În căutarea electoratului de dreapta

Interesantă analiza de mai jos. Dincolo de estimări şi raţionamente, cel puţin o precizare a autorului îmi arată că şi el este victima "corectitudinii politice". În ciuda echidistanţei pe care o afişează, tratează ideea de Dreapta după cadrele mentale ale Stîngii. Văzînd cît se străduieşte, totuşi, ezit între amuzament şi indignare cu privire la afirmaţia sa cum că Dreapta creştină trebuie să fie una fără ură. Autorul presupune din start că există pericolul ca o astfel de Dreaptă să apeleze la ură şi la violenţă. Şi în acest text şi acesta. De unde şi pînă unde? Deocamdată, la ură şi la violenţă a apelat constant şi fără scrupule Stînga, indiferent cum s-a numit partidul (FSN/FDSN/PDSR/PSD/PD(L)/PRM/PUNR şi mai încoace chiar PNL, care s-a abandonat Stîngii ) şi de modul în care s-a manifestat instigarea la ură şi violenţă. (C.T.)

"Dreapta Cercului Mic"

de Barbu Mateescu

 

Articolele pe care le-am scris recent despre succesele electorale ale dreptei din Ungaria (acesta şi acesta) au apărut într-un moment nepotrivit. În plus au creat şi oarecare confuzie. Nu vreau ca dreapta românească să-şi asume o identitate creştină, ci estimez că această cale este cea mai eficientă pentru succesul său electoral în viitor.
Să vedem cum ar fi ... altfel. O dreaptă atee sau cel puţin tăcută în ceea ce priveşte dilemele sociale şi culturale (ca până acum), axată pe micii întreprinzători, pe corporatişti, în genere pe oamenii educaţi din mediul urban, cu valori gen eficientizare, modernizare, libertarianism economic, sincronism, etc. Cam ce avem acum la nivel retoric.
(Nu acesta a fost bazinul de până acum al dreptei româneşti. De la revoluţie şi până în 2009 voturile au venit de pe palierul anti-Iliescu, de la votanţi de toate felurile - în special cei mai puţin educaţi - atraşi de carisma liderului de moment, precum şi, spre sfârşit, de aportul rural al organizaţiilor de partid PDL).
Să revenim la dreapta modernă-non-creştină-libertariană. Voi denumi această variantă Dreapta Cercului Mic. Cuprinde prea puţini oameni (din estimările mele sub un milion) pentru a fi eficientă ca opţiune de viitor. De fapt, ar reprezenta un mare pas înapoi chiar şi faţă de ARD. Concret:
Cercul Mic nu include ruralul. În sate locuiesc mai puţin de jumătate dintre români, dar mai mult de jumătate din votanţi. Încrengături sofisticate de genul celei încercate în 2005-2009 ("suntem reformatori finuţi la oraş şi dăm sacoşe la sat") eşuează, pentru că odată cu alegerile locale poţi pierde preşedinţii de CJ-uri, deci practic pierzi controlul primarilor tăi. Votanţii din rural nu sunt atraşi de valorile tale (care nu îi au drept public ţintă), deci nu au niciun motiv să se împotrivească atunci când primarul le cere să voteze altceva. I-ai adus alături de tine cu o pungă cu mâncare care poartă sigla ta, îi vei pierde datorită unei pungi cu mâncare care poartă sigla altuia.
Există un mod de a atrage voturi din rural fără să mituieşti votanţi ca un ersatz-PSD? Dreapta n-are habar, nu ştie, priveşte ruralul precum îl priveşte presa românească (un spaţiu al exoticului barbar), nu e interesată de oamenii de la sate, nu vrea să afle ce îi interesează, ce îi îngrijorează, ce îi motivează, care sunt diferenţele - de exemplu - între ruralul valah şi cel transilvănean. Acest lucru este explicabil: pentru dreapta românească ruralul a fost întotdeauna câh, spaţiul din care trebuia evadat şi care trebuie acum ignorat, amintirea prea-prezentă a unei Românii nemodernizate. De aceea ruralul nu este în Cercul Mic.

