Un gînd despre naționalism

Oricine se declară naționalist și creștin este automat etichetat drept legionar. Este un risc pe care ți-l asumi sau nu. Căci orice concesie vei face în discurs pentru a demonstra că ai o viziune diferită de cea pe care ți-o presupun adversarii nu va fi pînă la urmă decît o îndepărtare de adevăr (și cu ”A” mare și cu ”a” mic) și o dovadă de slăbiciune. Apoi, fiecare concesie cheamă o alta, sub presiunea unor adversari fără nici un Dumnezeu, care nu se vor opri pînă cînd nu te vei declara ”reeducat”.

Ce uită adversarii și s-ar cuveni să țină minte naționaliștii care se vor prizați și de gardienii ”corectitudinii politice” este că naționalismul este ontologic. Prin urmare, el există vrînd-nevrînd, că-l recunoști sau nu. Iar dacă îl reprimi cu brutalitate sau îl provoci, poate reacționa în forme exagerate și maligne, scăpate de sub orice control moral. De aceea, naționalismul temperat de credința creștină ar trebui încurajat, nu blamat sau expediat sub o etichetă care se vrea infamantă.

Ponta vrea să distrugă şi Muzeul Ţăranului Român

Ponta & compania nu se opresc din fărădelegi decît dacă sînt forţaţi. Ca toţi comuniştii. Iniţiativele care aduc atingere valorilor consacrate de Occident (democraţie, libertate de exprimare, justiţie etc.) le mai sînt blocate de ambasadele occidentale. Dar atacurile la valorile româneşti - aşa cum sînt cele prezente în Muzeul Naţional al Ţăranului Român (cît mai sînt, după directoratul plin de păcate al lui Virgil Niţulescu) - cine le stopează? 

E în firea comuniştilor să distrugă tot ce ţine de tradiţie. Deci nu mă miră noua acţiune a guvernului USL. Ce mă miră este slăbiciunea noastră. Oare ce mai aşteptăm ca să-i măturăm definitiv de pe scena politică pe moştenitorii PCR?

Redau mai jos o scrisoare deschisă adresată prim-ministrului Victor Ponta de către directorul MNŢR, Virgil Niţulescu. (C.T.)

Stimate Domnule Prim-Ministru,

Am fost informat cu privire la existenţa unui proiect de hotărâre a Guvernului care ar face ca, într-o primă etapă, Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa” să treacă în subordinea Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice şi imobilul din Şoseaua Kiseleff nr. 3, care adăposteşte Muzeul Naţional al Ţăranului Român, în administrarea Muzeului Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa­”. În etapa următoare, din câte am înţeles, ar urma ca, în termen de 90 de zile, Muzeul nostru să fie unificat cu Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, pierzându-şi aşadar, personalitatea juridică, iar toate bunurile culturale care sunt adăpostite în clădirea noastră şi expoziţia permanentă să fie găzduite în imobilul muzeului în aer liber din Parcul Herăstrău.

Vă rog să îmi permiteţi, domnule Prim-Ministru, să expun foarte pe scurt motivele pentru care o asemenea decizie ar fi total inoportună. Nu am să discut, aici, situaţia colegilor noştri din Muzeul „Antipa”. Muzeul nostru, care a fost înfiinţat în anul 1906, sub patronajul Regelui Carol I (al cărui nume l-a şi purtat, din 1915, până în 1948) a fost găzduit în clădirea în care se află acum, de la bun început. Clădirea, proiectată, iniţial, de arhitectul Nicolae Ghica – Budeşti şi terminată de arhitectul Grigore Ionescu (şi care, acum, este monument istoric de importanţă naţională), a fost gândită, din capul locului, pentru a găzdui „Muzeul de Artă Naţională”, iniţiat de marele nostru muzeolog, istoric de artă şi etnolog, Alexandru Tzigara – Samurcaş. Din păcate, cel mai mare muzeu al României, aşa cum era în acel moment, a fost evacuat din clădire în 1953, pentru a găzdui Muzeul Lenin – Stalin, devenit, mai târziu, Muzeul de istorie a Partidului Comunist, care a fiinţat, până în decembrie 1989 în această clădire.

Între timp, Muzeul (rebotezat „de Artă Populară”) a fost, găzduit de Palatul Ştirbey, de pe Calea Victoriei, până în anul 1978, când, prin decizia directă a lui Nicolae Ceauşescu, a fost desfiinţat, prin unificare cu Muzeul Satului. Întregul patrimoniu al muzeului a fost înghesuit în nişte condiţii absolut improprii, Muzeul Satului, ca muzeu în aer liber, nefiind pregătit, în nici un fel, să primească acest patrimoniu şi să îl îngrijească.

La începutul lunii februarie a anului 1990, după desfiiinţarea fostului muzeu al Partidului Comunist, Muzeul nostru s-a întors în sediul care îi era destinat. Pentru patrimoniul său, care numără peste 90.000 de obiecte, s-au construit depozite speciale adecvate patrimoniului etnologic, potrivit standardelor internaţionale. Totodată, într-un timp foarte scurt, o echipă excepţională de etnologi, sociologi şi artişti, condusă de marele pictor Horia Bernea, a realizat o expoziţie permanentă remarcabilă, fapt care a fost recompensat cu cel mai important premiu în domeniul muzeelor, din Europa. Astfel, în 1996, Muzeul Ţăranului a primit Premiul pentru Muzeul European al Anului, rămânând, până în ziua de astăzi, singura instituţie muzeală din România care a primit această distincţie.

