Moartea reportajului. În cotidiene
Viorel Ilişoi a postat pe Facebook textul de mai jos, pe care îl preiau aici, pentru că pune o problemă serioasă. Mai jos vă dau şi opinia mea, pe care am postat-o la comentarii :)
Prietenul Claudiu Tarziu mi-a imprumutat aceasta carte de negasit la anticari. Acum pot spune ca am citit (cam) tot ce a fost esential in reportajul romanesc de pana la revolutie. Si mai pot spune asmenea Magistrului Ursachi: si nu mi-a folosit la nimic. Reportajul de astazi este, din pacate, cu totul altceva. O schita de cateva mii de semne, mai putin decat "Bubico", 
rupta in casete si subtitluri, neaparat cu un titlu agatator si chapeau rezumativ. Reporterul e scos din cadru, ramane doar un ochi care inregistreaza din fuga, pe sarite, impersonal. Toata greutatea reportajului pica pe senzationalul faptelor. Stilul nu se cauta, nu e pretuit. Un stil chinuit, impiedicat, este la fel de bun ca unul sclipitor. Totul se numara la semne si la bucata pe taraba de hartie si - mai nou - virtuala. Poate internetul va resuscita reportajul intrat in coma profunda dupa primii ani ai tranzitiei, cand "Opinia studenteasca" a cazut. Dar pe langa mijloacele oferite de internet ar mai trebui si o noua generatie de reporteri si, mai ales, o noua generatie de sefi de gazete. Citesc reportajele din cartea asta si imi spun ca tot ce facem noi, autorii de reportaje de azi, e o mare si plina de ifose l... militareasca (cenzurat de mine, C.T.). Scuzati, dar asta e.
rupta in casete si subtitluri, neaparat cu un titlu agatator si chapeau rezumativ. Reporterul e scos din cadru, ramane doar un ochi care inregistreaza din fuga, pe sarite, impersonal. Toata greutatea reportajului pica pe senzationalul faptelor. Stilul nu se cauta, nu e pretuit. Un stil chinuit, impiedicat, este la fel de bun ca unul sclipitor. Totul se numara la semne si la bucata pe taraba de hartie si - mai nou - virtuala. Poate internetul va resuscita reportajul intrat in coma profunda dupa primii ani ai tranzitiei, cand "Opinia studenteasca" a cazut. Dar pe langa mijloacele oferite de internet ar mai trebui si o noua generatie de reporteri si, mai ales, o noua generatie de sefi de gazete. Citesc reportajele din cartea asta si imi spun ca tot ce facem noi, autorii de reportaje de azi, e o mare si plina de ifose l... militareasca (cenzurat de mine, C.T.). Scuzati, dar asta e.-----------------------------
Viorel, fii optimist, miine va fi mai rau :)) Prietene, ai si tu partea ta de dreptate, dar mai avem si motive de bucurie. Te referi la reportajul facut la cotidiene. Insa, nici Nistorescu nu a scris reportajele astea in cotidiene, ci prin saptaminale si lunare - apoi le-a revazut si adaugit (si-nca mult) cind le-a strins in carte. Se mai face reportaj adevarat in Romania pe la periodice. Si-tii dau doua exemple: Formula As si Esquire. Asa ca, nici reporterii n-au murit, nici toti sefii nu s-au timpit :)
Postări
Sigur, la presa cotidiana ma refer. Se intelege din text. poate ar fi trebuit sa o spun explicit. Cu revistele e altceva. Sunt mai multe unde se mai scrie reportaj. Cum se scrie. Pe langa cele pomenite de tine, ma mai gandesc la TABU, Q Magazin, cateva reviste pentru femei, dar nu foarte indraznete in directia asta. Si am citit reportaje extraordinare si in presa locala si pe bloguri. Dar o linie generala de sustinere a reportajului nu exista in presa romaneasca. E un gen costisitor care are de pierdut mai ales acum, in criza. Desi cu banii de pe masina unui sef s-ar putea scrie reportaj 20 de ani. Sunt inaripat de speranta, ca sa zic si eu ca Lundkvist. Si cred ca reportajul va deveni unul dintre genurile jurnalistice de baza in presa tiparita, atata cata va mai fi de maine-poimaine incolo. Fiindca ziarul tiparit nu va putea tine pasul cu televiziunea si internetul, care le vor vor trage informatia de sub picioare, si atunci reportajul, analiza, comentariul, documentarul etc. vor prima in gazete.
da, Opinia Studenteasca a cazut, de asta „ti-ai luat bataie” de cateva ori de la ei la sectiunea reportaj. In rest, ai dreptate. Pentru ca esti un reper, scrie si tu mai des reportaje si ai sa devii un semn al revenirii reportajului in media. Cu unul pe luna nu se face primavara.
Mie imi plac enorm "Reportajele de domnisoara" ale Danei Fodor Mateescu, de pe Reporter Virtual. Mi-am comandat de pe internet si am citit cartea ei de reportaje, intitulata "Fetitele din Cimitirul Rosu". Exceptionala! V-o recomand calduros!
Si reportajele din Revista "Esquire" sunt foarte bune. In general, aceasta "revista pentru barbati" este mai buna decat orice "revista pentru femei" de pe piata romaneasca. Pacat ca, de vreo doua luni incoace, au inceput sa scoata numere duble. Probabil ca nu mai au nici ei finantare suficienta, sa publice lunar.
Trimiteți un comentariu