Concluziile Comisiei de cercetare a comunismului in Basarabia

Comisia a efectuat o inventariere a crimelor, ororilor, atrocităţilor abuzurilor şi nedreptăţilor comise de regimul totalitar comunist între anii `20 – `90 ai secolului XX, care include:
1) extinderea dictaturii Partidului Comunist Unic în zonele incluse în RASS Moldovenească şi misiunea de subminare şi subversiune a acestei entităţi în raport cu România şi populaţia din Basarabia, de cap de pod al revoluţiei mondiale bolşevice;

2) instituirea unui mecanism diabolic de represiune (CeKa, GPU, OGPU, NKVD, NKGB, MGB, KGB, Justiţie şi Procuratură) şi aplicarea terorii în masă;

3) decretarea şi aplicarea unei legislaţii discriminatorii antiumane;

4) impunerea unei ideologii a urii de clasă, a urii faţă de fiinţa şi demnitatea umană, exacerbarea propagandei anticreştine şi a xenofobiei;

5) mutilarea spirituală a moldovenilor prin impunerea unei limbi artificiale, străine de limba română, şi a unei identităţi contrafăcute ideologic;

6) interzicerea cugetului liber, a dreptului de asociere, a liberei iniţiative, exterminarea şi marginalizarea intelectualităţii;

7) lichidarea ţărănimii ca clasă prin colectivizarea forţată şi deportările de la începutul anilor `30 ai secolului XX;

8 ) foametea cumplită din anii 1932-1933;

9) declanşarea represiunilor împotriva aşa-numitelor „elemente antisovietice” şi „naţionaliste” de la mijlocul anilor `30 ai secolului trecut, deportarea şi exterminarea în masă a oamenilor prin deciziile unor instituţii extrajudiciare, ale aşa-numitelor „troika”;

10) ocuparea, prin dictat, la 28 Iunie 1940 a Basarabiei, Nordului Bucovinei şi Ținutului Herţa în urma tranzacţiei sovieto-germane din 23 august 1939 şi a înţelegerilor secrete ulterioare dintre URSS şi Germania nazistă;

11) realizarea unui transplant de sistem sovietic în teritoriile româneşti ocupate şi impunerea cu forţa a regimului totalitar comunist;

12) aplicarea terorii împotriva fruntaşilor vieţii publice, intelectualilor, slujitorilor cultelor şi oamenilor simpli rămaşi în teritoriile ocupate, comiterea unor asasinate din motive de ură de clasă;

13) exodul forţat al zecilor de mii de oameni, intelectuali, în primul rând, din teritoriile ocupate de URSS;

14) formarea abuzivă a RSS Moldoveneşti şi sfârtecarea teritorială a Basarabiei;

15) interzicerea alfabetului românesc şi a limbii române şi impunerea alfabetului rusesc, prin Hotărârea Consiliului Comisarilor Poporului al URSS din 11 noiembrie 1940;

16) anularea abuzivă a dreptului la cetăţenia română prin Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS cu privire la restabilirea cetăţeniei sovietice de către locuitorii Basarabiei şi la dobândirea ei de către locuitorii Bucovinei de Nord din 8 martie 1941;

17) deportarea în regiunile îndepărtate ale URSS a zecilor de mii de oameni nevinovaţi la 13 iunie 1941;

18) mobilizările forţate antebelice şi postbelice a zecilor de mii de tineri pe şantierele de muncă (FZO) din URSS şi înrolarea lor în Armata Sovietică;

19) arestările şi epurările operate de organele sovietice de represiune în primii ani postbelici;
20) foametea organizată din 1946-1947;

21) deportarea în regiunile îndepărtate ale URSS a zecilor de mii de oameni nevinovaţi la 6 iulie 1949;

22) lichidarea proprietăţii private, confiscarea bunurilor materiale ale ţăranilor şi colectivizarea satului;

23) prigoana împotriva Bisericii şi a slujitorilor cultelor, închiderea, profanarea şi demolarea locaşurilor de cult;

24) deportarea pentru credinţă în regiunile îndepărtate ale URSS la 1 aprilie 1951 a credincioşilor confesiunii „Martorii lui Iehova”;

25) ofensiva ideologică şi propagandistică împotriva scriitorilor şi valorilor noastre naţionale;

26) sovietizarea, rusificarea şi deznaţionalizarea populaţiei prin sistemul de educaţie şi cultură, aparatul administrativ, mass-media şi propogandă;

27) manipularea şi deformarea conştiinţei identitare prin falsificarea istoriei, impunerea unor ritualuri, monumente şi simboluri străine firii noastre;

28) negarea identităţii româneşti a populaţiei majoritare şi inocularea românofobiei;

