PS Daniil Stoenescu: “Românii din Serbia poartă pe aripile sufletului lor tricolorul românesc”

Prea adesea confundăm poporul român cu statul român. Ca şi cum familia noastră s-ar reduce numai la cei cu care locuim sub acelaşi acoperiş. Aşa încât inima noastră nu rezonează la bucuriile, dramele şi dorurile românilor de dincolo de graniţe decât cu totul întâmplător. Dacă am sângera şi am zâmbi o dată cu ei, dacă le-am asculta ofurile şi le-am întinde braţele să se odihnească puţin într-un loc ocrotit, dacă ne-am purta aşa cum s-a cuveni, ca nişte fraţi, atunci am fi cu adevărat un popor mare.

Câţi dintre dvs. ştiţi că în Banatul Sârbesc şi pe Valea Timocului, la Sud de Dunăre, se află sute de localităţi româneşti? Câţi dintre dvs. cunoaşteţi că românii de acolo rezistă de sute de ani sub stăpâniri străine doar prin cultul limbii şi dragostea de Dumnezeu?

V-aţi gândit vreodată că România pe care o ştim, cu frontierele desenând un imens buchet de flori, este înconjurată de o altă Românie pe care nu o cunoaştem?

Vorbim uneori de Basarabia răpită, dar ne amintim mai greu de românii din Transcarpatica (Maramureşul istoric), Ţinutul Herţei, Bugeac, Macedonia, Valea Timocului, Banatul Sârbesc – zone locuite dintotdeauna de români.

Dacă statul nu ne poate uni în acelaşi graniţe, Biserica Ortodoxă Română încearcă să ţină uniţi românii de pretutindeni măcar în duh.

În urmă cu opt ani, BOR a înfiinţat o episcopie la Vârşeţ, pentru românii ortodocşi din spaţiul sârbesc. Episcop a fost ales arhimandritul pe atunci Daniil Stoenescu, călugăr luminos, teolog subtil şi fost ucenic al părintelui Arsenie Boca – “Sfântul Ardealului”.

Născut în Ţara Haţegului, în 1957, a absolvit Facultatea de Teologie la Sibiu, a obţinut titlul de doctor în teologie la Tesalonic – Grecia şi a fost profesor la Arad vreme de 11 ani. În 1984, s-a călugărit la mănăstirea Hodoş-Bodrog, unde a şi fost hirotonit preot. A slujit la Hodoş-Bodrog, la mănăstirea Prislop şi la Densuş – Hunedoara.

L-a cunoscut pe părintele Arsenie Boca în toamna anului 1979, în ziua Sf. Dumitru Izvorâtorul de Mir, în casa parohială a satului Drăgănescu, unde marele duhovnic picta. Îşi aminteşte perfect acea zi care l-a marcat pe viaţă. I-a fost învăţăcel părintelui Arsenie până la săvârşirea pământească a acestuia, în 1989. Deşi nu a fost recunoscut de către autorităţile sârbe ca episcop al românilor ortodocşi din Banatul Sârbesc şi Valea Timocului până anul acesta, PS Daniil Stoenescu a reuşit să organizeze o eparhie foarte dificilă.

Într-o zi fierbinte de iulie, PS Daniil ne-a acordat un interviu pe tema credinţei românilor din Banatul Sârbesc şi Valea Timocului. Ne-am întâlnit la Hăţăgel, în Hunedoara, acolo unde s-a născut. Ne-a primit cu aceeaşi blândeţe pe care i-o cunoşteam şi am petrecut cîteva ceasuri la umbra unor arţari, pe malul unui râu repede de munte. Şi timpul a trecut precum apa.

Cunoaşte istoria românilor din arealul vechii Dacii ca nimeni altul şi este în stare să vorbească ore în şir despre importanţa poporului nostru în această parte de Europă. Calm, cu un discurs bine închegat, în care nu abuzează de termeni teologici, cu simţul umorului şi o bucurie care i se vede pe chip, părintele episcop este un interlocutor minunat.

- De ce nu vor sârbii să aveţi autoritate şi în Valea Timocului?
- Sunt nemulţumiţi că am avea autoritate canonică peste un număr mult mai mare de cetăţeni sârbi decât au ei asupra unor cetăţeni români. În Banatul Românesc trăiesc 22.000 de sârbi. În Banatul Sârbesc sunt câteva mii de români, însă pe Valea Timocului există 154 de localităţi curat româneşti, peste 40 de localităţi mixte româno-sârbe, românii trăiesc de asemenea în 20 de oraşe din Sudul Dunării, ajungând să reprezinte şi 90 la sută din populaţia unora, cum e în Cladova, vizavi de Turnu Severin. În total, după statisticile oficiale, avem acolo peste 35.000 de români. Iată de ce sârbii au admis ca în Voivoidina, unde numărul românilor este de câteva mii, să existe 40 de biserici româneşti, iar în Valea Timocului, unde sunt de zece ori mai mulţi, s-au opus şi la construcţia unui singur lăcaş de cult.

