Se afișează postările cu eticheta Ion Coja. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Ion Coja. Afișați toate postările

joi, 29 octombrie 2009

Ion Coja confirmă că lucrează cu foşti securişti

Profesorul Ion Coja încearcă, pe site-ul său, să explice de ce i-a fost respinsă candidatura la preşedinţia României şi scoate porumbelul: vinovat este un fost colonel de Securitate. Omul i-a adus dlui Coja un mare număr de semnături, pe care însă profesorul nu le-a verificat, iar jumătate din liste nu erau cu semnături originale, ci fotocopii color. BEC a sesizat măgăria şi l-a oprit pe dl Coja de la candidatură. Dl Coja nu-i dă numele securistului, ci, deocamdată, doar iniţialele, P.D. Procedează aşa pentru că nu ştie încă dacă fostul securist l-a sabotat sau a fost doar indolent. Mai cercetează şi ne va comunica rezultatul. Poate atunci ne va spune dl Coja şi de ce a avut atît de mare încredere într-un fost securist. Păi, se poate? Tocmai domnia sa, care este bănuit că a fost infiltrat de Securitate pe lîngă Petre Ţuţea şi care propagă un mesaj naţionalist-comunist ce trăsneşte a Săptămîna Securităţii?

sâmbătă, 24 octombrie 2009

UPDATE: Doisprezece pentru Cotroceni

Biroul Electoral Central a validat candidaturile a nouă bărbaţi pentru preşedinţia României: Traian Băsescu (PDL), Crin Antonescu (PNL), Mircea Geoană (PSD+PC), Sorin Oprescu (care încă nu apare în documentele de pe site-ul BEC), Corneliu Vadim Tudor (PRM), Gigi Becali (PNG), Constantin Ninel Potîrcă (independent, ţigan din neam de corturari), Kelemen Hunor (UDMR), Ovidiu Iane (PER). [daţi click pe nume pentru a le vedea declaraţiile de avere]
BEC a respins înregistrarea candidaturilor a o mulţime de aflători în treabă, independenţi, desigur: Sabin Bâltac, Cornel Cernoschi - propus de „Uniunea persoanelor care nu votează din România”; şi cine l-ar fi votat dacă ai lui nu votează? -, Maria Zetea, Ioan Lascu, Emilian-Floria Popescu, Nicolae Boancă, Marius Iulian Mirea, Doina-Elena Noghin. Printre outsiderii căzuţi la numărătoarea semnăturilor de susţinere valabile, doi au fost mai vocali şi oarecum mai cunoscuţi: Remus Cernea (mai nou, şef la Partidul Verde, dar un mai vechi anticreştin de extremă stînga) şi Ion Coja (un naţionalist-comunist, după cum am arătat deja pe acest blog). Mă bucur că sîntem scutiţi măcar de două discursuri nocive. Din nefericire, dacă Ion Coja se pare că şi-a epuizat ultima şansă de a intra în cursa pentru Cotroceni (a mai avut o tentativă la precedentele alegeri), Remus Cernea (care s-a vrut şi europalamentar) ameninţă să ne mai plictisească, pentru că e tînăr.
De ieri sîntem în campanie electorală şi oficial.
Rămîn cu nostalgia de a nu avea şi o femeie candidat pe liste. Bine, şi cu nemulţumirea că nici unul dintre candidaţii cu şanse reale - Băsescu, Antonescu şi Geoană - nu mă poate convinge să-l votez, avînd în vedere trecutul şi prezentul lor politic. Din păcate, nici ceilalţi nu-mi inspiră suficientă încredere cît să le dau votul meu, măcar de dragul exerciţiului democratic.
Cum am spus şi altă dată, numărul absenteiştilor creşte numai din vina partidelor şi a politicienilor, care au o ofertă deloc atrăgătoare.
UPDATE (duminică, 25 oct. 2009)
Bazîndu-mă pe o informaţie greşită şi pe care n-am avut cum s-o verific pe site-ul BEC, care nu era actualizat, am scris ieri că Remus Cernea nu va candida. Mea culpa. Va candida, din păcate. Iată dovada. Mă cam îndoiesc că listele lui de semnături sînt ok, dar dacă BEC zice, aşa rămîne.
BEC a afişat şi alte candidaturi admise:
- Constantin Rotaru, propus de Partidul Alianţa Socialistă (cam bogat pentru un socialist, dar, mă rog, se poartă la noi - vezi şi PSD),
- Gheorghe-Eduard Manole (independent, care a obţinut aroape 1 la sută din voturi în alegerile prezidenţiale din anul 2000 de;i era necunoscut; ei, uite, în sfîrşit un nume care mă poate interesa; ţin minte că mi-a lăsat o impresie bună atunci, să vedem cît s-a maturizat şi ce noutăţi are în discurs)
Şi a respins alte cîteva:
- Nicolae-Doru Popescu
- Gheorghe-Ovidiu-Emil Stoenescu
- Aurel Munteanu
- Gheorghe Predescu
- Nicolae Toteanu
- Ioan Aştefănoaiei

