comunismului căzute în temniţa din Târgu Ocna.
Pentru detalii legate de transport contactaţi:
Bucureşti – Târgu Ocna: Maria Petrov – 0723917197
Cluj Napoca – Târgu Ocna: Andra Nemeş – 0747589478
Ca în fiecare an, manifestarea este sprijinită de familia lui Valeriu Gafencu şi de foştii detinuţi politici care au împărtăşit acelaşi crez românesc.
Prima comemorare de la Târgu Ocna a avut loc în 1991 fiind organizată de Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România. Prin strădaniile lor şi ale familiei Gafencu a fost ridicată Troiţa din cimitir şi s-a oficiat slujba de înmormântare pentru toţi deţinuţii din gropile comune (oficiată de Preoţii Constantin Voicescu şi Iustin Paven). Între 1990 şi 1997 bătrânii s-au întrunit anual la Târgu Ocna. Moartea mai multora dintre ei şi sănătatea şubrezită a celorlalţi au dus la sistarea acestui eveniment anual.
Alături de cei aflaţi în viaţă şi de surorile Valentina şi Eleonora Gafencu am reluat firul întâlnirilor anuale în anul 2007 şi cu ajutorul lui Dumnezeu am ajuns acum la a 8-a comemorare consecutivă. Nădăjduim că vremea va deveni mai blândă şi că ne vom putea întâlni în număr cât mai mare în data de 15 februarie.
(Cezarina Condurache - Asociaţia "Prezent")

duminică, 2 iunie 2013

VIDEO. Şedinţa în urma căreia mucenicul Valeriu Gafencu a rămas cetăţean de onoare al oraşului Tg. Ocna


vineri, 31 mai 2013

Dreptate pe muchie de cuţit pentru Valeriu Gafencu

Consiliul Local Tg. Ocna a respins, ieri după amiază, proiectul de hotărîre privind retragerea titlului de cetăţean de onoare lui Valeriu Gafencu – Sfântul Închisorilor. Opt consilieri au votat pentru retragerea titlului, şase contra, iar trei s-au abţinut. Pentru a fi adoptat, proiectul de hotărîre trebuia votat de minimum zece consilieri.
O victorie la limită. Dar nu mă îndoiesc că una datorată în bună parte felului în care am ştiut să acţionăm cei cîţiva apărători ai lui Valeriu Gafencu. Şi, cum spuneam, unde se străduieşte omul, pune umărul şi Dumnezeu. Va fi luminat El cîteva capete din consiliu.
În Bucureşti am protestat peste o sută de persoane (într-o acţiune organizată de pe-o zi pe alta, siliţi de ugrenţa cu care a fost pusă pe ordinea de zi problema), timp de două ore (15.00 – 17.00), în faţa guvernului. Şi la Tg. Ocna s-au adunat cîteva zeci de protestatari. Presa n-a catadicsit să vină la manifestări.
O menţiune specială merită teologul Danion Vasile, care a avut o pledoarie de 40 de minute în faţa membrilor Consiliului Local Tg. Ocna pentru memoria lui Valeriu Gafencu.
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
 








Fotografii de Cristina Ţintă

marți, 28 mai 2013

Opriţi defăimarea Sfîntului Închisorilor!

Joi, 30 mai a.c., între orele 15.00 şi 17.00, în Piaţa Victoriei, pe trotuarul din faţa Muzeului Antipa, Fundaţia “Ion Gavrilă Ogoranu” şi Asociaţia “Rost”, împreună cu alte asociaţii civice, organizează un protest împotriva guvernului, care a dictat defăimarea lui Valeriu Gafencu – Sfîntul închisorilor.
Prin retragerea titlului de cetăţean de onoare al oraşului Tg. Ocna, sub acuzaţia de fascism, guvernul Victor Ponta şi inspiratorii săi de la Institutul Elie Wiesel intenţionează să-l supună oprobiului public pe Sfîntul închisorilor.
Manifestarea noastră se va desfăşura în acelaşi timp cum şedinţa Consiliului Local Tg. Ocna, care va trebui să-şi dea votul formal pentru decizia luată deja la Bucureşti.
Sînt aşteptaţi să participe toţi cei care au conştiinţă naţională şi credinţă creştină. Singurele însemne permise la miting sînt crucea şi drapelul tricolor.
De asemenea, vă îndemnăm să veniţi fiecare cu portretul lui Valeriu Gafencu.

Guvernul Ponta îl condamnă din nou pe Sfîntul Închisorilor

Joi, 30 mai a.c., ora 15.00, Consiliul Local al oraşului Tg. Ocna se va întruni pentru a-i retrage titlul de cetăţean de onoare lui Valeriu Gafencu, cel supranumit Sfîntul Închisorilor. Acest gest este motivat de presiunile asupra Primăriei Tg. Ocna pe care guvernul Ponta, prin intermediul prefectului de Bacău, le-a făcut, constant şi tot mai insistent, în ultimele luni. 
Iniţial, o astfel de hotărîre trebuia să fie luată încă de astă iarnă, dar mobilizarea laicatului ortodox a întîrziat-o. Am sperat că nu va mai fi adoptată. Iată însă că lobby-ul evreiesc pe lîngă Cabinetul Ponta s-a dovedit şi de această dată mai puternic. 
Sfîntul Închisorilor n-are nevoie de recunoaşterea noastră. Însă, noi avem nevoie şi de ajutorul lui şi de el ca reper de viaţă creştină şi naţională. Dacă azi duşmanii neîmpăcaţi ai ortodoxiei şi ai românismului ne atacă sfinţii, mîine ce ne vor putea face? Trebuie să ne opunem acestei samavolnicii. Dintr-o datorie morală şi din instinct de supravieţuire naţională.

marți, 19 martie 2013

Conferinţă Dan Puric şi spectacol-eveniment dedicate foştilor deţinuţi politic

Compania de teatru Passe-Partout Dan Puric, împreună cu Asociaţia Artist Liber©, va invită la evenimentul "TESTAMENT", duminică, 24 martie 2013, orele 19:00, la Sala Rapsodia a Teatrului de pe Lipscani.

 
Seara se va deschide cu o Conferinţă despre martiri, susţinută de artistul Dan Puric, urmată de spectacolul de teatru TESTAMENT (scenariul şi regia: Fineta Grigorescu), dedicat foştilor deţinuţi politic din România. Recitalul se constituie pe trepte de înălţare spirituală, fiecare scenă fiind o treaptă către Înviere. Modalitatea de realizare artistică îmbină arta recitalului cu pantomima, dansul, muzica interpretata live şi proiecţia video. Sunt incluse 15 poezii - scrise în detenţie - pe teme cheie (trepte), de: Radu Gyr, Valeriu Gafencu, Andrei Ciurunga, Virgil Maxim, Aurel Dragodan, Petru Baciu, Mihai Văleanu, Demostene Andronescu, Corneliu Coposu şi Mihai Eminescu. Din distribuţie fac parte douăzeci şi trei de tineri profesionişti din domeniul teatral, coregrafic şi muzical.
"Dar ceea ce au realizat este dincolo de spectacol. Aşa cum a fost conceput – pe trepte de înălţare spirituală: Cartea, Plecarea De Acasă, Ruga, Iubita, Crăciunul, Familia, Lupta, Crezul, Învierea – şi aşa cum a fost interpretat, devine o formă nouă de comunicare, tainică, ziditoare." („Testament pentru România”, de Marina Roman: 09 Aprilie 2012, Revista săptămânală de teatru Yorick, nr. 118)
BILETELE se găsesc la Casa de bilete a Sălii Rapsodia (Str. Lipscani, nr. 53; tel. fix: 021.315.89.80 / mobil: 0761.319.819).

duminică, 10 martie 2013

Reportaj despre Sfinţii Închisorilor (VIDEO INTEGRAL)

Un film foarte bun, care poate stîrni interesul multora nu numai asupra Sfinţilor din închisorile comuniste, ci şi pentru istoria noastră recentă. Cine ştie, poate mai capătă curaj şi Sfîntul Sinod al Bisericii noastre.
Pentru că despre Mişcarea Legionară s-a vorbit puţin în acest reportaj (e bine aşa, căci altminteri exista riscul unei acoperiri a subiectului de controversele politice), vedeţi în completare emisiunea de mai jos, realizată de Ioan Şolea cu dl Răzvan Codrescu. Este, în opinia mea, o sinteză corectă a istoriei Mişcării Legionare. În felul acesta, veţi înţelege mai bine de ce se teme Sfîntul Sinod să-i canonizeze pe neomartirii şi mărturisitorii români din temniţele comuniste (foarte mulţi, poate covîrşitoarea majoritate, proveniţi din rîndul legionarilor) şi cine se opune aflării adevărului (cu nuanţe sau fără).

