joi, 4 septembrie 2008

Sarah Palin şi America profundă

de Mircea Platon

Discursul Sarei Palin la Convenţia Naţionala Republicană a electrizat America profundă, “small town America”. Cu atacuri clare la snobismul lui Barack Obama, la prejudecăţile politic-corecte, la reaua-voinţă a presei liberale şi la elita politică şi intelectuală de la Washington, discursul Sarei Palin a fost considerat “a perfect populist pitch”, un discurs populist menit a revitaliza baza conservatoare a Partidului Republican. De la CNN şi CBS la Fox News, de la Wolf Blitzer la Anderson Cooper şi la Chris Wallace, brokerii mediatici de reputaţii politice au fost de acord că “s-a născut o stea” (“A star is born”).
Entuziasmul din tabăra Republicană e cu atât mai mare cu cât GOP are mare nevoie de o victorie în cursa pentru Casa Albă în condiţiile în care a pierdut deja controlul Congresului. Şi a pierdut controlul Congresului în principal din două motive. În primul rând, datorită corupţiei, financiare şi morale, a câtorva dintre fruntaşii partidului. De la luare de mită de la marile corporaţii, la scandaluri homosexuale sau de hărţuire sexuală şi la traficul de influenţă al lobby-istului Jack Abramoff, revelaţiile presei şi ale procuraturii despre corupţia Partidului Republican s-au ţinut lanţ în anii din urmă. Şi Republicanii au plătit în alegeri pierzând chiar şi locuri care, în mod tradiţional, sunt considerate redute republicane (precum Ohio, unde Guvernatorul Bob Taft, din marea familie de conservatori populişti americani atât de iubită aici, a fost înlocuit de politicianul Democrat Ted Strickland).
Un al doilea motiv pentru refluxul politic Republican a fost desfăşurarea contradictorie a Războiului din Irak şi chestionarea modului în care s-a ajuns la acest război. Acuzaţi că au măsluit de fapt dovezile pe care le-au prezentat preşedintelui Bush şi opiniei publice americane şi mondiale, “experţii” neoconservatori ai preşedintelui s-au retras pe poziţii defensive argumentând, în bună logică trostky-istă, că singurul vinovat pentru eşecul războiului din Irak e Bush însuşi, care nu a acceptat să atace şi Iranul. Fără o reconfigurare a întregului Orient Mijlociu, scriu neoconii, degeaba s-a făcut efortul din Irak. Argumentul sună exact precum cel care spunea că, de fapt, comunismul a eşuat din punct de vedere economic din cauză că nu a reuşit să ocupe întreaga planetă, că doar o revoluţie mondială putea asigura şansele de reuşită ale sistemului comunist, aflat altfel sub “asediu” capitalist. Dacă dumneavoastră vi se par absurde aceste raţionamente, la fel li s-au părut şi americanilor, care însă nu au făcut nici o deosebire între neoconi şi Bush, ultimul având în prezent o rată de popularitate de cca. 30 % , iar primii fiind mai populari printre intelectualii români decât printre alegătorii americani.
Tocmai de aceea, s-ar părea, până şi “elita” neoconservatoare care controlează mediatic şi ideologic Partidul Republican a recunoscut că un eventual cuplu McCain-Lieberman nu ar inspira decât un entuziasm geriatric, şi nicidecum o mişcare care să ducă la cucerirea Casei Albe şi deci la controlul executivului american şi al politicii externe. Şi, din punct de vedere neoconservator, acesta e principalul obiectiv: cel al unei politici externe americane axate pe menţinerea presiunii pe inamicii musulmani ai Israelului. Spre deosebire de McCain, Obama nu a oferit suficiente garanţii în această privinţă şi e mai apropiat de intelectualitatea evreiască liberală decât de mediile evreieşti şi fundamentalist-creştine pro-Israel ( vezi aici si aici).
În aceste condiţii, în care votul minorităţilor se duce, cu strivitoare diferenţă de până la 55%, în favoarea lui Obama, opţiunea lui McCain era de a-şi căuta un vice-preşedinte care să poată câştiga votul femeilor dezamăgite de eşecul candidaturii lui Hillary Clinton şi care să poată aduce voturile bazei conservatoare, religioase, pro-NRA, anti-imigraţie ilegală, voturi pe care el însuşi nu le putea atrage (votanţii lui Mike Huckabee şi ai lui Ron Paul). Şi Sarah Palin a demonstrat, prin discursul ei populist de aseară, că poate vorbi limba Americii profunde, a acelei “small town America” uitate în ultimii 20 de ani de un partid republican prins în mrejele neoliberale ale marilor corporaţii şi ale neoconilor (o mare corporaţie mediatică). Puşi în faţa situaţiei de a vedea la Casa Albă un preşedinte, Barack Obama, care e contrar intereselor lor, neoconservatorii au scos din pălărie iepurele paleoconservator Sara Palin şi au reaprins în sânul Vechii Drepte speranţele că, fie şi din raţiuni cinic-electorale, carantina trotsky-istilor neoconservatori asupra conservatorilor, a vechii drepte, va fi ridicată.
Ceea ce ne interesează pe noi, pe românii, la Sarah Palin, e exemplul unui discurs antielitist, populist, cu adevărat de dreapta. Sarah Palin nu a operat o schimbare de discurs, ci de loc: a readus discursul Republican la rădăcinile Americii profunde, de oraş mic, de Midwest. Discursul ei nu e unul care predică valori abstracte, ci modul de viaţă al americanilor de rând. Ca atare, e un discurs antielitist în măsura în care pune sub semnul întrebării legitimitatea elitelor intelectual-mediatico-politice americane actuale. De aceea, e relevant şi pentru România.
Când, acum un an de zile, atrăgeam atenţia asupra faptului că “elita” din jurul preşedintelui Băsescu e antipopulistă, mi-am atras acuzaţia de păşunist. Când am scris despre România profundă, dl Patapievici m-a întrebat refractar ce a aceea. Când am scris despre România “veche” şi despre dezastrul produs de ingineriile sociale care au dus la emigrarea românilor şi la imigrarea în România a pachistanezilor şi chinezilor, am fost considerat legionar. Toate acestea au venit din partea unei elite de dreapta care nu acceptă nici un discurs cu adevărat de dreapta. A unei elite care confundă, sau se preface a nu înţelege, diferenţa şi tensiunile dintre dreapta economică, liberală, şi dreapta politică, conservatoare. După cum o dovedeşte şi articolul unui incompetent cicisbeu al elitei, un fel de “gândăcel cu mustăţile de aţă” care ne dă bună-dimineaţa de pe vrejul Cotidianului în fiecare marţi, zi cu ghinion pentru el, că e citit de noi, şi pentru noi, că îl citim pe el, discursul şi prezenţa Sarei Palin sunt de lăudat când se întâmplă în America. Dar ferească sfântul să se întâmple la noi. În context românesc, Sarah Palin ar fi considerată legionară şi i s-ar explica imediat că nu păşcănenii, sau adjudenii sau focşănenii contează, ci Locke, Hobbes şi chiar Pascal. De la care putem învăţa să leşinăm demn.