29) instrumentarea unui regim al „terorii memoriei”, al controlului, al constrângerilor şi al persecuţiilor individualităţii umane pentru cea mai mică încercare de gândire liberă în raport cu regimul totalitar comunist;

30) promovarea unei industrializări şi urbanizări de tip colonial, cu grave consecinţe pe plan etnodemografic;

31) înregistrarea unor mari dezechilibre ecologice şi a unor urmări nefaste pentru sănătatea populaţiei în urma experimentelor în sfera agriculturii bazate pe chimizarea şi concentrarea excesivă a producţiei agricole;

32) formarea unei caste privilegiate a aparatului de partid, a nomenclaturii care a consfiscat şi a concentrat puterea absolută,a profitat de aceasta şi a parazitat pe spatele cetăţenilor simpli, servind interese străine.

Plecînd de la cele expuse, Comisia susţine ferm şi univoc că regimul totalitar comunist a fost de la început şi până în ultimul moment al existenţei sale un regim criminal şi represiv, abuziv şi inuman, lipsit de orice urmă de legitimitate. Transplantat din RASSM în Basarabia în urma unui act de dictat, acesta a fost totodată un regim de ocupaţie străină sovietică, din acea clipă şi până la înlăturarea şi prăbuşirea sa în anii 1990-1991.

Comisia propune condamnarea oficială a regimului totalitar comunist din RASS Moldovenească şi RSS Moldovenească drept unul care a comis acte de genocid şi crime împotriva umanităţii, prin teroare în masă, represiune politică, foamete organizată, deportări, violarea demnităţii umane şi drepturilor fundamentale ale omului.

Comisia propune onorarea şi comemorarea tuturor victimelor regimului totalitar comunist, tuturor victimelor Holocaustului, tuturor celor care, în anii crunţi de teroare, represiune şi opresiune, au avut de pătimit, precum şi tuturor celor care în aceşti ani, prin fapta, verticalitatea şi cuvântul lor au opus rezistenţă regimului totalitar comunist, punându-şi viaţa şi libertatea în pericol.

Având în vedere necesitatea debarasării de moştenirea grea a regimului totalitar comunist, a distanţării ireversibile de acest regim, în spiritul recomandărilor în materie ale Consiliului Europei, OSCE şi Uniunii Europene, Comisia formulează următoarele propuneri:
1) condamnarea regimului totalitar comunist din RASSM şi RSSM drept unul care a comis crime împotriva umanităţii, precum şi condamnarea morală a acţiunilor tuturor acelor persoane car au participat la comiterea crimelor regimului totalitar comunist;

2) interzicerea utilizării noţiunii de „comunist” şi a derivatelor acesteia în titulaturile formaţiunilor politice, în denumirile unor instituţii şi întreprinderi publice şi private, precum şi interzicerea utilizării şi propagării în scopuri politice în spaţiul public a simbolurilor totalitare, deopotrivă, comuniste şi naziste, în conformitate cu Rezoluţia OSCE din 2009 cu privire la reunirea Europei divizate prin promovarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Civile în sec. XXI;

3) elaborarea şi adoptarea neamânată a Legii Lustraţiei;

4) repunerea victimelor regimului totalitar comunist şi a urmaşilor lor în drepturile lor juridice, morale şi materiale depline prin amendarea cadrului juridic în vigoare sau adoptarea unei Legi noi;

5) eternizarea memoriei victimelor regimului totalitar comunist şi a participanţilor la mişcarea de rezistenţă prin ridicarea în oraşul Chişinău a unui complex memorial, deschiderea unor muzee locale, instalarea unor plăci comemorative în locurile comiterii crimelor şi ororilor comuniste;

6) declararea zilei de 23 august ca Zi Europeană a Comemorării Victimelor Regimurilor Totalitare şi Autoritare, care să fie marcată cu demnitate şi imparţialitate, în consens cu Rezoluţia din 2009 a Parlamentului European cu privire la conştiinţa europeană şi totalitarismul;

7) declararea zilelor de 13 iunie (1941), 6 iulie (1949) şi 1 aprilie (1951), în care au avut loc deportări masive, drept zile naţionale de comemorare a victimelor regimului totalitar comunist;

8 ) formarea unei comisii de experţi care să evalueze daunele materiale pricinuite de regimul totalitar comunist;

9) aprobarea unui program de stat pe termen lung privind investigarea în profunzime a regimului totalitar comunist;

10) reorganizarea Arhivei Organizaţiilor Social-Politice din Republica Moldova în Arhiva Regimului Totalitar Comunist din Republica Moldova, cu transmiterea tuturor fondurilor de arhivă din depozitele speciale ale Ministerului de Interne, Serviciului de Informaţie şi Securitate, Ministerului Afacerilor Externe şi al Integrării Europene, a fondurilor Procuraturii Generale, precum şi a altor fonduri ce reflectă esenţa regimului totalitar comunist în fondurile arhivei respective şi asigurarea accesului neîngrădit la toate aceste fonduri;

11) crearea unui Institut de Studiere a Totalitarismului;

12) elaborarea unui manual de istorie a regimului totalitar comunist şi introducerea în sistemul de instruire şi educaţie preuniversitară a unui curs de istorie a totalitarismului;

13) încurajarea desfăşurării în mass-media a dezbaterilor publice privind esenţa inumană a regimurilor totalitare, comuniste şi naziste.