Răzvan Codrescu despre Mişcarea Legionară


razvan codrescu de cuvintedintaceri

luni, 4 februarie 2013

Ioan Ianolide - evocat la Paris de către Mitropolia Ortodoxă Română

Cu binecuvântarea ÎPS Mitropolit Iosif, sâmbătă 9 februarie 2013, va continua ciclul de conferinţe comemorative MARTOR, dedicat martirilor mărturisitori din temniţele comuniste. Programul întregii zile va fi consacrat memoriei lui Ioan Ianolide, celui care a fost prietenul de suferinţă şi rugăciune, precum şi biograful lui Valeriu Gafencu (sfântul închisorilor).
După Sfânta Liturghie, Înaltpreasfinţitul Iosif va oficia parastasul de veşnică pomenire pentru Ioan, mort la 5 februarie 1986 şi va deschide ziua comemorativă.
Alături de Valeriu Gafencu, Ioan Ianolide a luptat pentru apărarea credinţei ortodoxe, făcând parte din grupul misticilor (nume dat chiar de Securitate) din temniţa Aiudului şi mai tarziu din cea de la Târgu Ocna.
După ieşirea din puşcărie, într-o atmosferă unde domnea frica şi teroarea, scrie cartea memoriilor, predanie a mărturisitorilor români din inchisori: Întoarcerea la Hristos – document pentru o lume nouă (ediţie îngrijită la mănăstirea Diaconeşti,  editura Christiana), ascunzându-şi, de altfel, manuscrisul de frica Securităţii. El însuşi se destăinuie cititorilor: Am scris aceste pagini tensionat de frică… dar nu pot muri fără a mărturisi tuturor oamenilor, cinstit şi obiectiv, cele ce am trăit, am văzut şi am suferit...
Invitaţi: foşti deţinuţi politici: Pr. Nicolae Ioan Bordaşiu (Biserica Sf. Silvestru din Bucureşti), Marcel Petrişor (scriitor) şi Dionisie Stoenescu (medic).
Locul de desfăşurare: Cripta Puţului – Parohia Sf. Parascheva şi Sf. Genoveva (biserica St. Sulpice, 35 rue Saint-Sulpice, 75006 Paris, M 4 St. Sulpice St Placide).
 ***
Mediatorul evenimentului va fi părintele Emilian Marinescu.
Pentru informaţii: cultural@mitropolia.eu

Programul zilei
09.00-11.00 Sfânta Liturghie arhierească cu IPS Iosif
11.00-11.30 Slujba Parastasului
11.30-13.30 Masă rotundă - IPS Iosif alături de Pr. Nicolae Ioan Bordaşiu, Marcel Petrişor şi Dionisie Stoenescu. Conferinţă Căutarea eroilor uitaţi
13.30-14.30 Agapă oferită de toţi cei prezenţi
14.30-14.40 Aşa cum l-am cunoscut eu... scrisoare-film şi interviu cu doamna Constanţa Ianolide, film realizat în studiourile TVR de către Rafael Udrişte pentru Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale şi Meridionale.
14.40-15.30 Ioan Ianolide în documentele securităţii comuniste. Expoziţie fotografică şi conferinţă cu Adrian Nicolae Petcu (CNSAS)
15.30-16.00­ Film documentar după "Trei Crăciunuri", un fragment din cartea "Întoarcerea la Hristos"(realizator TVR: Cristina Chirvasie)
16.00-16.30 Discuţii libere. Concluzii ale zilei

sâmbătă, 2 februarie 2013

În apărarea memoriei Sfîntului Valeriu Gafencu

Miercuri, 30 ianuarie 2013, Fundaţia Ion Gavrilă Ogoranu a transmis Primăriei oraşului Târgu Ocna un Memoriu semnat de mai multe organizaţii nonguvernamentale şi reprezentanţi ai culturii româneşti, prin care sunt respinse argumentele pe baza cărora, în mod abuziv, Institutul pentru Studiul Holocaustului în România “Ellie Wiesel” face presiuni asupra autorităţilor locale de pe malul Trotuşului pentru retragerea titlului de cetăţean de onoare post-mortem acordat în 2009 de Consiliul local fostului deţinut politic Valeriu Gafencu.
Într-o adresă din 8.11.2012, INSHR-EW punea în vedere primăriei Târgu Ocna faptul că Valeriu Gafencu ar fi fost condamnat în 1941 pentru “activitate într-o organizaţie fascistă”, fapt apreciat de conducerea acestui institut ca fiind un act incompatibil cu normele democratice şi etice, cerând consiliului local să retragă calitatea de cetăţean de onoare al oraşului Târgu Ocna acestui sfânt al închisorilor comuniste.
Menţionăm că, în primăvara anului trecut, printr-o hotărâre a Guvernului Ponta, INSHR-EW a fost trecut din subordinea Ministerului Culturii direct în subordinea Guvernului, toate documentele oficiale ale acestui institut purtând acum antet guvernamental. De asemenea, în vara lui 2012, o altă hotărâre de guvern a conferit INSHR-EW atribuţia legală de a propune parlamentului legi sau modificări ale legislaţiei existente.
Într-o admirabilă solidaritate, în scurt timp de la aflarea presiunilor la care sunt supuşi reprezentanţii autorităţii locale (este greu de închipuit că Ambasada SUA a telefonat în târguşorul moldav de pe Valea Trotuşului interesându-se special de acest caz de “fascism”!), mai multe asociaţii şi fundaţii, precum şi oameni de cultură au reacţionat în apărarea memoriei “”Sfântului închisorilor” aşa cum este cinstit în lumea Ortodoxă de la noi şi de peste hotare Valeriu Gafencu.
Federaţia Română a Foştilor Deţinuţi Politici Luptători Anticomunişti prin scriitorul Marcel Petrişor, Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din Bucureşti prin Valentin Cantor, Fundaţia Memorialul Durerii prin d-na Lucia Hossu Longin, actorul Dan Puric, Fundaţia Sfinţii Închisorilor  prin dl Ioan Şuţa, Asociaţia ROST a dlui Claudiu Târziu, Fundaţia Arsenie Boca şi Fundaţia Sfinţii martiri Brâncoveni prin Marcel Bouroş s-au alăturat Fundaţiei Ion Gavrilă Ogoranu, iniţiatoarea acestui demers.
Lista susţinătorilor rămâne deschisă, iar organizaţiile, instituţiile sau persoanele care doresc să se alăture, ne pot contacta la tel. 0722749249, mail: ogoranu@gmail.com ori pot semna petiţia on-line care va fi disponibilă începând din această seară pe site-urile organizaţiilor semnatare. De asemenea, pe site-ul www.ogoranu.ro vor fi curând disponibile în format PDF şi liste de susţinere tip.
Redăm mai jos textul memoriului, dar şi documentul Institutului Elie Wiesel.