31 Comentários:

Anonim spunea...

am "ceva" reticente fata de Palin citind acest articol:
http://www.adevarul.ro/articole/palin-trupele-americane-din-irak-au-fost-trimise-acolo-de-dumnezeu/369328

Anonim spunea...

Draga Ivan, nu e vorba de Palin in sine, ci de modul cum inteleg sa faca politica de dreapta americanii: facand apel la oamenii simpli, dand peste nas snobilor si elitei politice si intelectuale corupte, vorbind de "small town America". Elitele noastre, chipurile de "dreapta", vorbesc doar de Bruxelles, "integrare", nu au nimic comun cu valorile oamenilor simpli - de exemplu cu Ortoodoxia -, sunt snoabe, dispretuiesc "bisericutele de chirpici" etc. Despre asta e vorba. Cand vom vedea si noi un politician care sa fie un om normal, nu un analfabet, un dement sau un escroc (intelectual au ba)?

Anonim spunea...

@ivan
Sarah Palin nu a pus ca trupele au fost trimise in Irak de Dumnezeu ci ca misiunea soldatilor americani e parte din planul lui Dumnezeu. Poate sa dovedeasca cineva contrariul?
Iata ce a spus exact Sarah Palin:
"Pray for our military men and women who are striving to do what is right also for this country, that our leaders, our national leaders, are sending out on a task that is from God. That’s what we have to make sure that we’re praying for, that there is a plan and that that plan is God’s plan."

Anonim spunea...

Este prea putin important daca, odata ajunsa la Casa Alba, Sarah Palin se va comporta ca un conservator traditionalist (numit "paleoconservator" in politica americana) sau va fi manipulata de angrenajul neotrotskist al neoconservatorilor. Important pentru noi romanii, si mai ales pentru cei care sustin "Romania profunda", este EXEMPLUL unui discurs antielitist, cu adevarat de dreapta venit de la cel mai inalt nivel al politicii americane. De 20 de ani, "elitele" romanesti si mass media au inoculat in mintea Romanilor imaginea Americii fabricata de Hollywood, sau de stanga multiculturala sau marile corporatii. Imaginea unei Americi fara America, un teritoriu globalizat in care nici un american normal nu s-ar recunoaste. O America pe gustul manelistilor de toate culorile din Romania "lor". Problema este daca aceasta America profunda, "small town America" a milioanelor de americani REALI are vreo relevanta in Romania profunda. Daca focsaneanul sau adjudeanul vad in Sara Palin un "role model" sau modelul lor ramane fita cu bani la bratul smecherului si smenarului dambovitean.

Anonim spunea...

Nu, nu poate. Doar ca Mircea Platon se referea la altceva. Domnule Anonim, aici nu este important ce spune politicianul Sarah Palin, este important ca America profunda si-a gasit in sfarsit o voce - ca aceasta voce se va lasa manipulata sau nu este o alta problema. Si mai este important altceva. Daca Romania profunda se/recunoaste America profunda. Daca invatatoarea de la Buzau vede in Sarah Palin un model de conduita morala si un ideal sau modelul ei este fita la brat cu smenarului milionar in euroi.

gheorghe fedorovici spunea...