joi, 1 octombrie 2009

Ceauşismul lui Ion Coja este taxat şi de foştii prieteni

Profesorul universitar Ion Coja şi-a anunţat recent intenţia de a candida la preşedinţia României. Dl Coja este cunoscut ca un naţionalist fervent, "de dreapta", mai ales pe baza faptului că a fost apropiat al lui Petre Ţuţea. Nu ştiu ce a învăţat de la Ţuţea, dar ştiu ca dl Coja a fost secretar de partid pe Universitatea Bucureşti, că a fost senator PDAR, că a fost şi este lider al Vetrei Româneşti Bucureşti (legătura civică a PUNR cu lumea), că scrie de ani buni în România Mare a lui Vadim Tudor, că a candidat pe listele PNG-ului lui Becali şi că are un discurs virulent naţionalist şi nostalgic comunist. Toate acestea îl califică drept un adept şi instrument al naţional-securismului de tip ceauşist.
Cu puţină vreme în urmă, şi-a deschis drum, prin unii ciraci mai tineri de aceeaşi teapă, către Mănăstirea Petru Vodă, unde a îndrăznit să-i ceară binecuvîntare pentru a candida la preşedinţie părintelui stareţ Iustin Pârvu. Părintele nu e la curent cu multe din mizeriile scenei noastre politice, pentru că n-are timp de prostii, avînd în grijă mii de suflete, care vin să i se spovedească şi să ceară cuvînt de folos. Înşelat de cei care i l-au prezentat pe dl Coja, nu numai că i-ar fi dat binecuvîntare - cel puţin aşa susţine dl profesor -, dar l-a şi rugat să predice în ziua Naşterii Maicii Domnului.
În predica aceea, mai mult un recurs la istorie, dl profesor Coja a făcut un nou elogiu ceauşismului şi a deplîns moartea dictatorului. Din păcate, nu a fost oprit din cuvîntare şi dat afară din mănăstire, aşa cum s-ar fi impus, avînd în vedere că părintele Iustin a făcut un car de ani de închisoare politică, pe vremea cînd Ceauşescu era general de securitate, iar în cimitirul de la Petru Vodă îşi doarme somnul de veci un martir al temniţelor comuniste, părintele Gheorghe Calciu, cel care a fost închis şi în anii 70, pentru că s-a opus dărîmării bisericilor, şi a fost considerat duşmanul personal al lui Ceuşescu.
Susţinătorii dlui Coja, care încet încet se dovedesc trădători deopotrivă ai ortodoxiei şi ai neamului românesc, nimic altceva decît nişte naţional-securişti de cea mai proastă factură, n-au suflat un cuvînt despre acest eveniment. Ba au şi postat pe anumite site-uri fotografii cu dl Coja alături de foşti deţinuţi politici, insinuînd susţinerea de care s-ar bucura din partea acestora.
De altfel, dl Coja întreţine de multă vreme relaţii cordiale cu anumiţi foşti deţinuţi politici, care se lasă îmbătaţi de discursul său, ignorînd toate elementele naţional-comuniste şi toate laudele aduse lui Ceauşescu. Dl Coja a reuşit chiar, pe la mijloocul anilor 90, să devină preşedinte al Fundaţiei Buna Vestire - organizaţie cultural-educativă a foştilor deţinuţi politici - şi a încercat să candideze la preşedinţia României din partea Partidului Pentru Patrie, fondat de foşti deţinuţi politici, în majoritate legionari.
Astăzi, foştii prieteni încep să realizeze pe cine au încălzit la piept.
