joi, 28 aprilie 2011

Pentru iubitorii de proză

Poveste de iubire

O dimineaţă aproape obişnuită

Sprijinit in canatul usii, ma abandonez placerii de a o privi. Asa cum fac in fiecare dimineata. O vad din semiprofil, asezata dinaintea masutei de toaleta, ca sa se machieze. Este chiar in dreptul ferestrei, iar lumina laptoasa a zilei sterge conturul trupului ei pe jumatate gol, prea alb si filiform. Parul bogat, de culoarea lemnului de acaju, care se onduleaza pana peste umeri, este singurul care tulbura simplitatea acestei fotografii, parca scoasa in negativ.
Nicole face aceleasi gesturi pe care le stiu de zece ani si de care nu ma satur. Manevreaza abila cutiile cu creme si prafuri colorate, misca atenta pamatuful cu pudra peste obraji si pensula cu fard peste pleoape, rasuceste rimelul pe genele care dau mister ochilor ei mari, de un verde intens, isi mangaie buzele incet si apasat cu rujul rosu inchis. Chipul ei nu are nevoie de aceasta cosmetizare, dar Nicole n-ar iesi din casa nemachiata. E un ritual pentru intrarea intr-o noua zi, la fel de important ca si bautul cafelei. Ma lasa sa asist, usor amuzata, dar si cu dezinvoltura femeii care se stie iubita. Da, iubita aproape la fel ca in primavara aceea innebunitor de frumoasa, de acum exact zece ani. Strazile erau cotropite de un vartej de flori si parfumuri, in jurul nostru strabateau aerul siluete invesmantate colorat, case vechi, masini, pomi, blitzuri, cuvinte razlete rostite pe tonuri diverse, magazine, statui, titluri de ziare, intr-o viteza nesabuita, de parca ne-am fi aflat intr-un tren japonez. Acele imagini miscate, din care retina nu retinea decat culori si franturi de linii, erau viata de dincolo de noi. Nu erau insa viata mea cu Nicole, singura care ne absorbea cele cinci simturi si nastea alte doua, trei, ca sa ne putem impartasi iubirea pe deplin. Mult mai tarziu, cand zilele au inceput sa se transforme din aruncari in gol de la zece mii de metri, fara parasuta, in dimineti tihnite, in care ne beam impreuna cafeaua, iar apoi Nicole se machia si eu ii urmaream fericit gesturile rutinate, abia atunci am reusit sa deslusesc in memorie momentul in care ne-am indragostit.
Continuarea în Formula As.

4 Comentários:

Vlad spunea...

Dumneavoastra ati scris?

Suna banal foarte, dar prima reactie a fost: "Wooow!"

Ma bucur sincer sa descopar oameni vii, maturi (si) religiosi. De multe ori i-am/v-am suspectat ca nu merg impreuna...


Aida (nu Vlad:P)

Vlad spunea...

Citind, mi-am amintit de versurile urmatoare:

It was long after midnight
When we got to unconditional love
She said "Sure, my heart is boundless
But don't push my limits too far."
I said "If love was so transcendant
I don't understand these boundaries."
She said "Just don't disappoint me,
You know how complex women are."

I'll be around
If you don't let me down too far
I'll be around
If you don't let me down

It was just before sunrise
When we started on traditional roles
She said "Sure, I'll be your partner
But don't make too many demands."
I said "If love has these conditions,
I don't understand those songs you love."
She said "This is not a love song
This isn't fantasyland."

Don't go too far
A phosphorescent wave on a tropical sea is a cold fire
Don't cross the line
The pattern of moonlight on the bedroom floor is a cold fire
Don't let me down
The flame at the heart of a pawnbroker's diamond is a cold fire
Don't break the spell
The look in your eyes as you head for the door is a cold fire

I'll be around
If you don't push me down too far
I'll be around
If you don't push me down

Love is blind, if you are gentle
Love can turn to a long, cold burn...

Rush - Cold Fire

Vlad (in persoana:))

Claudiu Târziu spunea...

@ Aida si Vlad:

Multumesc amindurora :-)

trandafirescu spunea...

Editura Filos, Claudiu? This is the question. :) :)