Da, vedeţi, politicienii români nu se pot exprima în maniera lui Palin fiindcă devin autocontradictorii: nu poţi să spui "să ne rugăm ca Dumnezeu să ne ajute să luăm deciziile potrivite" în condiţiile în care susţii o legislaţie antiumană (prin sprijinirea avortului, de pildă), antiromânească (prin ascunderea valorilor şi istoriei neamului, prin încurajarea plecării românilor din ţară) şi anticreştină (prin încurajarea tacită a homosexualităţii şi a asociaţiilor care luptă direct împotriva creştinismului, precum şi prin toate motivele arătate mai sus).
Or, Palin e credibilă în discursul ei creştin (chiar dacă e unul de extracţie penticostală) fiindcă nu şi-a avortat copilul diagnosticat cu sindromul down, nici nu şi-a sfătuit fiica minoră să avorteze. Asta şi pentru că nu s-a delectat cu filme "neutre" de tipul "Patru luni, trei saptamîni şi două zile", ci a preferat să se ducă la slujbele congregatiei ei si, în plus, pentru că nu s-a lăsat înfăşurată în giulgiurile în care elita de stînga înfăşoară tot ce atinge.
Iar baiatul ei in virsta de 19 ani este soldat in armata americana si urmează să fie cantonat în Diyala, Irak. Un motiv în plus pentru o mamă creştină să se roage.

Anonim spunea...

ok, sa zicem ca invatatoarea din Buzau urmeaza modelul Sarei Palin, dar nu pentru ca este ortodoxa ci pentru ca este penticostala (are un alt set de valori). Mai mult, ajunge in structurile de varf ale puterii. Lupta pe fata impotriva avorturilor. Oare cum va reactiona majoritatea ortodoxa nu prea dusa la biserica? Si pentru care avorturile nu inseamna mare lucru daca ne uitam la statistici? Ii va fi ostila sau nu?

Anonim spunea...

Cu alte cuvinte, Palin e un om care pune ceva la bataie. E un om care se pierde pe sine pentru a se putea regasi in Dumnezeu. Ai nostri insa, fie ei atei sau Crestini (ortodocsi sau catolici), nu intreaba mereu decat ce pot castiga din toate. "Da' noua ce ne iese de aici?" Asta e intrebarea, fara raspuns, sau cu raspuns de demon meschin, a Romaniei de azi. Mai ales a Romaniei "elitelor" si a Romaniei prostite de televizorul elitelor.

Citeam zilele trecute un articol saracut in idei, dar greu de laude la adresa lui Plesu-Liiceanu-Patapievici. Zice acolo, in Dilemateca, dl Vasilescu, ca "tot paltinisenii au audienta TV" dar ca, din pacate, televiziunile noastre "nu au stiut sa-i foloseasca". Adica ei sunt geniali, numai ca audienta penibila a emisiunii lor, de pe Realitatea TV parca, se datoreaza faptului ca televiziunea nu a stiut sa-i puna in valoare. A existat candva o emisiune in USA numita Firing line (http://hoohila.stanford.edu/firingline/) gazduita de Bill Buckley. A durat emisiunea asta vreo 30 de ani. Un studio, un om de mare vivacitate jurnalistica si boierie reactionara, Bill Buckley, si invitatii sai. Atat. In rest, sclipiri, scantei, geniu. I-am vazut si eu pe cei doi, Liiceanu si Plesu, la emisiunea cu DCM. Penibil. DCM voia sa spuna niste lucruri interesante si Liiceanu ii baga pumnul in gura spunand: "Nu, lasa-ma sa-ti spun eu..." Asta vreme de un ceas. Plesu era cinic-pontos. Mai simpatic decat Liiceanu, dar nu om de televiziune nici el. Am vazut si emisiunea cu Neamtu. Aici ma abtin. In esenta, cum putea sa-i puna televiziunea in valoare pe cei doi: sa le aduca dansatoare? Ce sa puna in valoare? De ce ne incapatanam sa nu vedem realitatea. De ce-i lingusim pe "sefi"? Cum de toti cei care ajung in orbita acestor oameni isi pierd discernamantul? Pentru ca invata sa gandeasca doar in termeni de "ce am de castigat"? Nu stiu.

Anonim spunea...

Dle milionar pasunist, majoritatea ortodoxa a mers linistita pe mana lui Vadim Tudor, om de radacini si discurs baptiste. Asa ca nu asta e problema. Problema e ca nici neoprotestantii (Viorel Catarama??) nu sunt mai breji. Sa vina un om cinstit si normal si mai vedem.

Anonim spunea...

@MP
Stiu eu: pentru a se realiza profesional au nevoie de Plesu & Co. Cainele care latra nu musca mana stapanului. Decat daca turbeaza, ceea ce nu e cazul.
Reflexele pavloviene ii vor indemna sa se gudure toata viata pe langa maestrii lor.

Anonim spunea...