- Amândouă popoarele sunt majoritar ortodoxe, nu ar fi normal ca ortodoxia să prevaleze asupra naţionalităţii şi să ne împăcăm bine, în numele lui Hristos?
- Din punctul de vedere al Patriarhiei Române, aşa e natural să se întâmple, dar Patriarhia Sârbă vede lucrurile puţin altfel.

Este o lungă istorie a relaţiilor tensionate dintre cele două Biserici locale. După anul 1833, când Craina Timocului a intrat în componenţa regatului sârb, populaţiei româneşti de acolo, care avea biserici şi mănăstiri, i s-a interzis slujba în limba română şi a fost încorporată, fără să i se ceară părerea, în Patriarhia Sârbă.
Românii din Sudul Dunării, mai ales în ultimii 20 de ani, însă, au început să-şi ceară drepturile, care li s-au refuzat atâta amar de timp.
În ultima vreme, eforturile Patriarhiei noastre în acest sens sunt dublate de cele ale mai multor asociaţii româneşti culturale şi religioase, care luptă pentru obţinerea drepturile noastre fireşti şi sunt decise să ajungă până la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. [...]

- Spuneaţi că v-a impresionat sentimentul naţional la românii din Serbia. Daţi-ne un exemplu.
- În catedrala din Vârşeţ există un fragment de pictură deosebit de interesant, în care doi îngeri, care ţin pe braţe catedrala în miniatură, au aripile vopsite cu tricolorul românesc. Această imagine cred că simbolizează că românii din Serbia poartă pe aripile sufletului lor tricolorul românesc, simbolul apartenenţei la acelaşi neam.
Românii din Timoc şi Voivodina se numesc graniţa vie a poporului român. Localităţile românilor de acolo sunt localităţi istorice, românii de acolo nu au emigrat, ci acolo s-au născut, sunt acolo de pe vremea dacilor şi a romanilor. Au supravieţuit tuturor stăpînirilor străine, păstrîndu-şi limba, tradiţia şi credinţa ortodoxă. [...]

- De ce credeţi că un popor creştin acceptă crima?
- Noi nu suntem încreştinaţi pe de-antregul. Avem spaţii ale subconştientului nostru colectiv care nu au fost creştinate; ceva primitiv, barbar a rămas în noi. Dar acest lucru nu se întâmplă numai cu noi.
Din punctul meu de vedere, nazismul a însemnat o răbufnire a primitivismului şi barbariei din străfundurile poporului german, ca şi comunismul la ruşi. Noi am fost scutiţi de aşa ceva, pentru că ne-am născut creştini. Dar la noi răul din interior izbucneşte altfel: nu facem rău altora, ci nouă înşine.

-----------------------------------------

Vă recomand întregul interviu, din care am dat pasajele de mai sus, apărut în numărul curent al revistei Formula As (deocamdată disponibil numai în varianta tipărită).

UPDATE

Acum poate fi citit pe site-ul Formula AS.

Pe scurt

Am revenit dintr-o prea scurtă vacanţă (pe alte plaiuri decît cele mioritice), unde mi-am îngăduit să mă lipsesc de internet şi telefon. Distanţarea m-a ajutat să văd mai bine, la întoarcere, cît de seacă este realitatea românească, atunci cînd nu e de-a dreptul dramatică. Aşa încît am renunţat să mai scriu aici încă vreo cîteva zile. Mi-a prins bine, mai ales că între timp am avut şi două mari sărbători creştine, pe care astfel le-am trăit în tihnă.

Astăzi, revin însă pe blog, pentru că sînt cîteva lucruri peste care nu e bine să trecem uşor.

# Într-un interviu în Ziua, Iurie Roşca, liderul PPCD, confirmă ceea ce bănuiam şi anume că preşedintele Traian Băsescu l-a îndemnat să facă alianţă cu Voronin şi comuniştii în 2005. Bine, nu numai Băsescu, dar acesta pare să fi avut cuvîntul cel mai greu. Reporterul de la Ziua îl ajută cît poate pe Roşca să se justifice, chiar aruncînd cea mai mare parte a culpei pe Băsescu.

Pentru această trădare, PPCD, în cap cu Iurie Roşca, a fost eliminat din Parlament de electorat.

S-ar cuveni ca şi Băsescu să plătească pentru complicitate, cu atît mai mult cu cît în declaraţiile publice condamna comunismul.

