miercuri, 17 decembrie 2008

Prostul agresiv

Înţelepciunea populară ne învaţă că prostul nu e prost destul pînă nu e şi fudul. Experienţa contemporaneităţii schimbă puţin perspectiva: prostul nu e prost destul pînă nu e şi agresiv. Ceea ce nu exclude fudulia.



Prostul agresiv, cu sau fără diplome universitare, fie el mai citit sau mai puţin dus la bibliotecă (nu prea contează, pentru că oricum înţelege totul anapoda), nu e în stare să combată o opinie cu argumente, calm şi convingător. Pentru asta ar avea nevoie de bun-simţ, logică, asimilarea unor lecturi fundamentale, siguranţă de sine, detaşare etc. Or, prostul agresiv se distinge prin isterie. Viaţa lui e un veşnic atac corp la corp, după o sticlă de vodcă rusească, asupra unor duşmani dintre cei mai diverşi, de cele mai multe ori închipuiţi. Armele lui sînt răstălmăcirea obraznică, înjurătura groasă, sarcasmul chinuit, procesul de intenţie. Mai rare sînt cazurile cînd prostul agresiv mimează condescendenţa sau defensiva mirată şi îşi strecoară otrava cu efect întîrziat în fraze vătuite, şirete.
Atunci cînd s-a mai învîrtit şi de vreo bursă prin cele străinătăţi, prostul agresiv te va drăcui cu ştaif, cu note de subsol, şi nu va uita să precizeze că a studiat cutare şi cutare, la Paris sau aiurea, pentru a-şi motiva pretenţia de autoritate în materie.

Cît nu are acces la scena publică, la vreun ziar sau post de televiziune, prostul agresiv este un frustrat care îşi terorizează doar cunoscuţii. Gloria sa efemeridă începe cînd i se permite să se exprime public (iar o dată cu expansiunea internetului, nu mai are nici o oprelişte). Atunci devine primejdios pentru tot ce atinge şi pentru sine însuşi. Pentru o clipă, prestaţia sa, întotdeauna plină de morgă, aparent principială şi evident necruţătoare, poate păcăli parte din auditoriu.
Prostul agresiv pozează în deţinător al adevărului absolut şi nu admite replică. Orice tentativă de a intra în dialog cu el este o greşeală enormă, pe care ţi-o taxează prompt cu un aer superior şi un scuipat între ochi.
Orice urmă de îngăduinţă creştină sau de înţelegere umană ţi-o ia drept slăbiciune – ceea ce-l întărîtă ca pe o fiară care a dat de sînge.

Pentru credibilitate, prostul agresiv se revendică de la mari înaintaşi sau de la contemporani iluştri, cu ale căror citate îşi împănează discursul bălos.
Prostul agresiv îşi găseşte resurse pentru un război nesfîrşit – deschis pe toate fronturile – în ideea că are mereu dreptate. Iar dacă-l întrebi de mijloace, îţi explică rînjind că e polemist şi pamfletar.

Toată zbaterea sa penibilă are un singur scop: să-i asigure o faimă schiloadă. Îi place să devină tot mai vizibil, să fie temut şi îşi imaginează că prin asta va fi şi respectat. În viclenia lui funciară, prostul agresiv ştie că, pentru a-şi atinge scopurile impure, trebuie să bălăcărească nume notorii. Şocul pe care-l presupune această îndrăzneală e, pentru prostul agresiv, precum un comutator care aprinde reflectorul asupra sa. Cu cît terfeleşte persoane mai cunoscute, mai apreciate, mai respectate, cu atît are şanse să atragă atenţia mai mult. Prostul agresiv nu realizează însă că nu se poate valoriza prin contrast cînd sare la beregata unor persoane net superioare lui.

Sînt cîţiva proşti agresivi care au făcut carieră la o anumită televiziune prin batjocorirea zilnică a lui Traian Băsescu (las că şi el le-a furnizat muniţie). Ei îşi camuflează slugărnicia faţă de securistul care le este patron şi care le-a ordonat defăimarea lui Băsescu, sub un soi de mesianism de Ferentari.

Deunăzi, într-un ziar care se pretinde de elită, un alt biped din aceeaşi stirpe oribilă, l-a numit cretin pe papa Benedict al XVI, pentru că acesta s-a pronunţat împotriva fertilizării in vitro. La protestele docte şi elegante ale unor cunoscători ai domeniului, ca Mihail Neamţu, prostul agresiv a intrat într-un delir din care ameninţă să nu mai iasă.