Si mai e o problema; Sarah Palin e penticostala in America, unde e normal sa fii (neo)protestant. In secolul XIX si chiar pana pe la mijloccul secolului XX, si chiar astazi, (neo)protestantii nu inghiteau politicienii catolici. De cand au venit italienii, si acum cu mexicanii, politicienii catolici s-au inmultit. dar nu erau multi in secolul XIX. Asa ca, in Romania, e normal sa ne asteptam la un politician de tip Sarah palin care sa fie ortodox. daca e penticostal, e posibil sa aiba soarta pe care o au politicienii ortodocsi in America, unde in afara de Spiro Agnew, nu a existat ortodox la varf. Si pe Agnew ce l-au mai urat (cu sau fara motiv, ca si pe Nixon).

Anonim spunea...

Ce are a face Sarah Palin cu discursul scris de altcineva? E ca la gradinita, se recita poezii.
Poate raspunde dl. Mircea Platon.
"Putini sunt cei care se asteptau la un asemenea atac din partea unei foste Miss Wasilla. Sarah Palin, care in urma cu nu foarte multa vreme conducea un orasel cu 6.000 de locuitori, n-a aratat nici un fior de emotie in fata a 30 de milioane de telespectatori. De fapt, secretul talentului ei oratoric era ascuns in cele doua promptere transparente instalate in marea sala de conventii a Partidului Republican. Timp de 40 de minute, ea a recitat texte scrise de altcineva. Autorul, Matthew Scully, a scris timp de 4 ani marile interventii ale lui George Bush. In urma cu doua saptamani, Scully a inceput sa scrie acest discurs fara sa stie cine il va pronunta. Cand a aflat ca vorbele scrise de el vor iesi din gura doamnei Palin, Matthew Scully a incercat sa modifice discursul, considerat prea "viril". A eliminat atacurile violente impotriva lui Obama si a insistat asupra nevoii de reforme politice si energetice de care Washingtonul are nevoie."
Romania libera

gheorghe fedorovici spunea...

Ne putem aştepta la apariţia în România a unui politician ortodox de tip Palin?
Textul dlui Platon ne explică mai întîi în ce constă un politician de tipul lui Palin: un om normal care ştie de unde e şi încotro merge. Spre deosebire de Obama care s-a declarat în discursul ţinut în Berlin „cetăţean al lumii”, Palin se prezintă nu doar ca cetăţean american, ci ca locuitor al unui orăşel de o mie de persoane. Un om normal preferă întotdeauna concretul şi votează pentru lucruri concrete. Stînga vorbeşte categoriilor, claselor (Obama se adresează electoratului de culoare, H. Clinton feministelor), Palin stă de vorbă cu omul de rînd. Nu este un truc electoral (toţi şmecherii pretind că le pasă de omul simplu), ci pur şi simplu aşa stau lucrurile în orăşelele americane. Provincia seamănă cam peste tot în lume. Şi ca peste tot în lume, elita are alergie la provincie. Pentru dl. Baconsky, de pildă, dacă eşti din Focşani sau scrii pe bloguri (pentru el e totuna) nu ai nici o autoritate. Nu fiindcă elita ar putea considera că există un adevăr „la centru”. Pentru ea nu există nicăieri nici un adevăr, decît în măsura în care centrul este adevărul. Iar centrul este acolo unde este elita.
Oameni normali mai există în România. Dar politicieni ortodocşi? Aici e mai greu, fiindcă in mentalitatea ortodoxa obişnuită există o înclinaţie în a considera istoria şi implicit politicul ca pe un domeniu al răului, un domeniu opus Bisericii (despre această chestiune, vezi pe blogul dlui Razvan Codrescu o serie de analize lămuritoare, în special cea legata de tradiţie şi tradiţii). Spuneam despre Palin că este un om care ştie cine este şi care poate da răspunsuri corecte fiindcă pune întrebările corecte. Rostul Americii nu este acela de a salva planeta, cum crede stînga, ci de a-l ajuta pe americanul obişnuit să-şi poată alimenta maşina, să-şi poată da copilul la şcoală fără teama că se va întoarce acasă spălat pe creier, să aibă posibilitatea de a-şi deschide o afacere fără să fie îngrozit de numărul taxelor şi de procentul impozitării, ca ţara să aibă o armată suficient de puternică încît viaţa de familie şi afacerile să nu se desfăşoare sub o ameninţare permanentă, etc. Iar întrebările corecte sînt întotdeauna concrete, realiste. Politica şi credinţa nu trebuie opuse fiindcă trupul şi sufletul nu sînt opuse. Sau dacă ajung să fie opuse, nu aceasta este starea firească a omului. Iar printre întrebările pe care omul politic creştin trebuie să le pună adversarilor săi, trebuie să se numere şi aceasta, pe care Sf. Antonie ne îndeamnă să o punem vrăjmaşilor nevăzuţi: "Ce este? Cine eşti tu şi de unde vii?" (http://www.atreiaromanie.com/search/label/%7CB%7C%20Biserica)
Cu astfel de întrebări îşi confruntă Palin adversarii şi o poate face nu doar pentru că este un om normal, concret, ci pentru că este mai întîi o femeie credincioasă. Problema în România este că ortodocşii au fost învăţaţi să creadă că atitudinea creştină se limitează la închinarea în faţa icoanei şi în general la comportamentul din Biserică. Fals. Aşa cum o demonstrează sfinţii militari, aşa cum a amintit-o recent Soljeniţîn, istoria nu-şi arată sensul decît unei priviri teologice. Ceea ce înseamnă că ea nu-şi poate împlini sensul de la sine, ci trebuie smulsă celui rău printr-o permanentă atitudine creştină.