Să vorbim despre pensionari. Într-o ţară care conţine 15,5 - 16 milioane de locuitori adulţi, pensionarii sunt 5,3 milioane (evident, mulţi dintre ei sunt în rural, cercurile din afara Cercului Mic se pot intersecta între ele). Pensionarii nu reprezintă însă o treime din cei care vin la vot, ci mai mult. Ca şi în cazul bugetarilor, dreapta a rămas la momentul 2010, îngheţată într-o perspectivă strict economică. Dreapta priveşte acum pensionarii exact cum vrea stânga ca dreapta să privească acum pensionarii: îi percepe drept un grup ostil a priori, interesat doar de avantaje materiale pe care doar stânga le poate oferi. De aceea pensionarii nu sunt în Cercul Mic. (Continuare)

Cine "reconstruieşte" Dreapta românească

De vreo zece ani încoace se vorbeşte de reconstrucţia Dreptei. Tentativele de pînă acum au eşuat, cum era de aşteptat, pentru că nu poţi uni Stînga cu Stînga şi să-ţi dea Dreapta. Acum, un grup de tovarăşi mai face o încercare, vrând să re-construiască Dreapta în jurul PD-L. Partid care încă nu ştie ce-i cu el (socialist pînă în măduva oaselor, cu panaş liberal şi ambiţii... populare, să nu zic populiste). Oricum ar da-o, nu poate fi Dreapta. Vedeţi declaraţiile liderilor şi mai ales faptele majorităţii covîrşitoare a oficialilor statului care provind din acest partid.

Principalul laborator pentru noul experiment este Institutul de Studii Populare, girat de un Consiliu Academic aflat sub preşedinţia lui Vladimir Tismăneanu, ayatolahul neoconservatorilor. şi monopolistul anticomunismului. V-aţi lămurit? Dacă nu, mai aflaţi că din Consiliul de Administraţie fac parte: Anca Boagiu (veche socialistă din PD), Valeriu Stoica (fost lider PNL), Dragoş-Paul Aligică (liberal şi el în concepţii, tovarăş de scriitură doctrinară cu Stoica), Sever Voinescu (poate singurul cu ceva aplecare spre zona conservatoare) şi Cristian Preda (europarlamentar PD-L şi decan la Ştiinţe Politice, Univ. Bucureşti).

Cristian Preda este omul care a făcut niţică vîlvă în PD-L susţinînd ba reforma partidului, ba reformarea Constituţiei după anumite idei care i-au atras mînia şefilor săi politici, cînd nu au stîrnit rîsul.

Cristian Preda este foarte activ pe Internet şi încearcă să-şi depună ouăle minţii peste tot locul. După ce a fost alungat cu pietre de pe www.voxpublica.ro, deunăzi a acordat un interviu pe o platformă de bloguri "de dreapta" (o amestecătură confuză de fani PD-L şi Băsescu cu liberali şi populişti de toată mîna).

Ca să ne fie limpede ce "Dreaptă" vor să construiască pedeliştii dar şi cît sînt ei de gînditori, Cristian Preda declară:

- Eu respect identitățile conservatoare, dar nu pot adera la conservatorism.

- Conservatorii sînt oameni simpatici, cultivați, erudiți tocmai pentru că sunt siliţi să facă un efort intelectual considerabil. Eu sînt departe de orice sensibilitate conservatoare.

- Cred, de pildă, că dreapta în România ar trebui să se definească într-o formulă laică și să ceară, între multe altele, scoaterea religiei din școli.

- Pledez pentru o laicizare a spațiului public și a spațiului educațional.

- În funcție de context aș spune [că Dreapta trebuie să se numească] “dreaptă democratică și liberală”, într-o tentativă de sincronizare cu celelalte formule ale familiei populare.

Dreapta, oricum am suci-o, este tradiţionalistă, deci religioasă. Dacă ai scos credinţa religioasă din definiţia ei, nu mai vorbeşti despre Dreapta, ci despre orice altceva.
Dreapta nu poate fi liberală, pentru că liberalismul-individualist este opus personalismului comunitarist - care e specific Dreptei. [A nu se confunda comunitarismul cu colectivismul, primul e întodeauna liber, "are dimensiune personalistă, reprezintă identitatea şi spiritul de obşte al personalităţilor" - apud N. Berdiaev].
Nu vreau să cred că dl Preda nu ştie atîta lucru, chiar dacă, liberal fiind, nu e nevoit să facă mari eforturi intelectuale.

Pentru alte clarificări privind noţiunile de Stînga şi Dreapta, vedeţi pe blogul lui Răzvan Codrescu.