# Sorin Roşca Stănescu, şeful reporterului care l-a intervievat pe Iurie Roşca, spune lucrurilor pe nume: Iuda e Iuda, indiferent de ce a trădat. "Iuda e Iuda nu numai fiindca a facut pactul cu diavolul. Ci fiindca a ramas consecvent, pana in ultima clipa, pacatoasei intelegeri. Inainte de a fi victima lui Basescu si a lui Voronin, Rosca este propriul sau calau."

# Cornel Nistorescu, noul director al ziarului Cotidianul, îşi continuă politica păguboasă: război cu toată lumea, motivat numai de orgoliul său. Iar roadele se văd: un val de demisii. A plecat Liviu Avram, omul care, în ultimii cinci ani, indiferent cine a fost redactor şef, a ţinut ziarul, cum se spune. Îl cunosc pe Liviu de vreo 18 ani şi am lucrat cu el la trei ziare. Este un ziarist de investigaţii excelent şi un editor extrem de priceput. În plus e harnic şi modest, ceea ce nu se poate spune despre prea mulţi şefi din presă.

# Dacă Liviu a plecat, eu nu dau prea multe zile Cotidianului, căci înseamnă că nu se mai poate face nimic - cel puţin nu cu actualul staff. Îmi amintesc că, în 2001, după ce Mihai Iacob (Curentul) a preluat şi Monitorul de Bacău, Liviu a demisionat de la conducerea acestuia şi s-a mutat în Bucureşti. După foarte puţin timp ziarul a ajuns unul de partid şi falimentar.

În 2004, pe cînd era şeful secţiei de investigaţii la Adevărul, simţind că lucrurile se împut, Liviu s-a transferat la Cotidianul. După o vreme, conducerea ziarului Adevărul şi o parte din redacţie au demisionat şi au fondat Gândul. Adevărul a avut nevoie de cîţiva ani să-şi revină.

# Pe lîngă Liviu Avram, de la Cotidianul au mai demisionat băieţii de la economic, în frunte cu şeful secţiei, Mihai Nicuţ. Din cîte ştiu, urmează şi alte demisii importante, iar Nistorescu va rămîne doar cu cei care nu au unde să plece şi cu mercenarii pe care îi mai poate strînge. Văd că şi-a adus deja alături de el la comanda ziarului doi oameni care au slujit PNL, întărind astfel suspiciunile de parti-pris care planează asupra sa.

Oricum, pare-se că nici Nistorescu nu lucrează cu orice mercenari, căci au eşuat negocierile dintre el şi un fost subordonat al său de la EvZ, care în urmă cu cîteva zile îl firitisea, iar acum îl înjură :)

# Nistorescu se lăuda că, după scandalul numirii sale la şefia Cotidianului, ziarul a crescut tirajul la un nivel nemaiîntîlnit, iar pe internet are un număr sporit de vizitatori. O minciună demontată aici, aici şi aici.

# Volumul Măsura vremii: îndemn la normalitate, de Mircea Platon şi Gheorghe Fedorovici, are parte de prima recenzie. Sînt tare curios să văd care dintre numele mari ale criticii noastre se va opri asupra cărţii - una polemică şi dură cu mainstream-ul.

Nistorescu nu are nici o strategie

Îmi pare rău să constat că m-am înşelat: Cornel Nistorescu nu are nici o strategie. Şirul de gesturi nedrepte, ilogice şi total neproductive, din ultimile zile, o demonstrează. Din păcate, Nistorescu nu are subtilitatea de care l-am bănuit. Se comportă ca un taur pe o stradă aglomerată de oameni îmbrăcaţi în roşu.

Azi dimineaţă, la şedinţa de sumar a reluat ce a spus într-un interviu pentru Evenimentul Zilei, că în redacţie sînt agenţi ai unor servicii secrete, care, vezi Doamne, încearcă să-l boicoteze pe el (de parcă nu o face aşa de bine şi singur). La replicile de protest ale celor prezenţi, l-a dat drept exemplu pe Pătrăşconiu. Te umflă rîsul. Şi zice că şi Liviu Avram a făcut jocul PDL, chiar dacă nu e plătit pentru asta. Liviu Avram, care e un profesionist desăvîrşit şi a ţinut mereu cumpăna, cît de mult a putut, pentru că mereu au fost în staff-ul redacţiei extremişti - şi băsescieni şi anti-băsescieni.

Nistorescu îi acuză pe ceilalţi în condiţiile în care, chiar dacă poate nu e plătit [deşi, cine poate crede asta cunoscîndu-i dragostea de gologani? Apropo, o poveste scurtă despre Nistorescu la EvZ, în vremurile bune. Intră Nistorescu în redacţie iluminat de bucurie: "Băi, am găsit gogoşi cu 15 mii. Şi eu, ca fraierul, pînă acum luam din altă parte cu 20 de mii!". Pe atunci avea deja nişte milioane de euro în cont :) ], Nistorescu a făcut, în ultimii ani, jocurile PSD.