Anonim spunea...

@Mircea Platon

Dar stati putin, take a break! Politica americana in general este foarte la firul ierbii. E o diferenta enorma intre politicienii nostri, fie de dreapta, fie de stanga, creatii de cabinet sau oameni de afaceri din culise, ce se tem ca soarecii de lumina cand ies in public, si politicienii americani, care sunt crescuti si educati sa fie populari, sa se adreseze direct si simplu omului de rand.
Chiar si stangistii lor, sau democratii, sunt foarte diferiti in discurs si atitudine fata de mutalaii nostri.
Prin urmare, nu vorbim de Palin, ci de un mod diferit de a fi politic.

Apoi, nu ajunge sa ai o alura conseratoare ca sa iei pe cineva drept model. De fapt, eu chiar nu mai astept nici un model din politica noastra, si nici din a altora. Parintele Amfilohie spunea, si spune si acum, ca noi nu mai asteptam personalitati care sa vina cu un discurs "salvator", fie el si conservator (adaug eu). Pur si simplu e periculos sa ai asteptari din zona politicii, in aceste zile, cand se practica deghizajul perfect. Ne iluzionam daca credem ca mai poate fi un personaj care sa reprezinte in mod autentic, nefatarnic, valorile reale. Cam asta spunea parintele Amfilohie, si cam asta cred si eu. Ba, mai cred ca (alaturi de un parinte ca Serafim Rose) Antihrist nu va fi un Obama perfect, adica un stangist, ci cred ca va reusi sa fie cumva deasupra acestui clivaj dreapta stanga, modernitate, traditie. El va oferi un surogat de traditie, insa un surogat extrem de convingator. El nu va veni doar cu idei multiculturale, nu, ar fi prea simplu. Va fi o copie a lui Hristos si o intruchipare a tuturor iluzionismelor noastre, fie de dreapta, fie de stanga.

Cu multumiri, Ionut.

Anonim spunea...

@anonim

Cum adica poate cineva sa demonstreze contrariul?!

Pai discursul ei este intruchiparea perfecta a mi(s)ticismului protestant, ca doar e vorba de penticolstali, cei care vorbesc in limbile duhurilor...

Frati buni si crestini, in momentul in care Imparatia lui Dumnezeu NU ESTE DIN ACEASTA LUME, cum puteti sa luati in serios si chiar sa aplaudati discursul Sarei? E cea mai perfecta intruchipare a inselarii protestante, cu un Dumnezeu petrolist sef si stat major al armatei americane, cu sarcina directa de a face Imparatia pe acest pamant, acum.

Inteleg sa avem niste preferinte omenesti, politice, pentru Palin, fata de Hillary sau Obama, dar...pana la lauda crestinismului ei, cand lucrurile sunt atat de "self-evidente"...mi se pare o distanta mult prea mare ca sa nu o vedem.

Anonim spunea...

Draga Ionut, atat timp cat nu asteptam sa ne mantuim prin politica, nu cred ca e vreun pericol. Si ortodocsii nu vor sa se mantuiasca prin politica, asa cum vor, de exemplu, stangistii sau dreapta liberala care imanentizeaza eshatonul in statul comunist sau in capitalismul-multicultural. Noi incercam sa aratam, exact ce ai spus tu, ca ne trebuie politicieni ortodocsi realisti, care sa nu dispretuiasca omul de rand, provincialul, ne-integratul UE. Palin e in context american. Noua, in Romania, ne trebuie cineva ortodox. Si cred ca realismul ortodox, in politica si religie, e cea mai buna pavaza impotriva Antihristului. Realismul se opune si optimismului desantat si pesimismului apocaliptic. Atat timp cat ne dam copiii la scoli de stat si cat traim intr-un cadru legal creat de altii, trebuie sa luptam pentru ca sa avem un cuvant de spus. Aceasta lupta se cheama politica. Altminteri facem ce vor si dusmanii Ortodoxiei: facem din ortodoxie o problema intima, ne zidim apocaliptic in afara istoriei pe care o decretam taram al diavolului si ne lepadam de fapte, ramanem doar cu credinta si cu "biserica interioara". Cred ca abia asta e neoprotestantism si "inselaciune neoprotestanta". Tot ce am incercat sa arat prin Sarah Palin e modelul unui politician care vorbeste despre interesele si modul de viata al americanului de rand. As vrea o varianta romaneasca a acestui model. pana acum mi s-a spus ca "nu e voie", ca nu da bine.