Biroul de presă al Fundaţia “Ion Gavrilă Ogoranu”
Florin Dobrescu





 Către: Primăria Târgu Ocna
 În atenţia: Domnului Primar Ştefan Şilochi
         
Domnule primar,
Am luat cunoştinţă cu surprindere şi indignare de conţinutul adresei Nr. 600 / 8.11.2012, transmisă de Institutul Naţional pentru Studiul Holocaustului în România “Ellie Wiesel”, prin care vi se solicită în mod abuziv si neîntemeiat retragerea titlului de cetăţean de onoare, acordat de catre Consiliul Local Târgu Ocna fostului deţinut politic Valeriu Gafencu, care este considerat de mulţi dintre cei care au studiat fenomenul carceral din perioadele de regim totalitar din România ca un martir şi un sfânt al inchisorilor.
Vă supunem atenţiei punctul nostru de vedere, de care dorim să se ţină cont în şedinţa Consiliului Local în care se va supune discuţiei solicitarea de reexaminare a calităţii de cetăţean de onoare al oraşului Târgu Ocna a fostului deţinut politic Valeriu Gafencu.
1. Cu privire la acuzaţia de “membru al unei organizaţii fasciste” lansată de reprezentanţii INSHREW, vrem să vă aducem la cunoştinţă faptul că studentul Valeriu Gafencu a fost condamnat de instanţele militare ale regimului antonescian, în cadrul unor ample măsuri de represalii politice aberante, cărora le-au căzut victime zeci de mii de cetăţeni români, între care foarte mulţi minori, elevi membri ai organizaţiilor Frăţiile de Cruce. Condamnările aberante la zeci de ani de detenţie grea, dictate de aceste instanţe militare care condamnau cetăţeni români pentru gesturi simbolice sau nesemnificative în spaţiul public după o legislatie absurdă de tip totalitar, aveau scopul de a justifica măsurile abuzive prin care regimul antonescian din acei ani înţelegea să elimine orice opoziţie politică, orice manifestare pluralistă în societatea românească.
Este cunoscut faptul că regimul Ion Antonescu a dus o consecventă politică de eliminare a adversarilor politici,în mod special a celor legaţi de Mişcarea Legionară, fie prin execuţii sumare, fie prin încarcerarea lor cu condamnări extraordinar de lungi, fie prin trimiterea acestora pe front în prima linie, în operaţiunile cele mai periculoase.
De altfel, din luările de poziţie repetate ale reprezentanţilor INSHREW, rezultă că aceştia definesc regimul generalului Ion Antonescu dintre 1941 şi 1944 ca unul dictatorial, întemeiat pe abuz, pe crime şi pe încălcarea celor mai elementare drepturi ale omului, ţncadrând  ca genocid şi crime împotriva umanităţii represiunile împotriva comunităţilor evreieşti şi de etnie romă ca victime ale acestui regim. În aceste condiţii, este de neînţeles pentru noi dubla măsură adoptată de reprezentanţii INSHREW, care deplâng anumite victime ale regimului antonescian, dar în acelaşi timp găsesc justificări sentinţelor politice dictate împotriva altor victime, aliniindu-se necondiţionat tezelor susţinute de de autorităţile represive ale unui regim de tip fascist, obedient Germaniei hitleriste, pe care altminteri îl detestă.
De asemenea, în baza celor mai sus arătate, este clar că Valeriu Gafencu nu a fost condamnat de două ori pentru că ar fi fost “membru al unei organizaţii fasciste”, aşa cum eronat se afirmă în documentul INSHREW. În realitate, el a fost condamnat ca adversar politic al unui regim totalitar, şi nu pentru apartenenţa în sine la o organizaţie fascistă, ci, aşa cum spune şi sentinţa citată de INSHREW, pentru “instigare publică” şi respectiv “crimă de constituire de asociaţiune şi activitate legionară, potrivnică ordinei existente în stat” – care după cum am văzut era unul de inspiraţie fascistă.
Ne surprinde maniera neacademică, incompatibilă cu un institut de rang guvernamental, în care reprezentanţii INSHREW înţeleg să scoată din contextul juridic şi istoric al documentelor anumiţi termeni, falsificându-se flagrant sensul. 
1. Apartenenţa lui Valeriu Gafencu la Frăţiile de Cruce şi Mişcarea Legionară nu poate fi considerată ca apartenenţă la organizaţii fasciste în primul rând datorită neacceptării de către aceste organizaţii a definirii lor ca fasciste,   În plus, este de notorietate faptul că Tribunalul de la Nurnberg, instanţă penală internaţională care a judecat crimele de război şi crimele împotriva umanităţii comise de ţările aderente ale Axei Berlin-Roma şi colaboratorii acestora, a scos de sub orice acuzare încă din timpul anchetei preliminare Mişcarea Legionară şi pe liderii acesteia refugiaţi în Occident, aceştia beneficiind timp de 45 de ani de o totală libertate de acţiune şi organizare în lumea liberă, editând inclusiv o bogată presă şi un curier informativ al Mişcării. Unul din argumentele autorităţilor penale internationale de exonerare a Mişcării legionare de participare la crime împotriva umanităţii, a fost tocmai acela că, între 1941 şi 1944, legionarii refugiaţi în Reich au fost deţinuţi în lagărele naziste ca prizonieri politici, alături de alte categorii aflate în dizgraţia hitleriştilor, precum evreii, polonezi ş.a.                                                                             
Liderul legionar Horia Sima a publicat la Paris, în 1951, lucrarea “Destinee du nationalisme” (Menirea Naţionalismului), în care preciza poziţia Mişcării Legionare alături de blocul democraţiilor occidentale şi suportul acordat acestora în combaterea ofensivei comuniste spre vest.
2. Faptul că Mişcarea Legionară nu a avut un caracter fascist a fost confirmat şi după 1990 de mai multe instanţe româneşti care au acordat foştilor deţinuţi politici condamnaţi pentru activitate legionară drepturile cuvenite conform DL 118/1990.
3. Faptul că Valeriu Gafencu “nu a fost niciodată condamnat la închisoare de către regimul comunist”, aşa cum se exprimă reprezentanţii INSHREW, nu îi poate anula acestuia nici statutul de fost deţinut politic şi nici incontestabilele fapte de sfinţenie, comportamentul său de martir al inchisorilor comuniste. În ultimă instanţă, Valeriu Gafencu a fost condamnat tot de un regim totalitar, şi atunci când vorbim de încălcarea drepturilor omului, de discriminări şi de destine frânte abuziv, considerăm că victimele au dreptul la recunoaşterea şi considerarea calităţii lor personale, indiferent de momentul represiunii sau felul regimului totalitar responsabil.
4. De asemenea, considerăm ca intenţionat eronată şi scoasă din contextul legii interpretarea INSHREW atunci când afirmă că “Legea nr 51/1991 privind siguranţa naţională a României menţionează … faptul că acţiunile de inspiaţie legionară reprezintă ameninţări la adresa siguranţei naţionale”. D-lor omit în mod intenţionat să precizeze că în articolul 4 al aceleaişi legi se precizează cu privire la art indicat de INSHREW: “Prevederile art. 3 (cel invocate de INSHREW – N.N.) nu pot fi interpretate sau folosite in scopul restringerii sau interzicerii dreptului de aparare a unei cauze legitime, de manifestare a unui protest sau dezacord ideologic, politic, religios ori de alta natura, garantate prin Constitutie sau legi.”
Or, acordarea post-mortem lui Valeriu Gafencu a titlului de cetăţean de onoare al oraşului Târgu Ocna, s-a făcut nu pentru apartenenţa sa la o miscare politică, ci pentru comportamentul lui excepţional faţă de semenii săi din închisoare, mergând până acolo încât şi-a iertat sincer torţionarii care l-au dus la moarte.
 Vă facem cunoscută pe această cale şi mărturia mai multor foşti deţinuţi politici care au împărţit suferinţa în închisorile politice comuniste cu Valeriu Gafencu, respectiv aceea că deşi aflat în ultima fază de boală, acesta a cedat medicamentele sale unui alt deţinut politic evreu, Richard Wurmbrandt, pastor neoprotestant. Mărturia este menţionată în numeroase cărţi şi lucrări apărute public în România ultimilor ani, stârnind interesul a numeroşi cercetători şi oameni de cultură. Din mărturiile aflate în „Memorialul Durerii” rezultă că tânărul Valeriu Gafencu  a fost considerat un sfânt al închisorii. Nu i se poate pune în sarcină nici o acţiune violentă. Comportamentul lui a fost unul exemplar, de martir al gulagului românesc, fiind susţinut în apariţii publice şi de personalităţi precum Dan Puric ori Episcopul Andrei Andreicuţ. Aceste mărturii spulberă orice acuzaţie de fascism şi implicit de antisemitism adusă lui Valeriu Gafencu, arătând spiritul de toleranţă etnică şi religioasă al acestui sfânt al închisorilor aşa cum a fost numit în lumea ortodoxă de la noi şi de peste hotare, unde i se acordă o cinstire deosebită.
În baza tuturor argumentelor de mai sus, considerăm că decizia Consiliului Local din Târgul Ocna Nr. 17 din 10.02.2009 prin care fostului deţinut politic Valeriu Gafencu i s-a acordat postmortem titlul de cetăţean de onoare al oraşului, este una mai mult decât întemeiată şi vă rugăm să nu daţi curs reconsiderării ei aşa cum cere în mod abuziv INSHREW, folosindu-se de false prezumţii şi argumente.