Acum o oră, Nistorescu a concediat-o pe Mirela Corlăţan, autoarea articolului despre Petru Romoşan, de la care a pornit tot scandalul. Motivul: pentru că aseară a participat la o emisiune pe subiectul cenzurii de la Cotidianul, la B1Tv.

Această ultimă faptă a lui Nistorescu mă convinge că omul nu are nici o strategie pentru relansarea ziarului. Nu calculează efectul actelor sale. Nu realizează că, după ce a pus pe liber doi oameni destul de vizibili, ceilalţi vor fi demobilizaţi. Nu se gîndeşte că prin astfel de izbucniri de orgoliu îşi compromite şi bruma de credibilitate pe care o mai avea. Nu pare să-l intereseze că prin această manieră de conducere în forţă nimeni nu a cîştigat pe termen lung, cum bine i-o spune amicul său Dorin Tudoran, într-o scrisoare deschisă. Nu înţelege că astfel taie oricărui ziarist din afara redacţiei pofta de a lucra cu el (mă rog, nu mă refer la cazurile disperate sau de mercenari, ci la jurnalişti în adevăratul sens al cuvîntului, buni profesionişti şi cu coloană vertebrală, care mai credeau în Nistorescu). Cu cine va face ziarul? Ce cititori va mai avea o publicaţie care de zile în şir este tot într-un scandal?

Înţeleg că Vântu i-a dat mînă liberă pînă după alegeri: salvează ziarul sau îl închide. Dacă va continua în maniera şi ritmul ăsta, mă tem că îl va închide chiar înainte de alegeri. Chiar îmi pare rău, pentru că a fost cîndva un ziar foarte bun şi încă ar mai putea fi.

Cornel Nistorescu contra tuturor

Cornel Nistorescu a făcut un eveniment din numirea sa la şefia ziarului “Cotidianul”.
De cîteva zile încoace, blogurile zbîrnîie, redacţiile murmură, pe forumuri cititorii se împart pe tabere. Opinii pro şi contra – mai numeroase cele din urmă.
Nimeni nu este indiferent. Este o performanţă.

Era de aşteptat ca numirea lui Cornel Nistorescu să nu treacă neobservată, dar nu şi să stîrnească atîtea discuţii, controverse, proteste. Au mai fost şi alte nume grele numite la cîrma unor ziare, şi n-au făcut atîta zgomot nici cînd au fost unşi, nici cît au stat, nici cînd au plecat. Ceea ce arată o evoluţie a lor plată, mediocră. Cornel Nistorescu nu intră în această tendinţă.

A făcut să se vorbească despre el dintr-o eroare. Sub impulsul momentului, văzînd textul în care prietenul său Petru Romoşan era dezvăluit turnător chiar pe prima pagină a ziarului “său”, Nistorescu a dispus scoaterea lui din ediţia electronică. Omeneşte e de înţeles, deontologic, nu prea.
Cum îi stă în fire, n-a catadicsit să explice. De aici s-a declanşat furtuna pe net.

Însă, văzîndu-se atacat, nu s-a descumpănit, ci încearcă să se folosească de prilej pentru puţină reclamă gratis (uneori funcţionează reclama negativă, după cum o confirmă chiar Nistorescu în editorialul său de mîine). Poate preferă să-l vorbească lumea de rău, decît să-l ignore. Sau, în tot cazul, cînd e atacat nu intră în defensivă, ci contraatacă.
Drept dovadă, ediţia de mîine a “Cotidianul” conţine patru pagini cu reacţii la numirea lui Nistorescu, inclusiv dintre cele mai critice. Ele vor pune paie pe foc.

Al treilea pas făcut de Nistorescu a amplificat protestele. El a anunţat azi că-l concediază pe Cristian Pătrăşconiu, cel care gestiona paginile de comentarii de la “Cotidianul”. Omeneşte, îl compătimesc pe Cristi, rămas şomer în deplină criză economică şi cu un prunc abia născut. Dar din perspectivă profesională, sincer, nu cred că Nistorescu greşeşte dispensîndu-se de serviciile lui Pătrăşconiu – care are agenda sa politică, promovează doar oameni cu idei asemănătoare, iar în calitate de comentator e searbăd, previzibil şi "politic corect". Asta nu înseamnă că nu avea dreptul la un tratament corect şi legal. Însă, din nou temperamentul l-a împins pe Nistorescu la un gest pripit, într-un total dispreţ pentru reguli şi… oameni. Deci, greşeşte. Şi-l face erou pe Pătrăşconiu.