Secretarul general al PPP, Florin Dobrescu, îl pune la punct pe dl Coja, cu duhul blîndeţii, dar ferm.
Redau aici doar cîteva pasaje, îndemnîndu-vă să citiţi textul integral aici.
Personal, vã mãrturisesc cã am fost consternat sã citesc afirmatiile dvs.. Cum domnule profesor, chiar asa? În acceptia dvs. Ceausescu "si-a iubit tara si poporul, s-a straduit pentru binele nostru"...? A fost posibil sã o spuneti atat de deschis, de dezinvolt ?Nu pot sa cred ca nu aveti cunostintã de faptul cã, prin anii 1950, Nicolae Ceausescu conducea reprimarea unor rascoale taranesti anti-colectivizare si chiar divizii de Securitate prin Muntii Fagarasului, dupa partizani (vezi si Gavrila-Ogoranu, "Brazii se frang dar nu se îndoiesc", vol II).
Pentru ca, mai apoi, prin anii 1980, sa distruga a cincea parte din Bucurestiul istoric (este unicul caz de oras distrus in timp de pace - desigur exceptînd cazul lui Nero), si sa inceapa o cruda campanie de distrugere a satelor, avand ca zona pilot pentru experiment judetul Ilfov. Sunt dispus sã vã invit la mine, in comuna 1 Decembrie, sa va arat blocurile cu 3 etaje, dar fara apa, canal, WC si încãlzire centralã. [...]
Cu ce credeti deci ca a fost mai roman comunistul Ceausescu decat comunistul Gheorghiu-Dej, sa zicem? În fond, Dej nu a demolat atatea biserici cate a demolat Ceausescu. Si nici satele românesti. [...]
Dar, în ultimã instantã, in anii genocidului antiromanesc, Ceausescu era in conducerea PCR si a fost implicat direct in represiune. Ori ce vreti sa acreditati: ca in 1950 era criminal stalinist, iar in 1965 il apucase brusc umanitarismul? Haideti sa fim seriosi, d-le profesor ! [...]
E dreptul dvs. sa aveti orice opinie, si va respect orice opinie. Personal insa, vreau sa va spun ca am oroare de amintirile sumbre ale acelor ani si de orice laude sau scuze care i se gãsesc lui Ceausescu. [...]
În ceea ce-l priveste pe Ceausescu, pentru mine si romanii care au suferit atunci, ramane un diavol criminal care si-a meritat soarta.Pentru cã, în fond, de Craciunul lui 1989, a fost ucis în halul acela de nimeni altcineva decât de tovarasii sai din PCR. Cu acordul tovarãsilor de la Moscova. Dupa tipicul obicei al comunistilor de pretutindeni de a se elimina unii pe altii. E plinã istoria PCUS-ului, e plinã istoria partidelor comuniste europene si de pretutindeni de aceste procedee de exterminare a rivalilor interni.
Si apoi, Ceausescu nici macar nu credea in Dumnezeu. Asa ca, pentru el, precum si pentru cei care l-au omorat, ori Craciun, ori nu, tot aia era.
Si este si acum. Caci la conducerea structurilor din România sunt aceiasi oameni. Ei sau urmasii lor.

vineri, 18 septembrie 2009

Veşti de dincolo şi de dincoace de Prut

# Mihai Ghimpu, preşedintele Parlamentului de la Chişţinău, a fost confirmat şi preşedinte interimar al R. Moldova de către Curtea Constituţională. El s-a declarat pro-unionist, stîrnind un roi de acuzatori, şi a ridicat vizele pentru români.
Cu puţin ajutor de Sus, s-ar putea împlini previziunea lui Dan Dungaciu că, în 5 – 10 ani, cele două state româneşti se vor reunifica.