Asigurându-vă de întregul nostru sprijin moral,
Semnăm
FUNDAŢIA ION GAVRILĂ OGORANU – prin preşedinte Coriolan Baciu
FEDERAŢIA ROMÂNĂ A FOŞTILOR DEŢINUŢI POLITICI LUPTĂTORI ANTICOMUNIŞTI – Marcel Petrişor
ASOCIAŢIA ROMÂNĂ A FOŞTILOR DEŢINUŢI POLITICI BUCUREŞTI –  Valentin Cantor
FUNDAŢIA MEMORIALUL DURERII – Lucia Hossu Longin
Dan Puric, actor
Răzvan Codrescu, publicist
FUNDAŢIA SFINŢII ÎNCHISORILOR – Ioan Şuţa
ASOCIAŢIA ROST – Claudiu Târziu
FUNDAŢIA ARSENIE BOCA – Irina Popescu
FUNDAŢIA SFINŢII MARTIRI BRÂNCOVENI – Marcel Bouroş
Laurean Ţoţa, antreprenor, Bucureşti
ASOCIAŢIA ORTODOXIA TINERILOR – Emil Bălan
ASOCIAŢIA CIVIC MEDIA, Victor Roncea
MIŞCAREA NAŢIONAL CREŞTINĂ (BASARABIA) – Sergiu Laşcu
Nicolae Purcărea, meşter popular, fost deţinut politic, fost luptător în rezistenţa armată din Munţii Argeşului, Braşov
Dumitru Comşa, fost deţinut politic, Bucureşti
Arhimandrit Justin Pârvu, fost deţinut politic, Mănăstirea Petru Vodă-Neamţ
Petre Petre, fost deţinut politic, fost luptător în rezistenţa armată din Munţii Buzăului, Buzău
Aurel Vlad, fost deţinut politic, New-York, SUA
Prof. univ dr. Gheorghe Buzatu, Universitatea Iaşi
FUNDAŢIA GEORGE MANU – Nae Roşca
Prof. univ. dr. Corneliu Ciucanu, Universitatea Iaşi
ASOCIAŢIA URMAŞILOR LUPTĂTORILOR ANTICOMUNIŞTI – preot Marius Vişovan