Recapitulez. De la 31 iulie la 1 august, Cornel Nistorescu a luat trei decizii care au şocat, indignat şi provocat: a oprit un articol de la publicare; văzîndu-se încolţit, a dispus publicarea textului “cenzurat” dimpreună cu o lecţie despre cum trebuia făcut (o palmă nu numai la adresa autoarei, Mirela Corlăţan, ci a întregii redacţii - urmează) şi comentariile stîrnite de hotărîrea sa şi l-a dat afară pe Pătrăşconiu.
Prin aceasta, va fi vrut să arate cine e şeful, că face ce vrea şi că s-a terminat cu vechile aranjamente.
Vor urma şi alte decizii controversate. Important este unde vrea să ajungă.

Ştiut fiind că Nistorescu este vehement anti-Băsescu, concediindu-l pe cel care făcea paginile de laudă la adresa preşedintelui, el dă semnalul unei noi orientări a ziarului. Poate să fie una anti-Băsescu umorală, ilogică, tristă, de tip “Sinteza zilei” de la Antena 3, sau poate fi una argumentată, necesară, sănătoasă, spre îndreptare (că doar presa e “cîinele de pază” al democraţiei şi nu i-a cruţat nicicînd pe cei de la putere). Rămîne de văzut. Nu m-aş grăbi să-i fac proces de intenţie lui Nistorescu.

[Îi citesc puseurile anti-băsescinene în cheia celui care se simte trădat de acela pe care l-a susţinut din toate puterile. Nu ştiu de ce a făcut-o, dacă pentru interesul general sau pentru cel personal. Poate şi unul, şi celălalt. Dar „Evenimentul Zilei”, sub Nistorescu, a fost principalul aliat al lui Băsescu în lupta contra PSD şi a lui Adrian Năstase, în anul 2004. Şi, după ce a ieşit preşedinte, Băsescu a făcut prima sa vizită de curtoazie la „Evenimentul Zilei”.]

Contrar a ceea ce se vehiculează pe bloguri şi prin mediile de presă din ultimele zile, nu cred că Nistorescu şi-a spus ultimul cuvînt în meseria de gazetar. Cred că într-adevăr numirea sa la “Cotidianul” poate fi o provocare pentru un jurnalist ca el, care e plin de talent şi de bani. Nu pentru vreo confirmare, sau pentru nişte lei în plus s-a băgat Nistorescu slujbaş la Vântu (pe care, cu ani în urmă îl ironiza că a vrut să cumpere „Evenimentul Zilei”), ci pentru o demonstraţie de virtuozitate. Poate că visează să rămînă în istoria presei ca omul care a făcut să renască din propria cenuşă un ziar cu un brand care obligă.

Omul e greu de suportat. Egoist, arogant, cinic şi zgîrcit, şi-a făcut duşmani peste tot pe unde a lucrat (de la “Amfiteatru” şi “Scînteia Tineretului”, pînă la “Evenimentul Zilei”). Totuşi, ştie meserie. Pentru asta unii din cei care au lucrat cu el încă îl stimează, iar alţii, puţini la număr, e drept, îl îndrăgesc.

Dincolo de afacerile lui tenebroase şi de compromisurile pe care cu siguranţă le-a făcut, Cornel Nistorescu rămîne un jurnalist cu simţul subiectului, să zic aşa, care vede mizele mari şi care ştie să facă un ziar. Să nu uităm că “Evenimentul zilei” a devenit un ziar de referinţă, serios sub conducerea sa.

De aceea, sînt convins că a venit la “Cotidianul” nu pentru o aventură, ci pentru a încerca să-şi impună viziunea. O viziune pe care nu demult şi-a expus-o public . La asta n-a fost nimeni atent. Pentru că toţi criticii săi s-au repezit asupra defectelor omului, nu să-i cerceteze raţiunea din spatele faptelor. E posibil să o fi uitat şi el. Însă, nu avem cum şti doar după cîteva zile de cînd a preluat conducerea.

Ca să nu mai spun că îi este reproşată lipsa de caracter, dar unii dintre cei mai cunoscuţi contestatari ai săi nu sînt deloc exemple de urmat la capitolul ăsta.

Cornel Nistorescu a greşit mereu faţă de oamenii din subordinea sa: i-a plătit prost, le-a recunoscut meritele greu, nu a menajat orgolii (şi în presă sînt, oho!), a fost nepoliticos (ca să nu folosesc cuvinte mai tari), şi-a impus voinţa cu brutalitate etc. Totuşi, a ştiut să-i însufleţească pe reporteri în faţa unui subiect important.

Cred că dacă îşi va aplica vechea reţetă de lucru cu oamenii, de data aceasta va pierde.

