joi, 4 martie 2010

"Ah! Iarăşi mie însumi mă fură vinul" (3)

Vinurile pe care le pomenesc astăzi sînt din podgorii româneşti, dar făcute de un francez, contele Guy Tyrel de Poix (proprietarul S.E.R.V.E.), care s-a îndrăgostit de ţărişoara noastră, de vinurile noastre şi... nu numai. Francezul s-a stabilit aici şi a confirmat încă o dată că avem vie bună, pămînt excelent, climă favorabilă, dar nu prea ştim să facem vin. Cam toţi producătorii de vin bun din România fie sînt străini, fie lucrează cu specialişti străini.

Nobilul francez a început comerţul cu vinuri româneşti, îmbuteliate sub marca sa (Vinul Cavalerului) prin 1994, pentru ca un an mai târziu să producă propriile vinuri.
Astăzi nu vă voi vorbi de Vinul Cavalerului (alb şi roşu), deşi merită atenţia noastră. O las pentru altă dată. Voi începe cu vinurile contelui de Poix din vîrful topului : Terra Romana. Şi vă propun tot două cupaje, ca să vă vindec de prejudecăţi :)

Întîi, despre "Milenium Alb" Terra Romana - un amestec graţios de Sauvignon Blanc şi Riesling, cu o notă delicată de Muscat Ottonel. (de pe Dealurile Prahovei). "Nasul" e de pepene galben copt, cu o tuşă fină de piersică. Iar gustul este de fructe exotice, într-o nebunie de arome care nu te lasă să detectezi exact: ananas, portocală, mango... Post-gust lung, persistent şi plăcut. Culoarea bate în auriu, cu reflexii verzi. Merge cu peşte, fructe de mare sau băut ca aperitiv.

Apoi, despre "Cuve Charlotte" Terra Romana, o combinaţie senzaţională de Fetească Neagră, Cabernet Sauvignon şi Merolt (din podgoria Dealu Mare), care te cucereşte şi te subjugă, precum o femeie frumoasă. Miros de stafide, vanilie şi tabac. Aromă de fructe., cu un post-gust lung. Culoare rubinie spre negru. Însoţeşte perfect o friptură de raţă sau de miel, ori brînzeturi franţuzeşti. Cu cît e mai vechi, cu atît e mai bun, căci e un vin destinat "îmbătrînirii" în butoaie de stejar. Fiind atît de bun, inevitabil e puţin (nu mai mult de 30.000 de sticle pe an) şi pipărat la preţ. Nu-l găsiţi decît în magazine specializate şi restaurante.

4 Comentários:

alibus spunea...

Sper sa nu te superi, dar pe asta cu e un vin destinat "îmbătrînirii" în butoaie de stejar nu prea am inteles-o.

Claudiu Târziu spunea...

Alibus:

Nu ma supar. E vorba de procesul tehnologic de invechire a vinului in baricuri. Pe romaneste, vinul este pus in butoaie si pastrat acolo o vreme, in anumite conditii. Numai dupa ce vinul trece de aceasta perioada ajunge la maturitatea sa, adica la gustul si parfumul pe care le-a prevazut producatorul.

Claudiu Târziu spunea...

@alibus:

Hahahaha! Acum ti-am vazut blogul, deci nu esti strain de problema, stii... cu ce se bea vinul. Asa incit nu-mi ramine sa cred decit ca ai luat metafora ad literam :) Pai, e frumos? :)

alibus spunea...

:))

Claudiu,

Vroiam doar sa semnalez ca o persoana mai putin avizata ar putea fi putin derutat de exprimarea de care zicem.
Vinul a fost deja maturat in butoie de stejar, acum nu urmeaza decat sa isi continue imbatranirea la sticla despre care spunei tu ca i se recomanda.

Numai bine si la mai multe scrieri despre vin!