Sarah Palin si-a asumat ideile scrise de Scully in coilaboare cu ea. Si nu e vorba doar de discurs, ci de prezenta, de familie, de cariera ei politica de pana acum. Avem noi, romanii ortodocsi, ceva asemanator? Ni se da voie sa avem? Ca vad ca suntem cu totii sub vraja presei romanesti de stanga, obsedata de eurosocialism si dispretuitoare la adresa politicienilor care "joaca la firul ierbii". Exemplul Sarei Palin poate fi folosit pentru a legitima un nou tip de om politic roman.

Anonim spunea...

Draga Ionut, inca ceva: tipul de politica facut de Palin e diferit de cel obisnuit in ultimii ani in America. Dovada e si impactul imens pe care l-a avut discursul ei asupra americanilor. Deci e ceva nou. Ca e sincer sau nu, asta e alta treaba. Obama e un fel de eurosocialist, la fel de elitist ca si elitele noastre. Deci Palin e o exceptie, chiar si intr-un sistem politic mult mai realist decat al nostru. Ca nu putem revendica un nou tip de om politic roman prin Hillary Clinton sau prin Obama. Aici e miza.

gheorghe fedorovici spunea...

Ivan considera, in acord cu parintele Amfilohie, ca „este periculos sa ai asteptari din zona politicii, in aceste zile, cand se practica deghizajul perfect. Ne iluzionam daca credem ca mai poate fi un personaj care sa reprezinte in mod autentic, nefatarnic, valorile reale.” In primul rind, nu cred ca Mircea Platon si-a exprimat astfel de iluzii, ci a opus-o pe Palin politicienilor romani, a comparat critica elitismului intreprinsa de americanca cu foiala elitei romanesti in jurul puterii. A amintit si cu alt prilej ca un presedinte initial populist precum Basescu, care a cucerit simpatia bucurestinilor ca primar rezolvind problema ciinilor vagabonzi si a altor probleme concrete, a inceput sa fie tot mai abstract si mai european pe masura ce s-a inconjurat de elite. Daca politica, ca si viata spirituala, presupune discernamint si responsabilitate, Mircea Platon a aratat ca romanii incep intr-un mod ingrijorator dar previzibil sa le piarda pe amindoua pe masura ce se apropie de elite. Platon nu o descrie pe Sarah Palin ca pe o figura mesianica, ci ca pe un tip de politician down-to-earth care lipseste in mod nefiresc din rindul politicienilor romani. Intrucit Ivan considera ca este mai bine asa, si ca nu trebuie sa asteptam nimic bun din partea politicului, mi s-a parut util sa reiau aici un comentariu pe care l-am facut pe blogul dlui Codrescu (http://www.rostonline.org/blog/razvan/2008/08/tradiii-i-apucturi.html) intr-o chestiune asemanatoare:

„Problematica Ortodoxiei transcende istoria; problematica ortodoxismului se infunda in istorie.” Insa, dupa cum am inteles eu lucrurile (via Schmemann, Pentru viata lumii), ortodoxismul este de doua feluri: pe linga cel care se reduce la idolatrizarea istoriei, pe care dl. Codrescu l-a descris foarte bine, mai este un tip de ortodoxism „mistic” pentru care istoria si vesnicia sint complet separate. Primul tip de ortodoxism este unul literal, pentru care istoria si vesnicia se suprapun. Ortodoxismul de al doilea tip este „duhovnicesc” si gnostic. Este ortodoxismul lui Scrima, Plesu et al.
Este adevarat ca in Ortodoxie vesnicia transcende istoria. Dar o transcende pentru a o aduce la Sine. Vesnicia a intrat in istorie si a ramas in istorie pentru a invesnici istoria dinlauntrul ei. Problemele istoriei se rezolva cu mijloacele vesniciei dar inauntrul istoriei, nu in afara ei.
Cum a ramas vesnicia in istorie? A ramas in mod mistic in istorie, prin Trupul si Singele euharistice, iar istoria a ramas empiric in vesnicie, prin Trupul inviat al Domnului care va purta vesnic semnele Patimilor.

Anonim spunea...

Ca sa fiu bine inteles, nu suntem obligati sa facemn ceva doar de dragul copiilor nostri. Am folosit acest lucru doar ca un exemplu. Ce vreau sa spun e ca politica e un domeniu cat se poate de legitim al savarsirii faptelor crestine. Politica nu e mai cazuta decat lumea sau decat noi. Si noi incercam sa ne mantuim si pe noi si, prin noi, lumea. Nu mantuim lumea prin politica. Dar fapta politica crestina e la fel de buna ca si orice alta fapta crestina. Atat timp cat nu acceptam politicul ca pe un domeniu de exprimare legitima - prin fapte - a credintei crestine, Biserica va sta la mana tuturor politicienilor atei care vor vota pentru gay marriage dar vor da bani de la buget pentru reparatul acoperisurilor de biserici si de "catedrale mitropolitane".

gheorghe fedorovici spunea...