Pînă nu demult “Cotidianul” era credibil, dar paradoxal nu avea impact. Pentru că se adresa unei plaje de public prea înguste, care, deşi era de calitate, nu putea aduce schimbări majore în societate - cel puţin, nu pe termen scurt. A fost totuşi o vreme, scurtă, cînd ziarul avea o oarecare influenţă şi era luat în seamă, pentru că politicienii credeau în puterea elitei intelectuale. Dar acele timpuri s-au dus.

Prin actele sale din ultimele zile, Cornel Nistorescu dovedeşte că e preocupat mai puţin de credibilitate, şi mai mult de impact. Adică, îl interesează ca numele ziarului să fie pe buzele tuturor, nu dacă are şi credit. Probabil că, după ce îi va face pe mulţi să-l ia de curiozitate, Nistorescu se va gîndi şi la credibilitate. E o manevră primejdioasă. Strategia sa poate fi sinucigaşă sau genială. Noul director al "Cotidianului" riscă să rămînă să stingă lumina. Şi-ar fi păcat, şi pentru ziarul fondat de Raţiu, şi pentru Cornel Nistorescu.

PS:

În redacţie deja se poartă un război în toată regula. Dau mai jos legăturile la mai multe luări de atitudine:

Eugen Istodor: Pătrăşconiu-solidaritate
Costin Ilie: Concedierea lui Cristian Pătrăşconiu, o mizerie

I.T. Morar: Un redactor şef de ocazie

Costi Rogozanu: Nedreptatea Pătrăşconiu. Ce-am găsit la Coti după concediu

Alin Fumurescu: Nistorescu şi tîmpenia postmodernismului prost-înţeles

Mirela Corlăţan: Scrisoare deschisă pentru Sorin Ovidiu Vântu

Nici pe blogurile altor jurnalişti nu e mai linişte:

Reporter Virtual: "Război de bun venit"

Mihnea Măruţă: Cum am devenit ciumete. Şi cum am revenit pe prima pagină la Cotidianul

Cristian Grosu: Eu şi domnul Nistorescu. Cornel Nistorescu

Florin Budescu: Nistorescu către Rogozanu: "Tu să taci! Eu te-am făcut jurnalist!"

UPDATE

Mihnea Măruţă vine cu o foarte bună radiografie şi o interesantă prognoză azi:

Şapte argumente că lui Vântu i s-ar putea trage de la “Cotidianul”

Spiritul Academiei Caţavencu - publicaţie care a reprezentat modelul de nonconformism, originalitate şi libertate în anii ‘90 şi în prima parte a acestui deceniu - este sub asediu. Acel spirit supravieţuieşte mai ales printre redactorii simpli, deşi a fost sufocat de statutele, poziţiile, ong-urile şi sinecurile unor “senatori” AC. Faptul că, începând din 2004, a fost girat şi susţinut de Caţavencu i-a adus “Cotidianului” prospeţime, onestitate şi ştaif. Şi, pentru că toate aceste valori sunt pagube colaterale de câteva zile încoace, spiritul cu pricina va lovi. El e precum grupările de gherilă, nevăzute, dar sângeroase, sau precum caii din Deltă: uitaţi, dar liberi.

Cristi Grosu merge mai departe şi sugerează că distrugerea ziarului era în planul patronului SOV încă de pe cînd l-a preluat de la caţavenci. Şi caţavenicii trebuiau să fi învăţat ceva din experienţa trustului Monitorul, distrus de asemenea, prin proceduri similare, de către SOV.

Nu-i raspund domnului Nistorescu

Şi bagă şi un PS de reţinut :)

Post Scriptum:

Nu vreau sa trec mai departe fara sa-i vorbesc si domnului Nistorescu (sa nu se supere), macar intr-un p.s. - ca tot mi s-a adresat direct. Zice domnia sa despre mine si Maruta: “personaje neimplinite” si ne trimite la biserica sa ne rugam pentru el. Chiar ma rog (pun pariu ca si Mihnea Maruta): maestre, apropo de implinire, sa-ti dea Dumnezeu macar in trei vieti ceea ce mi-a dat mie in jumatate; din toate punctele de vedere; abia atunci daca ai sa intelegi ceva din ziarul in care ai intrat, asa cum te-or fi invatat acasa, incaltat.
(si pliz! - nu adu vorba de bani si eficienta; sigur nu vrei sa-ti raspund).

Emisiunea despre martirii închisorilor comuniste, pe internet

Cei care nu au văzut emisiunea despre martirii închisorilor, din 24 iulie a.c., de pe B1Tv, pot să o urmărească acum pe internet.

Invitaţii Lianei Stanciu, la emisiunea "Trenul Vietii", au fost istoricul Emilia Corbu, scriitorul Razvan Codrescu şi subsemnatul. Am vorbit despre încărcătura mistică a luptei anticomuniste, despre cum au fost martirizaţi zeci de mii de români creştini în temniţele comuniste şi despre necesitatea canonizării sfinţilor din închisori.