14) abrogarea Legii nr. 546-XV din 19 decembrie 2003 privind adoptarea Concepţiei politicii naţionale a Republicii Moldova, concepţia fiind una tributară trecutului şi ideologiei totalitare, incompatibilă cu parcursul european al societăţii noastre.

Avansând acest set de propuneri, Comisia subliniază că unele din ele pot fi realizate fără întârziere, altele într-un termen mediu sau îndelungat, importantă fiind continuarea sub diferite forme, în cadrul unor diverse instituţii – preuniversitare, universitare, de cercetare, mass-media etc. – a activităţilor iniţiate prin instituirea sa. Numai astfel vor putea fi obţinute rezultate reale în asanarea climatului social, politic şi moral din societate.

Comisia are convingerea că numai prin asumarea adevărului istoric ne vom putea simţi într-adevăr oameni liberi, vom fi mai puternici, mai deschişi către noi înşine şi către lumea externă, mai uniţi, vom avea mai multă încredere în forţele noastre şi în ziua de mâine, în viitorul nostru european.
-------------------------
Textul integral, aici.

Demisii, promisiuni şi nedumeriri

Un semn foarte prost pentru Vladimir Tismăneanu şi Ioan Stanomir, noii şefi ai Institutului de Investigarea Crimelor Comunismului şi pentru Memoria Exilului Românesc - struţo-cămila născută din pixul lui Boc. Ştefana Bianu, Doina Cornea, Dennis Deletant, Radu Filipescu şi Radu Ioanid au demisionat din Consiliul Ştiinţific al IICCR devenit IICCMER. Şi sînt convins că nu din pricina "executivului" Stanomir - pe care probabil nici nu-l cunosc -, ci pentru a lua distanţă de monopolistul anticomunismului Tismăneanu - pe care probabil îl cunosc prea bine.

Motivele invocate de istoricul Dennis Deletant, făcute publice în 22, cred că sînt împărtăşite şi de ceilalţi demisionari: "Motivul demisiei mele a fost că nu am fost consultat în prealabil despre modificarea fundamentală a statutului IICCMER, care omite punctul f) din articolul 3 (Hotărâre 1372 din 18 noiembrie 2009), care permitea IICCMER să sesizeze organele de cercetare penală privind acţiunile care au lezat drepturile şi libertăţile omului în perioada dictaturii comuniste. Tocmai acest aspect al activităţii IICCMER era una din sarcinile principale - sunt, bineînţeles, şi altele - ale unei instituţii cu titlul Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului din România. [...]

După părerea mea şi a altora, este imperios necesară depolitizarea IICCMER. Înlocuirea unui grup politic cu un altul la conducerea unei instituţii nu poate decât să convingă un specialist străin că ştiinţa istorică din România este aservită unor interese politice şi personale, ceea ce este o situaţie arhicunoscută celor care au trăit sub comunism. Problema politizării IICCMER va rămâne una dintre sursele tensiunilor legate de natura forurilor instituţionale sub a căror egidă cercetarea istoriei din România se desfăşoară."

Noua conducere a IICCMER a dat un comunicat în care promite că institutul îi va cerceta mai departe pe criminalii comunişti, pe care îi va trimite în faţa instanţei şi, mai mult, îi va cerceta şi pe cei neocomunişti, din timpul revoluţiei şi al mineriadelor. Cum va face asta, cînd nu are atribuţii prin documentele de funcţionare ale Insitutului?

Şi o altă problemă, pusă elegant de scriitorul Dorin Tudoran: "Ne bucură să aflăm că s-a dat undă verde investigaţiilor şi cercetărilor atât de necesare, dar ar fi bine să înţelegem cine şi de ce a poprit până acum miraculos eliberata undă."

PDL şi-a adjudecat şi ciolanul anti-comunismului

Ştirea:

Premierul Emil Boc a dispus eliberarea lui Marius Oprea de la conducerea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului si a lui Dinu Zamfirescu de la sefia Institutului pentru Memoria Exilului Romanesc, transmite Mediafax. Seful guvernului a decis ca nou creatul Institut de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc sa fie condus de Vladimir Tismaneanu (presedintele Consiliului Stiintific, care a facut si schema noii institutii) si Ioan Stanomir (specialist in drept constitutional si politologie).