Altul, năimit al Securităţii (şi pe stil nou, şi pe stil vechi), infiltrat un timp pe lîngă unii bătrîni legionari din Occident, îi ia la ţintă cu flegme pe toţi patrioţii autentici şi pe cei cîţiva ierarhi ai BOR rămaşi fideli tradiţiei. De departe, cel mai mult îl duşmăneşte pe ÎPS Bartolomeu Anania, mitropolitul Clujului.

Alt rătăcit cu mintea duce o campanie disperată şi jenantă, în maniera consacrată de C.V. Tudor, contra unui grup de intelectuali de primă mînă. Nu zic că intelectualii aceia nu au şi ei hibele, interesele şi derapajele lor. Combate-i punctual şi polemizează cu ei, dacă te ţin curelele. Dar nu-i poţi contesta credibil cu un limbaj de mahala şi cu argumente din panoplia „ba pe-a mă-tii!”, aruncînd la gunoi tot ce vor fi făcut bun în viaţa lor şi punînd o lupă grotescă asupra greşelilor lor. Şi în nici un caz nu ai cum să-i demolezi, propunînd în loc o serie de “arhangheli” ai neamului de teapa unor Adrian Păunescu şi Dinu Săraru (pe morţi nu-i mai pomenesc), pe lîngă care te guduri prietenos (sau pe care îi firitiseşti post-mortem).

Altul, bietul, murdărindu-şi harul preoţiei, îi suduie fără odihnă pe fraţii săi creştini, sub cuvînt că sînt extremişti pentru că îi trag de mînecă pe ierarhii care scapă oiştea Bisericii în gardul new-age.

Prostul agresiv n-are mamă, n-are tată – vorba ceea, e făcut din milă de o mătuşă, ticăloşia –, n-are prieteni, ci numai interese. Dacă nu îţi manifeşti entuziast adeziunea la “tezele” sale, dacă îl contrazici, dacă preţuieşti oamenii cărora le este ostil, dacă în vreun fel oarecare, din nebăgare de seamă sau, mai grav, în virtutea propriei conştiinţe, îi strici socotelile, te va umple imediat de lături. Nimic din ce a găsit bun la tine pînă atunci nu mai există. Şi, dacă nu-ţi poate contesta calităţile intelectuale şi profesionale, îi este lesne să arunce asupra ta bănuiala josnică: eşti în slujba serviciilor secrete, francmason, lipsit de patriotism, necredincios etc.

În acest context, proştii agresivi, de dreapta sau de stînga, pro sau anti-Băsescu, credincioşi sau atei, şcoliţi sau semi-analfabeţi, zdraveni sau oligofreni, prefăcuţi asceţi sau mîndri hedonişti se întîlnesc doar în privinţa metodelor, mijloacelor şi, uneori, a „victimelor”. Altminteri se sfîşie între ei, măsluind cartea principialităţii.

Ce-i de făcut?
Fără îndoială, proştii agresivi există de cînd lumea, iar de cînd lumea a devenit un sat global, în care comunicarea se face aproape cu viteza luminii, ei sînt greu de ignorat. Totuşi, a-i ignora este soluţia. E întîi un act de igienă personală. Refuzi să-i asculţi, să-i citeşti, să-i întîlneşti. Îţi protejezi sufletul şi creierul de poluare „spirituală”.
Pe urmă, să nu fie luaţi în seamă îi enervează la culme. Pe măsură ce tot mai mulţi oameni oneşti îi ignoră, proştii agresivi devin mai violenţi, însă, în absenţa audienţei, curînd vor sfîrşi într-o stare de prostraţie.

19 Comentários:

Razvan Codrescu spunea...

Reuşită şi necesară "fiziologie"! Păcat că nu-i poate fi de folos şi prostului însuşi, care nu poate deveni decît şi mai agresiv (autoconfirmarea propriei prostii fiind singura lui formă de dinamism vocaţional)!

Ion de la Chiuiesti spunea...

Pacat ca prostia e contagioasa si, pe zi ce trece, molipseste pe tot mai multi. Se "globalizeaza", in timp ce smerenia si buna cuviinta sunt pe cale de disparitie.

mirela spunea...

Nu vad nimic constructiv in articolul asta. Doar o replica in format "teoretico-academic" in cadrul disputei despre forma fara fond numita Plesu.

Pacat ca nu ai facut pasul in directia pacii...

Alexandru

Anonim spunea...

Nu vad nimic constructiv in articolul asta. Doar o replica in format "teoretico-academic" in cadrul disputei despre forma fara fond numita Plesu.

Pacat ca nu ai facut pasul in directia pacii...

Alexandru

Anonim spunea...

Cine a scris chestia asta, Plesu?

desteptul molatec

Anonim spunea...