Vizionare folositoare!

Partea I


Partea a II-a


Partea a III-a

"Cotidianul" deconspiră colaborarea lui Petru Romoşan cu Securitatea

Scriitorul şi criticul de artă Petru Romoşan (patron al editurii Compania) a fost deconspirat astăzi după amiază, de către ziarul "Cotidianul" (varianta online), drept turnător. Sub semnătura Mirelei Corlăţan, "Cotidianul" citează documente ale CNSAS care au fost depuse în instanţă, pentru stabilirea calităţii de colaborator al Securităţii a lui Petru Romoşan (foto 1). Din probatoriu reiese că Romoşanu i-a turnat din proprie iniţiativă şi cu angajament semnat la Securitate pe criticul Ion Negoiţescu şi pictorii Paul Gherasim şi Horia Bernea.

Petru Romoşan a fost unul dintre acuzatorii cei mai înverşunaţi ai Monei Muscă, atunci cînd aceasta a fost deconspirată drept colaboratoare a Securităţii. Întrebat atunci de Mirela Corlăţan, de la "Cotidianul", dacă el însuşi a avut vreo relaţie cu Securitatea, Romoşanu a negat vehement, slobozind o serie de înjurături.

Am încercat să pun un link la articolul despre Petru Romoşan din "Cotidianul", dar, surpriză, textul a fost retras de pe site la mai puţin de o oră de la postarea sa. Apoi, ceva mai tîrziu, l-am regăsit, cu greu la rubrica anchetă. Iniţial, articolul era "prima ştire", pe pagina de start a ziarului.

Sper că manevra n-are nimic de-a face cu faptul că Romoşan şi Cornel Nistorescu - proaspăt numit director al ziarului - sînt prieteni buni. Aştept dezăluirea şi în ediţia pe print.

UPDATE

Textul despre Petru Romoşan a fost retras de tot de pe site-ul "Cotidianul". Am apucat însă să-l salvez şi redau în continuare aici cîteva fragmente interesante. Cred că aceste informaţii sînt de interes public.

În acest context mi se pare cinic omagiul adus de Cornel Nistorescu lui Ion Raţiu, fondatorul ziarului "Cotidianul".

Informaţia despre recrutarea lui Petru Romoşan este confirmată de o notă de constatare a CNSAS, trimisă recent la Curtea de Apel Bucureşti, ca urmare a unei cereri de verificare depuse de ziarul Cotidianul în martie 2007. Potrivit notei de constatare, CNSAS deţine angajamentul olograf, semnat cu numele real de Petre Romoşanu pe 26 septembrie 1987, în care-şi asumă numele de cod “Robert”...[...]

“Constatând că sus-numitul dovedeşte şi de această dată bunăvoinţă faţă de instituţia noastră, i s-a ridicat problema unei colaborări organizate, fapt cu care a fost de acord. A înţeles că trebuie să ne informeze asupra problemelor, faptelor şi stărilor de spirit care prezintă interes pentru organele de securitate, de la locul său de muncă, în rândul artiştilor plastici şi din alte medii unde are acces”, a scris lt.-col. Ştefan Budecă, ce se ocupa de Uniunea Artiştilor Plastici, într-un raport privind recrutarea lui Romoşan. [...]

“Informatorul «Robert» relatează: în cadrul contactelor avute cu Gherasim Paul (foto 2), a purtat discuţii cu acesta pe teme de artă, în special. (...) Uneori se simte la respectivul o smerenie pe plan sufletesc, ca rezultat al faptului că citeşte şi materiale de ordin religios. (...) Gherasim Paul este apreciat de sursă ca un element comod, predispus filozofiei şi nu muncii, ca pictor." [...]

Despre Horia Bernea (foto 3), arată o notă-raport a lui Budecă din 1984, Romoşan a dat informaţii înainte de a primi nume conspirativ. “Din câte ştie Romoşan Petru, cel în cauză (n.r. Gherasim) este prieten cu Horia Bernea, care de asemenea are preocupări mistico-religioase. De fapt, în ziua de 29.II.84, la atelierul lui Horia Bernea a venit o ziaristă din Grecia care organizează o expoziţie de artă românească ca să selecţioneze şi din lucrările lui. Era însoţită de soţia lui Bernea (...)”, spunea ofiţerul care mai nota în final: “Cele relatate de Romoşan P. se confirmă de T.O. existent la Horia Bernea în atelier”. Adică de aparatura de interceptare instalată acolo. [...]

Colaborarea cu Securitatea a lui Petru Romoşan a încetat în iunie 1988, după ce soţia sa, Adina Kenereş, actualmente directorul Editurii Compania, a plecat într-o excursie în Franţa şi nu s-a mai întors. [...]