vineri, 25 mai 2012

UN HAIDUC ÎMPOTRIVA UITĂRII ROMÂNEŞTI

de Răzvan Codrescu

Acest cuvînt a fost rostit, în rezumat, la lansarea bucureşteană a volumului şi DVD-ului intitulate Să nu ne răzbunaţi! Mărturii despre suferinţele românilor din Basarabia (Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2012), care a avut loc la Sala Rapsodia în seara de 19 mai a. c. şi în cadrul căruia au mai luat cuvîntul monahul Moise (alcătuitorul tulburătorului corpus documentar) şi maestrul Dan Puric (ca de obicei, gazdă exemplară şi complice încăpăţînat al „reacţiunii”). Îl postez aici în forma lui integrală, cu oarecare întîrziere, la sugestia mai multor cititori ai blogului (mai ales că unii dintre cei prezenţi la lansare au răspîndit prin tîrg percepţia lor personală, conform căreia eu mi-aş fi permis „teribilisme” şi „ireverenţiozităţi”, fiind chiar mai antipatic decît mi-am propus să fiu - şi/sau decît sînt de fapt, pentru multele mele păcate). 
I
Celui care ne-a adunat aici cu ultima sa ispravă, adică monahului Moise Iorgovan de la Oaşa, scriitorul şi fostul deţinut politic Marcel Petrişor obişnuieşte să-i spună, cu cea mai sinceră simpatie, Moise Tîlharul, desigur şi în analogie cu sfîntul din sinaxar (prăznuit la 28 august), dar mai ales pentru conotaţia de „haiduc” pe care cuvîntul „tîlhar” o avea odinioară. Şi cum mai potrivit i s-ar putea spune, în registru familiar, acestui neobosit iscoditor al trecutului nostru recent, atît de impunător şi fizic, şi moral, adevărată „cruce de voinic” în straie călugăreşti, haiducind aproape solitar prin codrii întunecaţi ai uitării româneşti, luînd cumva din bogăţia trecutului ca să umple, pilduitor şi răscumpărător, sărăcia de suflet şi de ideal a prezentului?
Vă amintiţi, poate, că se vorbea în discursul public al anilor ‘90 de aşa-zişii „domnişori mulţumiţi” din Occident, străini şi neînţelegători faţă de experienţele şi problemele Estului comunist şi postcomunist, bine camuflaţi în existenţa lor călduţă şi în conformismul lor ideologic. Iată însă că, după nici două decenii, nu ne mai confruntăm dramatic atît cu cecitatea „domnişorilor mulţumiţi” din Occident cît cu cea a „domnişorilor mulţumiţi” de acasă: riscăm să creştem noi înşine o generaţie de „domnişori mulţumiţi”, a căror comoditate se bazează în primul rînd pe ignoranţă şi uitare. De aceea trimite Dumnezeu cîte un haiduc, să le strice tabieturile mentale şi comportamentale, căci o lume fără memorie şi fără transcendenţă, fără comuniune cu morţii şi cu Dumnezeu, fără sensul suferinţei şi al jertfei, poate fi umană, în sensul umanismului laic, dar nu e omenească, în sensul omeniei creştine.
Omul creştin, cel ce umblă să se mîntuie urmîndu-L pe Hristos, este purtător de cruce: poartă, pe Golgota istoriei, crucea sa şi crucea fraţilor săi întru Hristos. Fără asumarea crucii, poate exista viaţă, dar nu poate fi înviere; or, „omul recent”, descreştinat şi desbisericit, trebuie readus să-şi pună această întrebare esenţială, pentru sine şi pentru ceilalţi: la ce bun o viaţă fără înviere?
Lecţia lui Hristos şi a tuturor martirilor – mai vechi sau mai noi – aceasta este: să faci vieţii parte de înviere, să (re)dai suferinţei sensul ei biruitor de moarte. Martirii luptei împotriva comunismului, prin suferinţa şi prin moartea lor, au fost şi rămîn marea provocare contemporană la retrezirea omului întru Hristos.
În acest sens merg şi strădaniile monahului Moise: să ne retrezească întru Hristos şi să ne reîntoarcă la noi înşine, nu cu predici abstracte, ci punîndu-ne în faţă oameni, fapte, mărturii. Aventura a început prin 2005 şi nu ştim cînd se va termina, dar ne dorim să fie cît mai lungă. Şi sînt temeiuri să credem că va fi, căci „Tîlharul” are, pe lîngă virtute şi vîrtute, şi atuul – tinereţii.
A pornit – cum altfel? – de la Valeriu Gafencu, Sfîntul închisorilor, căruia i-a închinat, în 2007, o carte astăzi referenţială, a continuat cu masiva contribuţie la Viaţa Părintelui Gheorghe Calciu îngrijită la Mănăstirea Diaconeşti, iar marea sa năzuinţă a fost, în toţi aceşti, ani un vast Pateric al închisorilor, care se traduce, mai nou, în ciclul mărturisitor al suferinţei româneşti rebotezat Să nu ne răzbunaţi! (cu cuvintele atribuite lui Mircea Vulcănescu, filosoful-martir mort în 1952 în temniţa comunistă de la Aiud), inaugurat, din motive pe care singur vi le va expune, de volumul şi DVD-ul închinate suferinţei românilor basarabeni din anii terorii comuniste (probabil cel mai substanţial şi mai emoţionant memorial documentar de acest gen realizat pînă astăzi, cel puţin la meridian românesc).
II
Cum a fi simpatic este partea maestrului Dan Puric, în care nu poate fi concurat, eu am să-mi asum riscul de a fi mai degrabă antipatic.
Mai întîi am să mărturisesc că eu nu am reuşit niciodată să înţeleg pînă la capăt şi să mă împac pe deplin cu „testamentul” acesta atribuit lui Mircea Vulcănescu: „Să nu ne răzbunaţi!”. Nu pentru că nu este sublim, ci pentru că este, poate, prea sublim. E o legendă sau un adevăr atestabil? Greu de spus şi greu de documentat. Nu e oare un mesaj convenabil de minune opresorilor înşişi? Să fie atît de neîntemeiată bănuiala, formulată deja de alţii, că securiştii înşişi ar fi lansat formula, pentru a preîntîmpina reacţia ostracizantă a posterităţii? Trebuie însă spus că, chiar de va fi fost aşa, martirajul lui Mircea Vulcănescu nu iese cu nimic umbrit: el rămîne martir autentic prin suferinţa şi moartea lui jertfelnică, fie că a rostit, fie că n-a rostit cuvintele respective.
Dar la ce „răzbunare” ne referim, sau se va fi referit, cum se crede îndeobşte, Mircea Vulcănescu însuşi? La posibila „răzbunare legionară” (la Aiud deţinuţii legionari erau majoritari), cu care fusese toată viaţa în dezacord? Sau poate că vorbele lui nu au fost spuse atît pentru camarazii de suferinţă, în conjunctura respectivă, ci, cum e de părere însuşi monahul Moise, ca mesaj principial adresat posterităţii? E iarăşi greu de spus.
Nouă ne place să înţelegem lucrurile în dimensiunea lor creştină. Dar răzbunare nu înseamnă neapărat a plăti cu aceeaşi măsură, ca în Legea Talionului: „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”. A reduce cuvîntul la acest înţeles îngust nu este nici în spiritul profund al limbii române, nici în spiritul extrem de nuanţat al lui Mircea Vulcănescu (adînc tîlcuitor al „rostirii româneşti”, înaintea lui Constantin Noica). Continuare

Troiţă în memoria Părintelui Sofian Boghiu

de Ecaterina Lutisina
O troiţă închinată Părintelui Sofian Boghiu a fost sfinţită miercuri, 23 mai, în oraşul Edineţ. Slujba sfinţirii a fost oficiată de un sobor de preoţi de pe ambele maluri ale Prutului în frunte cu Părintele prof. Dr. Constantin Coman, fostul decan al Facultăţii de Teologie de la Bucureşti. 


Arhimandritul Sofian Boghiu, fost stareţ al mănăstirii Antim şi cel mai mare duhovnic al Bucureştilor timp de 50 de ani, a fost cinstit ieri de către localnicii oraşului Edineţ, regiunea de baştină a părintelui, prin ridicarea unei troiţe în centrul localităţii. Înălţată din iniţiativa Asociaţiei Studenţilor Creştini Ortodocşi Români, filiala Chişinău, crucea de piatră a fost sculptată la Cluj Napoca, adusă în Basarabia şi instalată în Edineţ prin implicarea nemijlocită a preotului Constantin şi a preotesei sale, Garoafa Coman, fiii duhovniceşti ai Părintelui Sofian. „Suntem copleşiţi de emoţie, pentru că ne aflăm aici reprezentând mii de ierarhi, preoţi, credincioşi, medici, ingineri, profesori, studenţi şi elevi români care au stat sub epitrahilul Părintelui Sofian şi care au primit îndrumarea sa duhovnicească.
Un om plin de blândeţe, de bunătate, de milostenie, de discreţie şi de sfinţenie, om care a ieşit din splahnele dumneavoastră,” a spus Părintele Constantin Coman după slujba de sfinţire. „Ţineţi minte: ridicarea crucii este şi un semn de recunoştinţă al nostru către dumneavoastră, pentru că ni l-aţi dat pe Părintele Sofian, şi alături de dânsul, alte mari personalităţi care au slujit Biserica românească. Vă vom purta în memoria şi în rugăciunile noastre, alături de pomenirea pe care o facem totdeauna Părintelui arhimandrit Sofian.” a încheiat sfinţia sa.
Instalarea troiţei nu ar fi fost posibilă fără acordul primarului de Edineţ, Constantin Cojocaru. „Sfinţirea troiţei este un act de cultură aparte pentru noi, cei din nordul Basarabiei. Acest act, prin troiţa ridicată în cinstea celui care a fost Părintele Sofian Boghiu, a pământeanului nostru, aduce un mare aport în viaţa culturală a Bisericii de pe ambele maluri ale Prutului. În numele raionului Edineţ, vin a aduce mulţumire Asociaţiei Studenţilor Creştini Ortodocşi care şi-a adus aportul în înălţarea troiţei, precum şi părinţilor veniţi de peste Prut, care, prin ridicarea acestei cruci, au pus încă o piatră la temelia culturii noastre naţionale.” a specificat primarul. De asemenea, acesta a conferit titlul de „Personalitate de onoare” al oraşului Edineţ basarabeanului Sofian Boghiu, înmânând certificatul oaspeţilor de la Bucureşti.
„Sfinţirea troiţei închinate Părintelui Sofian a încheiat campania de promovare a sfinţilor basarabeni, iniţiată de ASCOR Chişinău în anul 2009. În cadrul acesteia au mai fost instalate încă două troiţe în cinstea lui Valeriu Gafencu la Sângerei şi a mitropolitului Iosif Naniescu în satul Pepeni, s-au organizat peste 30 de conferinţe în toată ţara şi s-au publicat peste 30000 de mii de ziare „Studentul Ortodox” cu viaţa sfinţilor basarabeni etc. Această troiţă este sculptată după modelul altei troiţe ridicate în cinstea lui Mihai Viteazul acum 400 de ani. Este un monument de artă şi un lucru sfânt. Toţi cei care suntem aici, avem datoria sfântă de a urma viaţa sfântului părinte Sofian şi de a povesti semenilor noştri despre acest om, care s-a născut pe meleagurile noastre.  Aduc sincere mulţumiri ctitorilor (familiei Coman), conducerii oraşului Edineţ, părinţilor de la Mănăstirea Petru Vodă, care se află aici cu binecuvântarea Părintelui Iustin, Manastirii Putna care a sprijinit considerabil aceasta initiativa, Părintelui Viorel Cojocaru şi tuturor membrilor ASCOR, care au muncit enorm pentru a fi posibilă ridicarea troiţei,” a menţionat Iulian Rusanovschi, preşedintele ASCOR Chişinău.
La final sfinţia sa, împreună cu preoteasa, au vizitat mănăstirea Rudi, în obştea căreia marele duhovnic Sofian a intrat ca rasofor în anul 1926.  La această Mănăstirea urma să fie instalată o placă de piatră în amintirea acestui fapt.În continuarea evenimentului Părintele Constantin Coman a conferenţiat în incinta gimnaziului nr. 1 pe tema „Părintele duhovnicesc şi importanţa acestuia în viaţa creştinului”. În cadrul conferinţei Părintele Coman a povestit crâmpeie din viaţa marelui păstor de suflete Sofian Boghiu, precum şi a lansat cartea intitutală „Părintele Sofian”, care însumează peste 600 de pagini scrise despre şi de cel care a fost arhimandritul mănăstirii Antim. La finalul conferinţei Părintele Constatin a oferit în dar mai multe exemplare ale cărţii lansate bibliotecii municipale, gimnaziului de la Cuconeştii Vechi, Mănăstirii Zăbriceni, Mănăstirii Rudi, seminarului de fete din Edineţ, Primăriei, DGITS Edineţ şi altor instituţii de învăţământ din raion.
Sursa: ASCOR

