luni, 1 decembrie 2008

"Deşteaptă-te, România!"


Televiziunile de ştiri titrează azi, cînd se împlinesc 90 de ani de la Marea Unire: "La mulţi ani, România!" E o urare care sună a batjocură. Nu ştiu dacă ăi de-o lansează sînt cinici sau doar ipocriţi.

Ne despart 90 de ani de un moment crucial al istoriei noastre, pe care unii băieţi deştepţi foc s-au grăbit să-l coboare, nu demult, la nivelul integrării ţării în UE (care este, în fapt, un soi de anexare benevolă la un alt fel de imperiu, dictată de presiuni politice şi economice internaţionale; deci taman pe dos decît ce s-a întîmplat în 1918). Dar, în realitate, România de astăzi este la depărtare de veacuri de România veche, România profundă, România adevărată.

Ce motiv de sărbătoare avem astăzi? Rememorarea unei izbînzi uriaşe a acestui neam în istorie nu poate fi, de una singură, suficientă pentru veselia generală stropită cu şampanie şi acoperită de salve solemne de tun.

România de azi este lipsită de părţi esenţiale ale trupului său: Basarabia şi Bucovina de Nord.
România de azi priveşte cu îngrijorare tsunamiul economic stîrnit de SUA şi care vine spre noi, neavînd nici o idee despre cum s-ar putea salva.
România de azi este la cheremul mafiei politico-economice născută din împreunarea Securităţii cu PCR (care şi-a schimbat numele de fată, în intenţia de a-şi şterge trecutul de femeie uşoară).
România de azi are o clasă politică alcătuită din pigmei - în comparaţie cu oamenii politici români de acum 90 de ani.
România de azi este sub influenţa unei false elite, lipsită de patriotism şi fără Dumnezeu.
România de azi e scîrbită de ce trăieşte - şi o dovedeşte prin absenteismul cu rol de avertizare de la alegerile desfăşurate ieri.

Unei astfel de Românii, a-i spune "La mulţi ani!" este ca şi cum i-ai ura unui bolnav cronic: "nu ţi-ar mai muri mulţi înainte!". Dacă ne iubim cu adevărat ţara, ar trebui să-i şi să ne urăm în această zi: "Deşteaptă-te, România!"

PS:
Admit că e posibil ca urarea de "La mulţi ani!" să nu vină nici din cinism, nici din ipocrizie. Poate că vine doar dintr-o obişnuinţă tîmpă, sau din prostie pur şi simplu. Însă, realitatea rămâne aceeaşi.

11 Comentários:

Mihai spunea...

În sensul celor spuse de dvs. recomand articolul intitulat "Gaura - Apocrifă de 1 decembrie" scris de Răzvan Ionescu pe blogul Ferestre în pridvor.

Elena spunea...

1 DECEMBRIE 2008: Ziua naţională a României - fara Basarabia, Bucovina, Herţa, Insula Şerpilor sau Tezaurul de la Moscova! .. e mai corect..

Ica spunea...

Este foarte bun articolul.Din pacate suntem o natiune adormita si isi pune amprenta din ce in ce mai mult duhul secularizarii din vest si America.Am vazut si la evenimente de comemorare istorica sunt cativa batrani si atat ,tinerii stau departe de aceste evenimente.De ce?pentru ca pe nimeni nu mai intereseaza istoria neamului,a reusit UE acest lucru.Globarizarea asta aduce sa nu mai apartii nici unui neam,sa fie un Babilon.

heraasku spunea...

Stima.
Nu e offtopic e chiar o tema legata de problemele de azi. Muzeul Taranului Roman este atacat:
http://www.petitiononline.com/MTR2008/petition.html

Alex spunea...

Da Claudiu. Ce spui este perfect adevarat. Dar, ieri am vazut la TVR1 o emisiune emotionanta. S-a numit "Romania din suflete". Au fost prezentati si premiati 12 romani care au impresionat, in tara sau peste hotare, prin cariera si faptele lor. A fost un sentiment foarte frumos, sa vad ca inca mai sunt oameni care vor binele tarii, ca tot mai multi isi dau seama ca e nevoie de o intoarcere catre valorile neamului, ca e nevoie de o schimbare. Iar aceasta intoarcere "la Musatini", cum spunea Eminescu, va avea loc, cu siguranta. "Ce e cu neputinta la oameni este cu putinta la Dumnezeu", am auzit la evanghelia de duminica trecuta.
Deci, sa credem...
Numai bine!

catalin spunea...

Claudiu, nu stiu ce sa spun...eu tocmai m-am intors de la Chisinau, unde am incins hora Unirii cu romanii nostrii de acolo, cu ascoristi din toata tara....a fost un moment care a evidentiat faptul ca romanii, aceia care mai pot fi numiti asa, sunt uniti....daca tu vezi in Romania un teritoriu cuprins intre anumite granite, atunci esti superficial....nu? Eu vad Romania ca pe o mama ai carei fii, mai rai sau mai buni, isi pastreaza credinta strabuna, dragostea crestineasca unii pentru altii si care sunt capabili sa treaca peste toate vitregiile istoriei cu bucurie.... De aceea, crede-ma ca-i spun Romaniei acesteia, atat de dragi mie, constient, cu ravna, cu dragoste si cu multa multa caldura, cel mai sincer "La multi ani" si ii urez "o vesnicie plina de lumina dumnezeiasca". Ar fi fost frumos sa scrii in locul acestui articol cateva randuri despre ce anume ne uneste....despre ce anume ne mai uneste inca, despre acele lucruri de care ne mai putem bucura fiindca suntem romani....Despre dezolare, deznadejde si lacrimi poate vorbi oricine.....Sa ne bucuram...Domnul ne uneste si credinta in El. Si sa avem intelepciunea sa avem grija de tara.

Anonim spunea...

Pai de care tara sa avem grija, Cataline, daca tu zici ca granitele nu conteaza? Mie mi se pare ca tocmai despre granitele adevarate ale tarii noastre vorbea dl. Claudiu Tarziu. Asta cu "Romania din suflet" este la fel ca si cu aia cu "Dumnezeul din suflet": nu-ti creeaza nici un fel de obligatii.

Anonim spunea...

nu va temeti, va veni si momentul acestei tari, numita Romania!

Mihai

Raluca spunea...

Din pacate ai dreptate.

Elena spunea...

E drept ca sarbatorim Romania Mare ciopartita de imperiul sovietic - fara Basarabia, Bucovina, Herţa, Insula Şerpilor sau Tezaurul de la Moscova - dar, inainte de a taxa totul drept festivism ieftin.. sa ne gandim la cei pentru care inseamna enorm: romanii din Ardeal, lasati complet la cheremul sovinismului maghiar; aceste imagini spun totul:
http://tanasadan.blogspot.com/2008/12/1-decembrie-ziua-nationala-romanei-la.html

sa le respectam bucuria profunda si adevarata!

Anonim spunea...

Romanii din Ardeal si-ar dori ca Ardealul sa fie o provincie a Ungariei sau Austriei. Cel care nu este sensibil la integritatea teritoriala a tarii sale nu are nici o patrie.