Cei care par preocupati mai mult de cine ii scrie discursul lui Palin decit de ceea ce este scris in discurs, nu par sa fie tot atit de interesati de faptul ca discursurile lui Obama par sa fie scrise de V. Putin. Caci doar stinga vine cu argumente umaniste acolo unde este vorba de strategie economica sau militara; doar stinga vine cu argumente economice pentru a justifica genocidul.
Un exemplu: stinga americana (asa-zisii democrati) se opune exploatarii de petrol in regiunea Alaskai, din ratiuni, chipurile, ecologiste. Adevarul este insa ca stinga este disperata ca SUA ar putea deveni economic independenta de santajul energetic practicat de tarile arabe sau de cele din America de Sud. Pentru stinga, nu exista decit o singura politica, cea dictata de Moscova.

Anonim spunea...

Nu este vorba de pesmimism apocaliptic, nici despre ortodoxism (fie ideologic, fie eteric, a la Plesu&Scrima) asa cum fratiile voastre, M. Platon si Gh. Fedorovici, ati incercat sa puneti la insectarul de "idei" incercarea nereusita de a avertiza.:)

Este vorba de o perspectiva mai larga si cat se poate de realista asupra lumii in care traim, perspectiva mostenita de la Fericitul Mircea Vulcanescu, de pilda, aici:

http://www.razbointrucuvant.ro/2007/06/13/mircea-vulcanescu-crestinul-in-lumea-moderna/

Citez doar ultimul paragraf:
"Doamnelor si domnilor,

Nu trebuie sa ne inselam. Vremea ce vine nu e o vreme de triumf pentru crestinism. Cum n-a fost nici cea care pleaca. Ci ca tot veacul, vremea ce vine e o vreme de-ncercare. O vreme-n care se vor numara oile de capre, insa nu se vor desparti cum nici graul de neghina! S-a schimbat numai sensul ispitelor!

Puterile celor ce intra in acest apocalips sunt numarate. Nimic mai primejdios decat sa intri-n el naiv si fara sa stii ce te asteapta!“
De retinut si acest scurt cuvant:
http://www.razbointrucuvant.ro/2008/06/26/traim-un-ceas-de-urgenta/

Nu spun sa nu facem nimic. Nu spun sa nu cautam sa avem o voce publica. Dar sa stim ca in politica, mai ales politica la nivel inalt, nu putem avea decat cel mult raul cel mai mic. Ma ingrijoreaza cateva naivitati care nu stau bine la niste barbosi ca noi, cum ar fi ca Basescu a deviat ca s-a inconjurat de elite. Basescu a deviat pentru ca era deja deviat. Omul nu avea nici o viziune asupra lumii si a politicii, avea doar flerul de a vorbi golaneste. Nu avea valori. Problema noastra, a romanilor, este ca suntem decapitati, la nivelul autoritatii, fie ea politica sau bisericeasca. Problema americanilor a fost descrisa foarte bine inca din sec. XIX de Tocqueville. Pe atunci nu exista nici Obama si nici stanga de astazi, insa francezul catolic si cu experienta Revolutiei a citit in SUA istoria - democratia egalitarista si domnia conformismului.

Cu multumiri, Ionut.

redivivus spunea...

Dragilor... sa nu uitam realitatea cruda...si sa privim ferm dincolo de cuvintele amagitoare.Daca nu e cu ingaduire de la Poporul Ales, atunci nimic nu se face (in politica ...in cea Americana in special).
Ia priviti voi dragilor catre fereastra:

http://daledamos.blogspot.com/2008/08/is-palin-pro-israel-see-for-yourself.html

Ca doar Ron Paul nu s-o putea alege din lipsa de pupaturi la AIPAC.

Deci fratilor, avem de-a face cu:

1. Mc Cain-Palin: Gasca de dementi
(asa numiti neoconi taiati imprejur impreuna cu ceilalti tembeli numiti "crestini zionisti" -> gradina zoologica degenerata din protestantismul dispensionalist).

2. Obama - Biden: Gasca alorlalti taiati imprejujur Madelaine Albright @ comp.

Pe scurt: Cu primii se ajunge la conflict deschis cu Rusia (si se ataca Iranul). Cu ailalti se ataca Iranul si se mai da ceva si rusilor ca sa taca.

Pentru Romania e rau si-si.

Deci sa nu ne entuziasmam. Ne trebuie o armata puternica (nu mizeria de politie militara sub NATO) si politicierni cu coloana vertebrala.
Care spera de la UE... o sa ia "rima" ma scuze fetele simandicoase.

Cu Gasca #1... nu prea mai avem timp.... Cu gasca #2 ar mai fi vreo 3 ani de ragaz ca Romania sa se pregateasca A SCHITA macar un gest de a fi pe doua picioare.

Restul sunt povesti....

Pe scurt: E groasa.
Pe lung: Sunt sanse. UE se duce, NATO asijderea, rusu ni se
baga iar in coasta, debedeii cu umanismu' de Bruxelles pleaca
tai-tai...iar "boboru" ramane cu ochii vineti, dar cu o (poate) regasire de sine pe care numai "frica-pazeste-bostanaria" o poate aduce.
... si cu frica... speram ca vine si Frica De Dumnezeu... pe moment facuta uitata.