sâmbătă, 19 noiembrie 2011

Apostolia Tv - o zi dedicată părintelui Gheorghe Calciu

Apostolia.tv, televiziunea Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale, transmite în direct Conferința de comemorare a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa, care face parte din ciclul de conferinţe comemorative ”Martor”, dedicate martirilor mărturisitori din temniţele comuniste.
Transmisiunea a început azi la ora 09:30 şi va dura pînă la orele 17:30 (ora Franței). În acest moment este difuzat un interviu acordat de părintele Calciu, în toamna lui 2006, monahului Moise Iorgovan de la Oaşa (autorul cărţii "Valeriu Gafencu  - Sfîntul Închisorilor" şi al unei excelente serii de dialoguri cu mari figuri ale rezistenţei anticomuniste). Părintele vorbeşte despre ce l-a atras în Frăţia de Cruce (organizaţia de tineret a Mişcării Legionare), despre faptul că această organizaţie era una fundamental creştină (şi precizează că nu l-a deturnat duhovniceşte, ci dimpotrivă l-a întărit în credinţă) şi de elită (din punct de vedere intelectual şi al caracterului celor care aderau). "Eram învăţaţi să luptăm pentru Hristos şi pentru Ţară.  (...) În Frăţie eram educaţi în spirit creştin, patriotic şi de corectitudine, nu făceam politică propriu-zis.  (...) Această mişcare a fost de inspiraţie divină. Ideile ei erau creştine şi implicit morale. (...) Moţa şi Marin sînt martiri ai lui Hristos, că pentru el au murit în Spania" - spune părintele Calciu.

UPDATE
Continui să redau aici declaraţii făcute de părintele Calciu în interviul acordat monahului Moise. "Consider că liderul Mişcării Legionare, Corneliu Zelea Codreanu, este un martir. El şi-a ispăşit greşelile prin martiraj. (...) Mişcarea Legionară a greşit după căderea în politicianism de după moartea Căpitanului. (...) Denigrarea Mişcării a început odată cu naşterea ei şi continuă pînă azi, pentru că diavolul nu doarme."

UPDATE 2
Părintele Calciu povesteşte despre programul duhovnicesc din închisoare. "În închisoare, împreună cu alţi deţinuţi foarte credincioşi, făceam rugăciunea continuă. (...) Toţi eram preocupaţi de cele spirituale la intrarea în închisoare. Dar puţini aveau o bază teologică. (...) Eu şi alţii am învăţat Evanghelia pe de rost, după texte redate de cei care le ştiatu pe bucăţi de săpun."

UPDATE 3
Pr. Calciu: "Prin "reeducarea" de la Piteşti s-a urmărit distrugerea noastră sufletească. Noi nu ne-am dat seama la început. Ne gîndeam că vor doar informaţii de la noi. Unul dintre noi, Mircea Şoltuz, ne-a spus că el va declara tot ce vor vrea cei care ne torturau şi că nu-i este frică de asta, ci de ce va urma după asta. A fost marea lui intuiţie: pentru că după cădere starea sufletească era îngrozitoare. (...) După ce au început chinurile, o vreme încă puteam să ne mai rugăm, dar pe urmă dominanta era teroarea... (...) Cred că Dumnezeu a îngăduit reeducarea de la Piteşti pentru a ne smeri, căci noi ne consideram mai buni decît alţii, salvatori ai neamului".

UPDATE 4
"După ce am ajuns la Jilava, am început din nou să mă rog. Atunci, stînd cu Costache Oprişan în celulă, m-am întors la Hristos. Pînă atunci, revenirea mea în rezistenţa faţă de comunişti, declaraţiile prin care le-am răsturnat procesul reeducării au fost doar o revenire a demnităţii. Toată rezistenţa mi-am bazat-o pe demnitate şi pe ideea de dreptate. Tot de la Dumnezeu a fost şi asta, dar eu nu conştientizam. La procesul "tortionarilor" în care am fost acuzat am fost foarte dur şi am dat pe faţă tot adevărul, că nu noi am pus la cale reeducarea, ci partidul comunist şi Securitatea, prin liderii lor. Tot procesul a fost răsturnat de mine, chiar dacă ei au încercat să mă oprească" - pr. Calciu.

UPDATE 5
Filmul interviului s-a încheiat şi continuă conferinţa în biserică. Sînt invitaţi să vorbească d-nii Marcel Petrişor şi Demostene Andronescu. Dl Petrişor detaliază fazele "reeducării" şi procesul celor consideraţi vinovaţi. Dl Andronescu istoriseşte cum l-a cunoscut pe pr. Calciu şi ce reprezintă părintele pentru conştiinţa românească.

UPDATE 6
La această oră (14.00, ora României), în biserica românească din Paris se slujeşte parastasul pentru părintele Calciu.

UPDATE 7 (15.30)
Vorbeşte dl Răzvan Codrescu despre personalitatea părintelui Calciu.
Lucian Popescu, ucenic al părintelui Calciu, a adus mărturii despre viaţa sfinţitoare a celui evocat, din dosarele de la Securitate, pe care le-a cercetat.
A avut un cuvînt de mulţumire invitaţilor şi de îmbărbătare pentru noi toţi şi ÎPS Iosif.