Haideti sa lasm agresivitatile! Sumtem in postul Nasterii Mantuitorului Iisus Hristos! Dihonia intre putinii oameni de dreapta ii bucura numai pe stangisti. In ce il priveste pe dl Razvan Codrescu, m-a durut sa vad cum apeleaza la etihetare. Etichetarea de extremist adusa unei persoane sau ideologii face parte din angrenajul ideologic al stangii radicale. E pacat!
Il inteleg pe dl Claudiu tarziu pt solidarizarea cu prietenul lui, Dl Razvan Codrescu. Dar in ce-l priveste pe dl Plesu, sa stiti ca dl Victor Roncea cred ca stie ceva mai multe ca dumneavoastra!

Anonim spunea...

Hai sa nu ne mai ascundem dupa deget! Nu de Plesu, Codrescu sau Tarziu e vorba aici, ci de faptul ca Roncea, pe blogul lui tot mai fetid, cere dreptate pentru generalul Iulian Vlad, il mitizeaza pe Artur Silvestri, il crediteaza pe
Mihai Pelin, deplange moartea lui Paul Niculescu-Mizil, se fotografiaza cu Radu Beligan, il publica pe Mircea Micu, il lauda pe Dinu Sararu... Cat de orb poate sa fie cineva sa nu vada ca totul pute a national-comunism? Pai daca toata sleahta asta de veterani nostalgici ai nomenklaturii si securitatii ceausiste devin repere ale unei pretinse noi drepte nationale, care-i diferenta fata de Vadim (caruia incearca sa-i imite pana si stilul mahalagesc si paranoid)? In asemenea vecinatati preferentiale, pomenirea unor fosti detinuti politici sau a unor mari duhovnici contemporani nu face decat sa le intineze memoria si sa creeze confuzii impure in mintile unor tineri neavizati. Cum sa-l invoci pe parintele Iustin Parvu si sa ceri dreptate pentru Iulian Vlad?! Sau s-o invoci pe doamna Aspazia Otel Petrescu si sa-l jelesti pe Paul Niculescu-Mizil?! Si cum sa te dai la masoni si sa te tragi de sireturi cu supermasonul Dinu Sararu?! Sau sa-l faci securist pe Ticu Dumitrescu si sa fii negrisorul lui Sorin Rosca Stanescu?!
Eu nu stiu daca Roncea e mai mult nebun, cum zice Codrescu, sau mai mult prost, cum zice Tarziu, dar cardasiile lui sunt de cea mai joasa speta si put a comunism avortat si a incultura crasa. Agresivitatea nu este decat corolarul natural al spetei.

blogoforul spunea...

De pe voma de blog a lui Roncea, unde Codrescu si Plesu sunt doi homo care se tin de mana, un curios intreaba:
Anonymous said...
Ne poti indica textele anti-Eminescu ale lui Plesu si ale lui Razvan Codrescu?
December 17, 2008 5:39 AM
Autorul vomei raspunde:
Roncea said...
Sigur! Cu (ne)placere! Urmariti blogul!
PS: Semnatura nu strica, niciodata...
December 17, 2008 11:40 AM
Care este acest "sigur", doar voma din locul cerebelului poate sa o perceapa.
Mircea Micu in schimb, aceast mediocru personaj de opereta care a trait ca un belfer sub Ceausescu, este cinstit cum se cuvine. De asemenea si bietul Ivanescu, care suferea de schizofrenie, este o parghie prin care il ataca pe Manolescu, Plesu, Dinescu, si pe cine vreti voi, nu conteaza. Ceea ce dovedeste totusi o solidaritate in boala. Sau o fi totusi prostie patentata?

Un intelectual "pervers" spunea...

Nu faptul ca Victor Roncea scrie ce scrie si cum scrie este grav (de-alde de el au existat mereu si pretutindeni, mai ales in democratie,unde scrisul e la liber chiar si-n camasa de forta), ci faptul ca se gasesc destui naivi care sa-i mai dea credit, chiar printre cei ce se considera crestini si de dreapta.
credeam ca prabusirea lui Vadim este un semn de trezire si maturizare a publicului romanesc, dar cazul Roncea arata ca nu prea e asa. Vorba cantecului: Nu mai plange, Jane, plansul e de forma, Jana nu e moarta, Jana se transforma!

Claudiu Târziu spunea...

In acest articol, cazuistica este mai putin importanta. Pe mine ma intereseaza "fenomenul", pe care am incercat sa-l disec, si in care se incadreaza mult mai multe persoane decit cele l-a care m-am referit tangential.
Desigur, insii pe care i-am avut aici in vedere pot fi identificati cu usurinta de "initiati", dar, inca o data, nu asta importa.
Mai mult, din perspectiva solutiei pe care o dau in final, aceea de a-i ignora, cred ca ar trebui sa va abtineti de la a da nume.

