Nu-l votez că n-are şanse

de Nicuşor Dan 

Acest mesaj se adreseaza persoanelor care ma simpatizeaza dar nu par dispuse sa ma voteze.

O sa incerc o abordare rationala, desi subiectul imi este foarte sensibil. Daca m-ar vota toate persoanele care considera in absolut ca persoana + programul meu sunt cele mai bune, as castiga detasat. Vad, ca intr-un film, voluntarii lucrand in sediul de campanie pana la 3 noaptea si fraza fatidica „nu-l votez ca n-are sanse” cum vine, ca un val, si le anuleaza cateva luni din viata.

Argumentele.

1. Exista o alternativa? A alege intre Oprescu si Prigoana este o utilizare eficienta a votului? Va aduc aminte ca au declarat ca s-au vazut ultima oara la botezul lui Prigoana. Cred ca alegerea corecta este Nicusor Dan vs. Oprescu + Prigoana.

2. „Nu-l votez ca n-are sanse” inseamna „eu l-as vota dar concitadinii mei nu il voteaza”. E un vot bazat pe o asteptare negativa a votului concitadinului meu. „Daca toti am vota bine am castiga, dar ei voteaza prost si atunci eu nu-mi permit sa votez idealist”. Exista un mod de iesire din acest cerc vicios? Da, unul singur: votez pentru cea mai buna optiune posibila, avand incredere in inteligenta concitadinului meu si incredere ca impreuna putem crea un cerc virtuos.

3. Lumea nu se sfarseste in iunie 2012. Pentru toate alegerile viitoare la care vor participa independenti autentici, incepand cu cele din noiembrie 2012, scorul obtinut de mine in Bucuresti este foarte important. Ei nu vor porni de la 0% cum am plecat eu in noiembrie 2011, ci de la 10% sau 20% sau 30% cat voi face eu acum. Fiecare vot dat acum pentru mine este un vot pentru un candidat independent viitor.

Sursa 

UPDATE

Pentru spargerea monopolului în politica dîmboviţeană

Nicuşor Dan, preşedintele Asociaţiei "Salvaţi Bucureştiul", este un nume prea puţin cunoscut  încă. Dar promite să spargă monopolul pe politică, cel puţin în Bucureşti. Cred că asta este şi miza cea mai importantă a candidaturii sale la Primăria Capitalei. Şansele de a fi ales sînt, s-o recunoaştem, modeste. El nu are un aparat de partid la îndemînă, care să-i asigure propaganda în campanie şi spatele în timpul scrutinului, nici milioane de euro pentru pomeni electorale şi manifestări grandioase. Are însă şcoală, credibilitate, imaginaţie, cîteva realizari la activ, un proiect clar şi simplu pentru Capitală, multă dăruire şi destui prieteni şi simpatizanţi. Dovadă că a strîns deja cele 36.000 de semnături necesare pentru a se înscrie în cursă. Deci primul pas pentru spargerea monopolului a fost făcut. De acum începe cu adevărat campania pentru Bucureşti. Îl urmăresc de vreun an şi îmi place ce face. Am auzit că nu e un om credincios, dar nu l-am văzut să se manifeste împotriva credinţei. Pe de altă parte, am citit o declaraţie a sa  naţionalistă care mi-a plăcut. Ştiu că îl susţin oameni foarte diverşi, de la Dreapta la Stînga, între care unii nu-mi inspiră încredere, iar alţii îmi repugnă de-a dreptul, din pricina defectelor lor de caracter şi/sau a "credinţelor" şi năzuinţelor pe care le au. Dar mi se pare remarcabil faptul că Nicusor Dan a reuşit să întrunească adeziunile unor persoane extrem de diferite, care în mod normal nu şi-ar fi dat mîna în nici un proiect. Asta înseamnă că ar putea fi un primar al tuturor. Important este ca, dacă va ajunge primar, să-şi urmeze propriul program, nu agenda altora. Una peste alta, Nicuşor Dan îmi pare o alegere nu numai onorabilă, ci şi responsabilă, şi nu doar prin comparaţie cu oamenii propuşi de USL şi PDL pentru funcţia de primar general al Bucureştiului. Chiar dacă nu va învinge, voi fi împăcat că n-am mai votat "răul mai mic", ci un om despre care chiar cred că merită.