Petru Romoşan a avut pe 23 august 1988 o tentativă eşuată de trecere a frontierei, însă a reuşit să fugă pe 30 septembrie. Cazul său a făcut senzaţie în Ungaria, unde a acordat mai multe interviuri acuzatoare la adresa lui Ceauşescu, fiind invitat chiar de preşedintele de atunci al ţării.

UPDATE 2

Articolul apare însă pe site-ul "Caţavencu". Mamă, ce luptă presimt între Buşcu, redactor şef la "Caţavencu", şi Nistorescu, cel care l-a înlocuit la cîrma"Cotidianul".

Despre prima zi de muncă a lui Cornel Nistorescu la "Cotidianul" şi despre cenzură au scris şi Tiberiu Lovin şi Florin Budescu, cu amănunte interesante.

UPDATE 3

Mirela Corlăţan publică pe blogul ei povestea cenzurii de la "Cotidianul". Ea redă inclusiv înregistrrea audio a unei discuţii cu Romoşan, în care acesta o ameninţă cu scoaterea din presă.

Chişinău: Democraţii lui Marian Lupu au de ales între trădare şi blocaj politic

La Chişinău, situaţia politică rămîne încurcată. Partidul Comuniştilor cîştigă alegerile - în sensul că este partidul cu cel mai mare număr de voturi obţinute -, opoziţia are cele mai multe mandate de parlamentari şi poate face guvernul, dar nu poate alege şi preşedintele republicii.

Potrivit Unimedia, după numărarea a 98,2% dintre buletinele de vot, Partidul Comuniştilor are 45,1% din sufragii, Partidul Liberal Democrat - 16,4%, Partidul Liberal - 14,4%, Partidul Democrat - 12,6% şi Alianţa Moldova Noastră - 7,4%. Lucru bun: PPCD, al trădătorului Iurie Roşca, a ratat iar Parlamentul.

La ora aceasta, comuniştii deţin 48 de mandate de deputaţi, iar celelalte partide - 53. Rezultatele nu pot suferi modificări spectaculoase pînă la terminarea numărătorii.

Din păcate, 13 dintre mandatele opoziţiei sînt la Partidul Democrat al lui Marian Lupu, fost fruntaş al Partidului Comuniştilor - din care a plecat recent - şi fost preşedinte al Parlamentului. Marian Lupu şi Vladimir Voronin par acum adversari, însă ştim bine că în politică alianţele se fac şi se desfac cu mare uşurinţă. Dacă PD şi Marian Lupu se aliază cu PC al lui Voronin, comuniştii pot conduce încă patru ani republica ilegitimă de peste Prut, avînd guvernul şi preşedintele. Împreună, cele două formaţiuni au exact 61 de mandate cît le sînt necesare ca să pună mîna pe toate funcţiile importante în stat.

Pe de altă parte, chiar dacă Marian Lupu nu trădează opoziţia, aceasta mai are nevoie de opt voturi în Parlament pentru a putea alege un preşedinte al ei. E puţin probabil că va obţine voturile de la comunişti, care acum pot să blocheze alegerea preşedintelui, la fel cum a făcut cu puţin timp în urmă opoziţia, declanşînd alegeri anticipate. Deci, ar fi un blocaj politic. Marian Lupu are un pretext foarte bun să spună că se aliază cu comuniştii în interesul naţional, pentru ca statul artificial de la est de România să poată fi guvernat în vreme de criză.

S-a ajuns aici, pentru că Partidul Comuniştilor a comis fraude majore, încercînd să se menţină la putere.

UPDATE

Traian Băsescu a făcut, astăzi după amiază, o declaraţie foarte gravă la Radio România: "...probabil presedintele Voronin si-a adus aminte ca la un moment dat i-am dat o mana de ajutor sa formeze majoritatea de dupa alegerile trecute. Probabil mesajul acesta s-ar vrea un mesaj prin care sa arate ca ar vrea sa coopereze. De data aceasta presedintele Voronin nu poate spera la sprijinul meu pentru a face majoritatea de care are nevoie ca sa desemneze presedintele". Declaraţia a fost o replică la un mesaj oarecum împăciuitorist transmis prin presă de Vladimir Voronin.

Preşedintele României ne spune că a ajutat Partidul Comuniştilor să se menţină la guvernare acum patru ani! Cum a făcut-o, nu ne desluşeşte. Nu ne spune nici cum l-ar putea ajuta acum pe Voronin. Putem presupune că Traian Băsescu a mijlocit alianţa PC cu PPCD al lui Iurie Roşca. Dar de ce? Al cui a fost interesul ca R. Moldova să fie abandonată din nou în sfera de influenţă rusească, îndepărtată de România şi de UE?

Cred că preşedintele Băsescu are de dat explicaţii serioase de această dată.