# Pe internet şi-a făcut loc timid un anunţ despre înfiinţarea unui nou partid politic, intitulat Mişcarea pentru Libertate (cu iniţialele ML, ca ale mişcării legionare, vezi bine). Iniţiatorii săi sînt cei care s-au constituit într-o Coaliţie împotriva “dictaturii biometrice” (radicali populişti care se dau de dreapta, yoghini, victime ale mineriadelor, militanţi creştini – într-o combinaţie deconcentrantă). Lucrurile se leagă. Nişte băieţi (vorba vine, că-s cam tomnatici) îşi fac campanie de imagine de vreo opt, nouă luni încoace, ca “luptători contra cipurilor”; aceiaşi băieţi, cu legături în vechea Securitate şi în noile servicii secrete (dar şi în... masonerie), duc, cam tot de atîta timp, o campanie furibundă împotriva tuturor persoanelor sau grupurilor de dreapta care ar putea coagula, cu scopul evident de a elimina o eventuală concurenţă; băieţii cu pricina au confiscat cîteva teme de discuţie importante şi au căpătat credit de la unii foşti deţinuţi politici; băieţii aceştia, după ce l-au sprijinit ani în şir, îl atacă acum pe Traian Băsescu şi susţin candidatura la preşedinţie a profesorului Ion Coja [Care a spus, într-o predică la Mănăstirea Petru Vodă, îmbrăcat în stihar, că, după 1964, partidul comunist nu a mai avut o politică criminală, ci a fost unul bun, românesc, “subordonat intereselor naţionale”, şi că Nicolae Ceauşescu a fost ucis pentru patriotismul său – de această moarte, sugerează profesorul, este nemulţumită Însăşi Maica Domnului! Toate astea la Petru Vodă, unde este îngropat părintele Calciu, cel care a făcut puşcărie în timpul lui Ceauşescu pentru că s-a opus dărîmării bisericilor din Bucureşti! “Interesul naţional” era să fie dărîmate bisericile, să fie urmăriţi şi terorizaţi foştii deţinuţi politic şi să fie închişi reacţionari ca Pr. Gheorghe Calciu sau Paul Goma?]. Şi iată că aceşti băieţi fac acum un partid. Cum am spus de la începutul scandalului, miza este una politică. Oamenii aveau nevoie de o platformă, de pe care să se lanseze şi şi-au construit-o folosind dezbaterile despre introducerea documentelor de identitate electronice, vaccinul Gardasil sau Memorialul Aiud pentru propagandă. Sigur că lor li s-au alăturat oameni de bună credinţă, dar inocenţi în raport cu astfel de manevre politicianiste, care i-au girat şi ajutat. Aceşti oameni ar trebui să-şi dea seama acum că au fost (şi încă mai sînt) folosiţi.
În tot cazul, risc un pronostic: această nouă Mişcare va avea aceeaşi soartă cu a Mişcării Conservatoare – înfiinţată acum cîţiva ani şi de care probabil n-aţi auzit. Motivele sînt multe, dar despre ele poate altădată.
# În perioada 17-23 octombrie se va desfăşura în Bucureşti a patra ediţie a Festivalului de Muzică Veche, în organizarea agenţiei Medieval Praxis. Concertele de muzică barocă, renascentistă, medievală, bizantină şi gregoriană vor avea loc la Ateneul Român şi Galeriile de Artă Dalles. Se anunţă participarea unor nume cunoscute ale muzicii vechi precum Hopkinson Smith (S.U.A. / Elveţia, laută, chitară barocă), Petra Müllejans (Germania, vioară barocă), Hannelore Devaere (Belgia, harpe istorice), Ketil Haugsand (Norvegia, clavecin) şi formaţia „Floripari” (Polonia). Biletele, care costă între 20 şi 45 de lei, pot fi cumpărate din librăriile Cărtureşti, reţeaua magazinelor Diverta, Germanos şi Vodafone sau online pe www.eventim.ro şi pe www.ticketpoint.ro, începînd cu data de 22 septembrie.

