Pretextul Vulcănescu pentru tentativa de oprire a construirii mănăstirii Aiud

România Liberă de azi publică un articol pe care nu ştiu încă dacă să-l consider o glumă de 1 aprilie (deşi cam macabră) sau o dovadă de neprofesionalism cras: Mormântul lui Mircea Vulcănescu, identificat la Râpa Robilor.

Întîi, pentru că textul nu susţine enunţul din titlu. Doi cercetători bănuiesc că ar putea identifica mormîntul lui Vulcănescu. E totuşi altceva decît că l-ar fi găsit. 

Pe urmă, autorul articolului ne furnizează în premieră o informaţie neverosimilă: cadavrele foştilor deţinuţi politici îngropaţi la Rîpa Robilor ar fi purtat cîte o plăcuţă de metal la gît pe care erau imprimate numerele lor de dosar penal. Spun că informaţia nu e credibilă din două motive: 1. nici un schelet descoperit pînă acum acolo nu avea vreo plăcuţă care să ajute la identificare, 2. în sistemul penitenciar românesc nu exista această practică a plăcuţelor de identificare; de ce ar fi fost făcute doar pentru morţii de la Aiud? Mai mult, după cum mi-a spus dl Demostene Andronescu, fost deţinut politic la Aiud în perioada 1957 - 1964, în acele timpuri deţinuţii nu aveau nici număr matricol de penitenciar pe zeghe, ci erau identificaţi după nume.

Sigur, jurnalistul citează doi cercetători care la rîndul lor redau afirmaţiile unor foşti gardieni de la Aiud, dar nu le pune nici unora, nici celorlalţi întrebări care să ne lămurească, ceea ce echivalează fie cu neştiinţa de a practica această meserie, fie cu o intenţie manipulatorie.

Pr. Augustin, la crucea ridicată în memoria lui Vulcănescu

În sfîrşit, acest articol, care aparent slujeşte la demascarea caracterului criminal al regimului comunist, îmi pare o tentativă de blocare a ridicării mănăstirii şi a centrului de martirologie de la Aiud. Iată de ce. Autorul articolului din RL scrie că s-a început construirea mănăstirii de la Aiud fără autorizaţie şi prin aceasta sînt zădărnicite planurile de descoperire a mormîntului lui Mircea Vulcănescu. Prin urmare, lucrările ar trebui oprite, în interes istoric, pînă la încheierea unor cercetări care nici n-au început. Or era obligatoriu ca jurnalistul să verifice la Primăria Aiud dacă lucrurile stau aşa, nu să transcrie zvonuri preluate de la locuitorii oraşului. La Primărie, ziaristul ar fi aflat că toate autorizaţiile necesare sînt date de mult timp Schitului Aiud, căruia îi aparţine terenul de la Rîpa Robilor şi pe care se clădeşte mănăstirea.

Tot pe zvonuri se bazează corespondentul RL cînd spune că în osuarul de la Aiud au fost adunate rămăşiţe pămînteşti din mai multe cimitire, nu numai din Rîpa Robilor. Ceea ce este o altă minciună.