vineri, 14 octombrie 2011

Piesă de teatru radiofonic despre Valeriu Gafencu, Sfîntul Închisorilor

Teatrul Naţional Radiofonic organizează marţi, 18 octombrie 2011, de la  ora 19.00,  la Sala Radio – Studioul de Concerte „Mihail Jora” - strada G-ral Berthelot nr.60-64, sector 1, Bucureşti - audiţia cu public a spectacolului de teatru-document  VALERIU GAFENCU– SFÂNTUL ÎNCHISORILOR , o producţie realizată în cadrul proiectului Biografii, memorii,  care va fi difuzată în premieră miercuri, 19 octombrie 2011,  de la ora 21.05, la Radio România Actualităţi.
Scenariul: Ion-Costin Manoliu. Regia artistică: Petru Hadârcă.
În distribuţie: Dan Puric, Maria Ploae, Mihai Bica, Mircea Rusu, Dorin Andone, Orodel Olaru, Mircea Constantinescu, Petru Hadârcă, Alexandru Nedelcu, Dan Săndulescu, Dan Cogălniceanu, Ioana Iacob, Magda Duţu, Costin Manoliu, Stelică Muscalu.
Regia de studio: Milica Creiniceanu. Regia muzicală: Stelică Muscalu. Regia tehnică: ing. Mirela Georgescu.  Producător: Magda Duţu.
Valeriu Gafencu -  „sfântul închisorilor”, cum l-a numit Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii - şi alţi tineri au fost arestaţi în 1941, în timpul regimului Antonescu, pentru activitatea lor în Frăţiile de Cruce. În închisoare, în inima lor începe o frământare profundă în privinţa rostului pentru care au fost încarceraţi. Sufletele lor caută ceva care să-i ridice deasupra suferinţelor pe care le trăiau. În perioada dinainte de instalarea regimului comunist au ocazia să citească Sfânta Scriptură şi alte cărţi duhovniceşti, să se adâncescă în rugăciune.
Valeriu Gafencu a trecut prin încercări teribile în temutele închisori de la Aiud şi Piteşti. Între colegii săi de detenţie, personalităţi intrate azi în legendă: Ieromonahul Arsenie Papacioc, Ion Gavrilă Ogoranu, Părintele Gheorghe Calciu, Ioan Ianolide. În cele din urmă,  ajunge la închisoarea sanatoriu de la Târgu-Ocna, unde în jurul său se creează o atmosferă spirituală înaltă, unică în universul concentraţionar românesc.
Valeriu Gafencu trece la Domnul pe 18 februarie 1952, purtând nimbul sfinţeniei.
După 1990, a fost propus spre  canonizare Sinodului Bisericii Ortodoxe Române.
Regizorul spectacolului, Petru Hadârcă, s-a născut în Basarabia, la Sângerei, în aceeaşi localitate cu Valeriu Gafencu. La audiţia cu public desfăşurată  pe scena Sălii de Concerte „Mihail Jora”, va participa Dan Puric, interpretul lui Valeriu Gafencu, alături de ceilalţi actori din distribuţie, echipa de realizatori şi invitaţii speciali: personalităţi ale vieţii culturale şi politice, istorici, clerici, foşti deţinuţi politici, jurnalişti.
Intrarea este liberă.

joi, 31 martie 2011

Clujeni, vă invităm la două evenimente cu „Rost”

Asociaţia „Rost” are plăcerea să vă invite la deschiderea expoziţiei foto-documentare itinerante Pe drumul Învierii în Cluj-Napoca, luni, 4 aprilie a.c., ora 16.00, la Biblioteca Academiei Române, şi la conferinţa Mărturia ortodoxă azi. Lecţia secolului XX pentru secolul XXI, susţinută de scriitorul Răzvan Codrescu, teologul Radu Preda şi subsemnatul, marţi, 5 aprilie, de la ora 19.00, în Sala Studio a Academiei de Muzică „Gh. Dima” din Cluj-Napoca.
La ambele evenimente intrarea este liberă, desigur.
Expoziţia Pe drumul Învierii redă, în documente şi fotografii din arhivele Securităţii, felul în care au fost prigonite pentru credinţa lor şase personalităţi-reper ale Bisericii Ortodoxe Române, în timpul regimului comunist. Este vorba despre vrednicii de pomenire preoţi Arsenie Boca, Gheorghe Calciu şi Daniil de la Rarău (Sandu Tudor), de doi mireni mărturisitori, Valeriu Gafencu şi Ioan Ianolide, şi de iubitul nostru duhovnic Preacuviosul Părinte Arhimandrit Arsenie Papacioc – singurul care mai trăieşte.
După cum se ştie, ieromonahul Arsenie Boca, cinstit de credincioşi ca Sfînt al Ardealului, ieroschimonahul Daniil Teodorescu (Sandu Tudor) şi Valeriu Gafencu (supranumit Sfîntul Închisorilor) sînt propuşi pentru canonizare de mai multe grupuri de credincioşi.
Expoziţia a fost vernisată deja în Bucureşti, Constanţa, Slobozia, Brăila, Galaţi, Tecuci, Chişinău, Iaşi, Vaslui, Târgu Neamţ, Piatra Neamţ, Suceava, Bacău, Arad şi Oradea, iar acum poposeşte la Cluj-Napoca, într-un necesar demers pentru o mai bună cunoaştere a istoriei noastre recente şi a realităţii că ortodoxia a plătit un greu preţ de sânge sub comunism. În majoritatea oraşelor a fost dublată de cîte o conferinţă, pe o temă apropiată, susţinută de liderii Asociaţiei „Rost” şi prieteni ai noştri, istorici, teologi şi scriitori.
Intenţionăm să deschidem expoziţia şi la Alba Iulia, Deva, Sibiu, Braşov, Timişoara, Craiova, Piteşti şi Ploieşti.
Vernisajul expoziţiei de la Cluj este urmat firesc de o conferinţă în care vom vorbi mai în detaliu despre vieţile pilduitoare ale celor şase personalităţi evocate, despre comunism ca un chip al Răului şi despre înţelesul duhovnicesc al suferinţei şi jertfei.

UPDATE (5 apr. 2011)
Relatari despre deschiderea expozitiei: Expoziţie fotodocumentară despre ortodoxie la Biblioteca Academiei si Mitropolitul, absent de la expozitia "Pe drumul Invierii".

vineri, 25 martie 2011

Site dedicat cunoaşterii şi cinstirii mărturisitorilor din temniţele comuniste

Un grup de tineri ortodocşi a lansat chiar azi, de Buna Vestire, website-ul "Fericiţi cei Prigoniţi", dedicat cunoaşterii şi cinstirii mărturisitorilor din temniţele comuniste. Iată motivaţia acestei lucrări, expusă chiar de autorii ei: "Este mai mult decât evident că în ultimii ani s-a vorbit foarte mult despre mărturisitorii români care au pătimit pentru Hristos în temniţele comuniste. Blogosfera ortodoxă este foarte bogată în prezentarea unor astfel de materiale, aproape ca ne-existând site sau blog care sa nu fi abordat cât de puţin subiectul "sfinţii închisorilor". Cu toate acestea, mărturiile despre sfinţenia creştinilor trecuţi prin temniţele ateismului, sunt fragmentare, nedeplin organizate, la fel ca şi toate celelalte subiecte conexe prigoanei comuniste: istoria prigoanei, rezistenţa împotriva prigoanei, studiu psihologic şi teologic al Fenomenului Piteşti, etc.
Existând aceste carenţe în blogosfera creştin-ortodoxă, am simţit nevoia existenţei unui site care să reunească sub aceeaşi umbrelă, toate mărturiile existente despre viaţa mărturisitorilor din temniţele comuniste, dar nu numai atât, ci şi mărturiile despre cadrul istoric, social şi duhovnicesc în care aceşti oameni s-au sfinţit, lăsându-ne în urmă o nepreţuită lecţie de viaţă.
Am fost mişcaţi profund de tainele vieţii atâtor oameni sfinţi, atât de greu încercaţi, de căderile lor dramatice şi ridicările cutremurătoare până la sublim. Ne-au impresionat şi ne-au lăsat fără cuvinte faptele lor de credinţă, dar am primit în schimb nepreţuite învăţăminte. Şi sunt atât de multe lucruri pe care avem să le învăţăm de la aceşti oameni!
Chiar autorii acestui site dau mărturie despre patru mari mărturisitori care le-au schimbat viaţa dintr-una păcătoasă, într-una asumată pentru Hristos. Aceşti mărturisitori sunt părinţii Arsenie Boca, Gheorghe Calciu Dumitreasa, Dimitrie Bejan şi mireanul Valeriu Gafencu. Şi dacă numai aceşti patru oameni cu viaţă sfântă au putut să aducă atâta schimbare în bine, oare cu cât mai mult nu vor aduce roade duhovniceşti atâţia zeci de mărturisitori mai mult sau mai puţin cunoscuţi, în viaţa tuturor creştinilor secolului 21?
Prin urmare, acest site, are ca principal scop cunoaşterea martirilor din temniţele comuniste, scoaterea lor la lumină, şi urmarea lor în dreapta mărturisire, în trăirea vieţii autentice întru Hristos. Avem datoria să îi cinstim pe aceşti mărturisitori, să le urmăm exemplul de trăire în Hristos, dar avem şi bucuria de a intra într-o relaţie personală cu ei, de a ni-i face prieteni şi ajutoare de nădejde."
Este într-adevăr un site necesar şi destul de bine făcut. Felicitări ostenitorilor acestui site şi să dea Dumnezeu să fie de folos cît mai multor creştini.
Avînd în vedere această iniţiativă, dar şi ultimele dispute despre ortodoxie, politică şi istorie din blogosfera ortodoxă, simt nevoia să reiau aici un mesaj al părintelui Calciu, care poate constitui şi o îmbărbătare pentru cei care au făcut site-ul "Fericiţi cei prigoniţi".