Anonim spunea...

Un alt pericol este intelectualul îndestulat, care cu calm, bun simt,logica si argumente e capabil sa rastoarne orice principiu, sa destrame rînduiala or sa garanteze moral orînduirea.
E un pericol atît pentru cei mai cititi cit si pentru cei nedusi la biblioteca. Primii il cred, crezindu-se pe ei însisi iar ceilalti, de asemenea îl cred, din lipsa oricarei alte alternative.

Iar cind acesti intelectuali se grupeaza - inconjurati de paji si de-o armata de scutieri - situatia devine grava. Grava pentru cetatea cu strazi murdare si ziduri în paragina, grav pentru oamenii cetatii, apatici, stinsi, supusi sau prosti agresivi.

Am credinta ca va veni un moment, divin sau pur si simplu uman, in care fiecare vom sta fata in fata cu sinele. Anticipînd, ma gîndesc ca mi-as dori sa fi vorbit/scris mai putin dar mai cu minte.

Dan spunea...

Da, dar si pe astia, prostii agresivi, trebuie sa-i iubim.

Anonim spunea...

Eu as spune "amin" dupa acest post. Cu toate ca am impresia ca este inutil pentru personaje de genl celor descrise.

Desteptul molatec spunea...

pentru Dan

Iubeste-i tu pe prostii agresivi. Nici pe nevasta nu o mai poti iubi daca e proasta si agresiva. Ii dai carte de despartire... :)

Ion de la Chiuiesti spunea...

"prabusirea lui Vadim este un semn de trezire si maturizare a publicului romanesc" ? Pe naiba! E consecinta faptului ca, in acceptiunea oamenilor simpli care-l sprijineau, pericolele care amenintau Romania au disparut(Adio dispute teritoriale in Uniune sau alte amenintari externe)

Si nu vad nimic rau in personajele pe care le insira anonimul, sau ceva necrestinesc in a deplange moartea cuiva. Mai gandeste!

Anonim spunea...

Mircea Platon scrie despre sanctionarea unei intentii ca despre pedepsirea unui gand. Cristian Turturica arata ca n-a existat nici macar intentia! "Prostul agresiv" a avut dreptate! V-ati pripit!
Iertati-mi tonul, dar el vine din partea unui om care-l apreciaza pe jurnalistul Claudiu Tarziu. De data aceasta insa prietenia fata de Razvan Codrescu va joaca feste.

Claudiu Târziu spunea...

pt anonimul de la 11.47:

Parerea mea este ca, de aceasta data, Mircea Platon se insala. O pun pe seama faptului ca e plecat de multi ani din tara si nu e la curent cu manevrele ticaloase de prin redactii.

Cit despre declaratiile lui Dan Turturica - nu ma mira. Va asteptati sa spuna ca a vrut sa mazileasca, pe motive ideologice, un scriitor premiat si jurnalist apreciat?

Povestea imi evoca un documentar tv de dupa revolutie, in care Gheorghe Craciun, fostul tortionar securist si comandant al inchisorii de la Aiud, spunea ca s-a purtat bine cu detinutii politici si ca la el in ograda au fost mai bine tratati decit in libertate.

In alt registru si cu mijloace ceva mai subtile, politia gindirii e pe cale sa renasca, daca nu va fi facut-o deja. Iar cei care pun umarul la institutionalizarea ei, fie sint naimiti, fie prosti agresivi.

Claudiu Târziu spunea...

@ emil:

nu vad legatura cu subiectul postului, deci n-am permis comentariul (incoerent, lung si inutil). despre Nicolae Manolescu stiu si eu multe si, in cazul Liviu Ioan Stoiciu, de pilda, am fost printre criticii criticului, sa zic asa (era un abuz motivat ideologic exact ca si in cazul Dan Stanca). nu-mi fac iluzii in legatura cu el, dar nici nu-i pot nega anumite merite. am tot mai mult convingerea ca la "dreapta" (partea vocal-instrumentala) e o lipsa a nuantelor si a obiectivitatii ingrijoratoare.

@ mihali:

pentru mine cazul e clasat. persoana a reactionat exact cum am anticipat. n-are decit sa scrie ce vrea, eu n-am de gind sa raspund la toate calomniile si insultele care-mi sint adresate pe net (nici sa-i pomenesc numele). cum laudele nu ma ridica, nici injuraturile nu ma coboara. ma mir doar putin de mine ca nu l-am mirosit mai din vreme si ca l-am crezut pina in ultima clipa, in ciuda lipsurilor evident, un om cu frica lui Dumnezeu.

Claudiu Târziu spunea...

@ mihali (adaos):

asa ca intelegeti de ce nu v-am postat comentariul.