Doamne' Ajuta !

PS: Pentru "ai cu Bruxell(e)'u... ia de vedeti:

http://galbeckerman.wordpress.com/2006/01/06/the-neoconservative-persuasion-examining-the-jewish-roots-of-an-intellectual-movement/#more-37

PSS: Comentariu lasat in prealabil si pe Site-ul lui Razvan

redivivus spunea...

Draga "anonim american":

Traducerea corecta a ultimului paragraf:

"That’s what we have to make sure that we’re praying for, that there is a plan and that that plan is God’s plan.

Este:

" Acesta este lucrul pentru care trebuie sa fim siguri ca ne rugam:
ca este un plan .. si ca acest plan este de la Dumnezeu".

Pare icurajator faptul ca nu se ia ca evidenta faptul ca razboaiele lui Bush sunt de la Domnul.

Ca dracul vine sub vorma de "inger de lumina" la unii... asta este desigur alta poveste. Acest lucru mi se pare ca este implicit (si important) in acest paragraf. Asumarea unei indoieli in "justetea" deciziei de a face razboi.

In final... nu conteaza. Stim ce va urma.

Anonim spunea...

http://chrisalida.wordpress.com/2008/09/06/ue-sprijina-islamizarea-europei/

oripilati-va!!!

Anonim spunea...

Draga Ionut, da, totul e o incercare. Viata noastra e o incercare. Ce incerc sa fac atragand atentia asupra Sarei Palin e sa legitimez, prin exemplul americanilor (de care elitele noastre asculta mai mult decat de romani sau de exemplul istoriei crestinismului), un nou tip de om politic roman. Atat. Ca si Vulcanescu, dupa ce a tinut acea conferinta pe care o citezi, a continuat sa actioneze in cetate ca om politic crestin.

Anonim spunea...

Dar pentru a avea astazi un om politic de tip Mircea Vulcanescu trebuie sa dai exemple din tari pe care elita noastra le considera legitimante. Asta e tot.

Anonim spunea...

Daca vreti sa reusim sa avem, in Romania, politicieni care sa abordeze lucrurile ca Dan Puric si sa aiba asezarea in realitate a lui Mircea Vulcanescu, atunci trebuie sa gasim exemple contemporane care sa legitimeze un astfel de om politic, diferit de golanii da azi. Altminteri, vom avea diplomati ortodocsi de tipul lui Baconsky, oameni politici crestini de tipul lui Constantinescu, si nationalisti ca Vadim.

Anonim spunea...

Acest tip de politician nu s-a nascut inca. Sau, daca s-a nascut, traieste undeva peste ocean si prinde radacini adanci in sol strain.

ovidiu constantinescu spunea...

Rostul Americii nu este acela de a salva planeta, cum crede stînga, ci de a-l ajuta pe americanul obişnuit să-şi poată alimenta maşina

cum putem face asta? simplu, invadam Irakul. peste 1 mil de victime pana acuma?! ce conteaza dom'le, americanu' nostru sa fie multumit.

Cu alte cuvinte, Palin e un om care pune ceva la bataie. E un om care se pierde pe sine pentru a se putea regasi in Dumnezeu.

cu cata lejeritate vorbim de aceste lucuri profunde... vorbim cumva de Seraphim Rose sau de femeia asta care ori nu are habar cum merg treburile in politica americana(interes economic SI ATAT) ori viseaza. ambele variante o descalifica, ca si "conducator".

Textul dlui Platon ne explică mai întîi în ce constă un politician de tipul lui Palin: un om normal care ştie de unde e şi încotro merge.

incredibil ce rationamente. pai ce conteaza CA STIE unde merge daca tot merge gresit.

cum poti sa iti trimiti copilul sa lupte in Irak si mai apoi sa te consideri crestin? cred ca doar un protestant m-ar putea lamuri aici.
si sa generalizam oleaca: ce treaba are America zilelor noastre cu Crestinismul? faptul ca sunt impotriva avortului ma face automat crestin? asa de simplu merg lucurile?!

Anonim spunea...

In anumite privinte, lucrurile sint intr-adevar foarte simple. De pilda, un necrestin care se impotriveste avortului este mai aproape de Hristos decit un asa-zis crestin ortodox indiferent fata de avort. Si nici in celelalte privinte lucrurile nu sint mai complicate.

Anonim spunea...

De ce atata indarjire la noi, oameni buni? Si de unde atata dorinta de a complica in mod inutil lucrurile?
Mesajul dlui Platon a fost simplu si clar: iata ca in imperiul american, care se impune lumii pe diferite planuri drept etalon, exista oameni politici care vorbesc o alta limba, care stiu sa faca apel la alte sentimente si alte valori decat cele care au devenit un standard in lumea politica occidentala din prezent. Atat.
Imi pare ca ne cam place sa ne dam rotunzi pe acest gen de bloguri, sa ne etalam mania proletar-ortodoxista dar fara a aduce ceva constructiv intr-o dezbatere de idei asa cum este propusa de adevarati intelectuali cum sunt domnii Platon, Hurduzeu, Fedorovici, Tarziu etc