"Se aud la Putna paşii uşori ai mucenicilor şi al sfinţilor români şi paşii temeinici ai eroilor noştri. Se zguduie pământul de trecerea lor sfântă şi cine îi va pomeni dacă Biserica nu o face? Biserica Rusă a canonizat sute şi mii de sfinţi şi mucenici. Biserica Română nu are nici măcar unul. Toţi mucenicii din închisori, din mine, din lagărele de muncă forţată, exterminaţi prin tortură, bătăi, înfometare, toţi cei ce au murit cu numele lui Iisus pe buze sau cu numele Patriei, nu au fiinţă pentru Biserica neamului nostru. 
Scoateţi la iveală numele lor, aduceţi-i în memoria Bisericii, a neamului şi a lumii, căci mucenicia şi eroismul îşi cer ieşirea la lumina cunoaşterii lor. Dumnezeu vă va da inteligenţa, puterea şi îndemânarea de a o face. Dumnezeu va amuţi gura păcătoşilor şi a vrăjmaşilor voştri şi va pune în gura voastră cuvânt puternic şi-i va da pe ei în mâna voastră, dându-vă reuşită în acţiunea căreia acum îi puneţi temelia spirituală. 
Copiii mei, acţiunea voastră este binecuvântată. Ea nu urmăreşte nici o sancţiune, ci o dreptate. Ea îşi are rădăcina în sensul adânc al iubirii şi al convingerii că, arătând lumii adevărul despre holocaustul românesc (deşi cuvântul şi-a pierdut valoarea prin circulaţie forţată), voi vă faceţi purtătorii hotărârii lui Dumnezeu care iubeşte pe mucenici, pe sfinţi şi pe eroii adevăraţi. 
Pacea şi adevărul cel dumnezeiesc să fie cu voi toţi. Amin."

[Din mesajul părintelui Gheorghe Calciu adresat Adunării Generale a membrilor Asociaţiei "Rost", ţinută la Mănăstirea Putna în noiembrie 2005.]

joi, 13 mai 2010

Popii Moscovei îi bruschează pe preoţii români

Cu mare osteneală şi cu mari emoţii (la graniţă), un grup de români a făcut o troiţă pe care a pus-o în oraşul Sîngerei din Basarabia, locul de baştină al lui Valeriu Gafencu, cel supranumit "Sfîntul Închisorilor". Troiţa a fost sfinţită la 10 mai a.c., printr-o ceremonie organizată de ASCOR Chişinău, cu participarea entuziastă a primarului de Sîngerei, Gheorghe Braşovschi. Au fost prezenţi părintele Moise de la Oaşa, cel care a alcătuit volumul "Sfîntul Închisorilor" - devenit un bestseller -, părintele Mircea Băjenaru de la Suceava şi surorile lui Gafencu.

De la părintele Mircea am aflat că evenimentul n-a fost lipsit de tensiuni şi şicane din partea preoţilor Mitropoliei Moldovei (închinată Moscovei). Popii rusofoni i-au bruscat pe preoţii români şi nu le-au permis să slujească împreună cu ei sfinţirea troiţei.
Dacă şi la troiţa unui sfînt se comportă după un tipar politic, aproape că nu mai e nimic de spus. Părintele Mircea era tare mîhnit, cu atît mai mult cu cît Mitropolia Moldovei nu a avut altă implicare decît aceea că a permis amplasarea troiţei într-o zonă pe care o controlează.

Pe de altă parte, ştiu încă de cînd am fost ultima dată la Chişinău, că popii rusofili încearcă să se folosească de "brandul" Gafencu, punînd la cale organizarea unei Asociaţii "Valeriu Gafencu", prin care să-şi facă, probabil, programul politic, că de duhovnicie nu prea putem vorbi. În această capcană umblau să-i atragă şi pe ascorişti, prin intermediul unor preoţi de bună-credinţă, dar rătăciţi în Mitropolia Moldovei cu largul concurs al ÎPS Petru, mitropolitul Mitropoliei Basarabiei (subordonată canonic Patriarhiei Române).

marți, 2 februarie 2010

Parastas pentru un mare mărturisitor

Pe 5 februarie 1986 trecea cu pace la Domnul Ioan Ianolide, prietenul cel mai apropiat al Sfântului Valeriu Gafencu şi autorul nepreţuitelor mărturii Întoarcerea la Hristos şi Deţinutul profet.
Aşteptăm pe toţi cei ce au fost primitori ai cuvintelor sale ţâşnite din multă suferinţă, lacrimi şi iubire pentru noi, să-i cinstim memoria prin participarea la parastasul care se va săvârşi la mormântul lui Ioan de la cimitirul mânăstirii Cernica, în data de 6 februarie 2010, ora 12.00.
Cei care doresc şi au posibilitatea sunt asteptaţi sa ajungă mai devreme la cimitir pentru pregătirea desfăşurării parastasului.
Detalii suplimentare pe mail la adresa: valeriu_max@yahoo.com.
Mijloace de transport din Bucureşti: metrou pana la Staţia Pantelimon, RATB si microbus din faţa magazinului Cora Pantelimon până la mânăstire.

luni, 21 septembrie 2009

Jurnalul Naţional îşi continuă campania "Sfinţii închisorilor"

Jurnalul Naţional îşi continuă campania Sfinţii închisorilor, prin care face cunoscute publicului larg figurile proeminente ale unor preoţi şi mireni ortodocşi care au pătimit în timpul comunismului pentru numele lui Hristos.
Astăzi, jurnalista Daniela Şontică îl evocă pe părintele Constantin Sârbu. Acest nume-reper al Ortodoxiei se alătură lui Mircea Vulcănescu, pr. Daniil - Sandu Tudor, Teodor M. Popescu, Valeriu Gafencu, Constantin Oprişan, Pr. Gherasim Iscu şi Pr. Ilarion Felea, evocaţi pînă la această dată.
Mă bucur să observ că, în ultima vreme, există un interes crescînd al presei pentru martirii din vremea comunismului, iar ziare centrale cu tiraje importante şi unele televiziuni se ocupă de acest subiect despre care până acum scriau doar reviste "de nişă", ca ROST. Asta este o dovadă că în popor a crescut interesul pentru astfel de subiecte şi evlavia pentru noii mucenici, iar martiriul lor nu mai poate fi acoperit de tăcere.
Poate că noua atitudine a presei centrale va da curaj şi Sfîntului Sinod al Bisericii noastre Ortodoxe să-i canonizeze pe sfinţii închisorilor, pentru ca aceştia să fie recunoscuţi de toţi creştinii şi cinstiţi aşa cum se cuvine.