"Am aflat din Monitorul Oficial, nu am avut nicun fel de discutii. Dar ma asteptam, am spus de mai multa vreme ce se va intampla, desi au aparut inclusiv comentarii potrivit carora n-ar fi adevarat, ca am mania persecutiei si asa mai departe. Faptul ca in noua hotarare nici nu se mai vorbeste despre Securitate arata ca ceea ce deranja era modul in care am inteles eu investigatiile privind crimele comunismului, adica sa pornesc de la victime si sa ajung la cei care au ucis oameni. Or, asemenea abordare se pare ca nu este prea placuta, practic investigarea crimelor comunismului se muta la biblioteca", a comentat Marius Oprea.

O părere

Despre lupta pe ciolanul anti-comunismului am vorbit recent si cu dna Tia Serbanescu, intr-un interviu-analiza pentru Formula As. Raspunsul domniei sale:

"Este deplorabil că atitudini intelectuale normale – cum sunt denuţarea comunismului, apărarea drepturilor celor persecutaţi, studierea unor momente istorice, ca revoluţia sau mineriadele – au început să fie transformate în meserii, care trebuie remunerate de la buget.

Dl Marius Oprea făcea cercetări istorice şi scria cărţi şi înainte să fie directorul IICC, o poate face şi fără să mai conducă acest institut. Dl Vladimir Tismăneanu se ocupa de comunism de 30 de ani şi poate să o facă mai departe şi fără să fie preşedintede institut.

De altfel, nu văd de ce trebuie un institut special pentru cercetarea comunismului, cum nu găsesc justificarea nici pentru unul care să cerceteze revoluţia. Şi comunismul, şi revoluţia pot fi cercetate de orice istoric şi de orice institut deja existent. Nu e nevoie pentru asta să creăm noi structuri pe bani de la buget, în care să primească posturi diverşi clienţi politici. Căci funcţiile în respectivele Institute au fost date pe criterii politice.

Acum, când s-a schimbat puterea, oamenii puşi politic nu vor să fie schimbaţi politic. Cum ar veni, atunci când eşti numit pentru că aparţii unui partid, e democraţie, dar când este să fii înlocuit e dictatură şi abuz. Nu e în regulă. Evident că opinia publică va avea o reacţie de respingere faţă de idee, din pricina acestui scandal. Se dă impresia că astfel de instituţii nici nu au fost create pentru a ne cunoaşte mai bine istoria şi a exorciza răul din trecutul nostru, ci numai pentru a da o sinecură unor clienţi politici."

Opinia mea e ca ne aflam in situatia, ceva mai rara, in care toata lumea are dreptate si totododata gresesc cu totii.

Marius Oprea are dreptate sa se teama ca Vladimir Tismaneanu va ingropa cercetarea calailor din regimul comunist, dar greseste cind se plinge ca este inlocuit politic.

Emil Boc are dreptate sa puna pe cine vrea, pe criterii politice, la conducerea unei institutii a guvernului, dar greseste numindu-l pe Vladimir Tismaneanu - care a cam ratat raportul asupra comunismului si asupra a carei obiectivitate stiintifica sint dubii - si pe Ioan Stanomir, care, desi e un om onorabil si un reputat specialist in domeniul sau, nu e istoric dar e membru in Consiliul Academic al Institutului de Studii Populare, alaturi de Tismaneanu. Si greseste inca o data comasind cele doua institute, care au scopuri si obiective diferite.

Vladimir Tismaneanu are dreptate sa vrea sa fie la conducerea IICCEMR, de vreme ce ani de zile s-a ocupat de comunism, a publicat carti si a fost presedinte al Comisiei prezidentiale pentru cercetarea comunismului. Dar greseste cind incearca sa controleze tot ce misca in domeniu si sa-si impuna oamenii sai in toate structurile de resort.

PDL si PNL au dreptate sa ceara investigarea crimelor comunismului, cel putin din perspectiva unor partide de dreapta (cum se pretind, chit ca nu sint), dar gresesc cind transforma asta intr-o afacere pe banii statului. Si mai gresesc o data razboindu-se intre ele pe acest "ciolan", scirbind lumea si dindu-le apa la moara celor care se opun investigarii istorice (si penale) a regimului comunist.

UPDATE

Citiţi şi Monopol pe anticomunism, de Liviu Antonesei. Numai pentru ce i se spune de la obraz în articolul ăsta, şi Vladimir Tismăneanu ar trebui să facă pasul înapoi mintenaş. Dacă ar fi un om de onoare şi... anticomunist.