luni, 8 iunie 2009

Naţional-comunismul n-a murit, numa' o ţîr' o aţipit

Profesorul Ion Coja vrea să candideze la preşedinţia României. Caută sprijin acum pe la diferite grupări (politice sau civice) de dreapta. Deja unii dintre foştii deţinuţi politici, păcăliţi de discursul antisistem al profesorului, zic că l-ar susţine. Probabil că şi Noua Dreaptă, al cărei mentor este, va pune umărul.
Nu cred că are vreo şansă, dar candidatura lui Ion Coja, coroborată cu alte evenimente - de tipul campaniei "revoluţionare" a roncienilor -, trebuie citită ca un semn al reactivării unor structuri securist-naţional-comuniste. Pesemne că PRM nu le mai foloseşte. Vadim a atins fundul prăpastiei în toamnă, iar revirimentul PRM din alegerile europarlamentare este conjunctural (pe fondul victimizării de către autorităţi a lui Becali şi al alianţei acestuia cu Vadim Tudor, şi pe cel al absenteismului masiv) şi lipsit de o bază sănătoasă (creşterea fiind artificială va fi urmată de o nouă criză).
Aşadar trebuie (re)inventat ceva, cineva.

În Europa, partidele autentice de dreapta cîştigă tot mai mult teren. Lumea românească simte şi ea nevoia de un real partid de dreapta, naţionalist, creştin, eurosceptic, conservator, după plasa pe care a luat-o cu PDL. Şi băieţii se gîndesc să răspundă acestei nevoi cu o făcătură, aşa cum se pricep să o facă de douăzeci de ani încoace. Dar ca făcătura să fie credibilă, trebuie să renunţe la figurile prea uzate ale scenei politice de pe Dîmboviţa şi să scoată la bătaie "radicalii" liberi (vezi şi înţelesul medical).

Profesorul Coja este unul dintre ei, pentru că este destul de cunoscut dar electoratul nu a avut cînd să se sastisească de el. Manifestîndu-se zgomotos cînd i se permite, cu un discurs virulent naţionalist-comunist (accentele xenofobe nu lipsesc) şi vehiculînd idei şugubeţe, el este o figură insolită de traseist politic. Am vorbit în altă parte despre aventura sa politică, deci nu insist.

Chiar admiţînd că profesorul Coja crede în ideile pe care le promovează, nu înseamnă că e mai puţin dăunător.

În acest context, sper că bătrânii foşti deţinuţi politici şi ceilalţi oameni de dreapta veritabili vor şti să discearnă. Mai ales că din experienţa politică post-decembristă s-ar cuveni să fi învăţat cu toţii ceva. (Şi pe mine m-a amăgit cîndva profesorul Coja, cum am fost sedus şi de unele grupări care voiau să ducă dreapta românească definitiv într-o fundătură, dar măcar am scuza că eram tînăr şi naiv. Apropo, cum arată şi dl Codrescu aici, unii din cei care au compromis o direcţie politică, încearcă să compromită azi şi ortodoxia.).

Pînă cînd ne-om lămuri dacă îşi va depune candidatura sau nu, să rîdem cu Ion Coja la primul său interviu pe acest subiect:

* Pentru mine riscul este că aş putea câştiga la alegerile din toamnă;* Candidez numai dacă nu se iveşte între timp un candidat mai valabil;* Nu aş putea suporta ineficienţa mea ca preşedinte al Ţării;* În România sunt câteva mii de oameni care sunt mai potriviţi pentru funcţia de preşedinte decât actualii candidaţi;* Când am tăcut şi am acceptat anumite anomalii şi abuzuri n-am mai putut dormi nopţi de-a rândul;* Voi încerca să fiu convingător numai în limitele adevărului;* „Bă, musiu, ce ai făcut până acum pentru ceilalţi, pentru binele comunitar, naţional?!”* Partea neplăcută pentru mine este că va trebui să mă laud. Partea bună este că am cu ce să mă laud;* Loteria genetică m-a înzestrat cu un defect: nu accept să tac atunci când consider că am dreptate şi că adevărul este ascuns de cineva;* Voinţa este motorul istoriei. Voinţa aduce putinţa. Politicienilor noştri le lipseşte voinţa de a acţiona în folosul celorlalţi, al Neamului;* Oamenii cinstiţi şi responsabili n-au dispărut din Ţara Româneasacă;* Constituţia, atent citită şi interpretată, nu-l împiedică pe preşedintele ales să fie un preşedinte autoritar;* Ţara are nevoie de un preşedinte autoritar ca de aer!* Nu voi minţi!