Clujeni, vă invităm la două evenimente cu „Rost”
UPDATE (5 apr. 2011)
Relatari despre deschiderea expozitiei: Expoziţie fotodocumentară despre ortodoxie la Biblioteca Academiei si Mitropolitul, absent de la expozitia "Pe drumul Invierii".
Publicat de Claudiu Târziu la 10:53
Etichete: Arsenie Boca, Arsenie Papacioc, expozitia Pe drumul Invierii, Ioan Ianolide, Parintele Calciu, pr. Daniil Sandu Tudor, Radu Preda, Razvan Codrescu, sfintii inchisorilor, Valeriu Gafencu
Artigos Relacionados:
De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
Dragostea nu cade niciodată. (Corinteni I-13)
Nu doar preoţii ortodocşi au pătimit în perioada comunistă, ci şi alţi credincioşi romano şi greco-catolici. Poate cei mai persecutaţi au fost cei din urmă. Şi ei au fost şi sunt români şi creştini, aşa că denumirea corectă ar fi: Mărturia creştină azi.
http://sfintisisfinte.blogspot.com/2010/11/preoti-romano-catolici-in-inchisoare-in.html
http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/ioanitoiu/biserici/preoti_greco_catolici_3/preoti_greco_catolici_3.pdf
@ Cami:
Ştim că au suferit şi credincioşi romano- şi greco-catolicilor, dar noi sîntem ortodocşi şi ne ocupăm de ortodocşii care au pătimit în timpul comunismului. Fie şi numai pentru că, prin natura lucrurilor, am ajuns să-i cunoaştem mai bine. Nu ne-am propus să facem o expoziţie ecumenistă, din multe motive, pe care nu are rost să le înşir aici. Şi în definitiv, cred că e bine ca fiecare Biserică să se preocupe de jertfitorii şi pătimitorii ei. Neîndoilenic, există şi istorici şi animatori culturali catolici care pot face expoziţii şi conferinţe despre cei pe care îi consideră eroi, martiri şi sfinţi.
Cît despre concurenţa între persectuaţi, pe care vreţi să o introduceţi, eu unul n-o încurajez. Chiar dacă de partea Bisericii Ortodoxe se numără totuşi peste 2200 de preoţi (din cei 10.000 existenţi în anii '40) arestaţi, torturaţi şi închişi, sute de călugări întemniţaţi, sute de mănăstiri închise, alte sute de monahi scoşi din monahism, plus zeci de mii de mireni ortodocşi care au pătimit în infernul concentraționar de la noi. Acum ce să facem, să începem să ne lăudăm cine a suferit mai mult şi în ce fel?
Să fim corecţi şi să folosim cuvinte simple şi frumoase care să ne apropie: CREŞTIN şi CREDINŢĂ.
Termenul "religie" cu anexele a fost inventat de omul incapabil să accepte un adevăr simplu: "Anima humana naturaliter christiana est" - sufletul omenesc este prin natura lui creştin.
Dacă ne-am numi toţi CREŞTINI am reuşi să fim şi UNIŢI prin acelaşi Domn Iisus Christos.
Aşa... fiecare cu sfinţii săi...
@ Cami:
Aş vrea să mă înţelegeţi corect şi să nu vă supăraţi, dar creştini sînt mulţi, cel puţin după nume. Noi sîntem creştini ortodocşi - şi asta înseamnă puţin altceva.
Unitatea se face numai în adevăr. Atîta vreme cît nu mărturisim acelaşi adevăr, nici nu ne putem preface că sîntem totuna.
Chiar nu vreau să intru în polemici teologice, altul era scopul acestei postări. Aşa încît eu să mă opresc aici.
Oricum pt. Congresul de Martirologie (acuzat si de ecumenism) s-au suparat rau altii. Si astia erau ortodocsi. Si unii din cei care nu s-au suparat atunci, s-au suparat mai tarziu pe ML.
Toata lumea e suparata.
Si dragostea crestina unde este ?
Fiecare o tine pentru el.
G'Cousin
Trimiteţi un comentariu