Dacă s-ar da curs proiectului de hotărâre a Guvernului care, oricum, în acest moment, nu respectă, în opinia noastră, prevederile Legii muzeelor şi colecţiilor nr. 311/2003 republicată, art. 18 şi 34 şi care nu a fost publicată pe pagina de internet a ministerului iniţiator,

-         s-ar desfiinţa o instituţie fundamentală pentru spiritualitatea românească, greşeală pe care a făcut-o (atunci, cu vădită intenţie) numai regimul comunist,

-         s-ar distruge o expoziţie permanentă care a fost unanim apreciată de specialişti şi de ghidurile turistice publicate în întreaga lume (vă putem pune la dispoziţie aceste detalii),

-         ar fi lăsat fără adăpost un patrimoniu de excepţie (pentru că Muzeul Satului nu dispune de spaţii suplimentare de depozitare pentru a putea primi şi obiectele pe care le gestionează Muzeul Ţăranului),

-         Muzeul „Antipa” ar primi un spaţiu, oricum, inadecvat nevoilor sale,

-         un număr imens de persoane care apreciază Muzeul Naţional al Ţăranului Român (nu numai cei care fac parte din elita intelectuală a ţării, de la membrii Academiei Române, profesorii universitari, artiştii etc.), precum şi publicul obişnuit al muzeului, de la elevi şi studenţi, până la rezidenţii străini în România, inclusiv, diplomaţii, vor fi extrem de nemulţumite de o asemenea măsură, care va elimina din viaţa publică a Capitalei un loc de cultură ce are o semnificaţie aparte pentru cel puţin câteva sute de mii de oameni (nu doar vizitatorii obişnuiţi ai muzeului, aşadar), care vin la Muzeul Ţăranului pentru a lua parte la manifestări culturale dintre cele mai diverse: expoziţii temporare, concerte, festivaluri de teatru şi film, lansări de carte, conferinţe etc.

Vă asigur că poziţia pe care o exprim în această scrisoare deschisă este conformă cu cea a întregului personal al Muzeului şi că ea va rămâne aceeaşi, indiferent cine se va afla la conducerea instituţiei în viitor.

Sper că prin decizia pe care o veţi lua, de a nu da curs iniţiativei de desfiinţare a Muzeului Naţional al Ţăranului Român, veţi dovedi că ascultaţi vocea raţiunii, respectând dreptul fundamental la cultură al cetăţenilor şi punând preţ pe identitatea culturală a românilor.

Cu deosebit respect,

Dr. Virgil Ştefan NIŢULESCU

Directorul general al Muzeului Naţional al Ţăranului Român

Societatea civilă cere reluarea procesului de revizuire a Constituţiei

COMUNICAT

            Noi, asociatiile, fundatiile, coalitiile civice, platformele civice si grupurile civice informale initiatoare si contributoare la dezbaterea „Procesul de revizuire a Constitutiei Romaniei: inceput, desfasurare, viitor”, care a avut lor miercuri, 26 iunie 2013, in Sala Constantin Stere din incinta Palatului Parlamentului, cu participarea a putin peste 1% din efectivul total al parlamentarilor Romaniei si a domnului Todor Arpad, membru al echipei coordonatoare a Forumului Constitutional si reprezentant al acestuia in cadrul Comisiei parlamentare comune de modificare a Constitutiei, in prezenta TVR, a DC News si a Agerpres am luat act de modul defectuos in care s-a desfasurat pana in prezent procesul de reforma constitutionala.

Organizarea Forumului Constitutional a fost lipsita de transparenta, s-a incercat si in parte s-a reusit prin metode diverse impiedicarea participarii unei importante parti a societatii civile la lucrarile acestui organism de consultare.

La randul sau, Raportul Forumului Constitutional a omis o parte din propunerile facute, a prezentat eronat lista participantilor si pozitiile exprimate la unele sesiuni, a tratat in mod inegal propunerile primite in functie de afinitatile ideologice si personale ale membrilor echipei coordonatoare.

Nu in ultimul rand, principalii coordonatori ai Forumului Constitutional s-au autodesemnat ca reprezentanti ai acestuia in cadrul Comisiei parlamentare comune pentru modificarea Constitutiei, desi ar fi trebuit, asa cum se si anuntase, sa aiba loc o runda de alegeri in acest sens.

Suntem in curs de a compila numeroasele propuneri ale societatii civile dezavantajate de felul in care s-au desfasurat lucrurile in Forumul Constitutional si vom pune in circulatie un material cat mai cuprinzator.

            Nici activitatea ulterioara a Comisiei parlamentare comune de modificare a Constitutiei nu o putem aprecia ca fiind perfecta. Membrii acesteia au ignorat sau au respins majoritatea propunerilor primite in mod direct din partea societatii civile. Comisia a lucrat intr-o foarte mare graba, urmarind cu prioritate o agenda a oamenilor politici, care nu este neaparat si agenda societatii romanesti.

            Prin urmare, am adoptat Declaratia Comuna pe care o adresam Camerelor Parlamentului, celor doua Comisii juridice din cadrul acestora si Forumului Constitutional si pe care o atasam prezentului comunicat, si prin care

CEREM

1.      Constituirea Camerelor Parlamentului ca Adunare Constituanta si declansarea procesului de elaborare si adoptare a unei noi Constitutii, care sa raspunda cu adevarat nevoilor societatii romanesti sub toate aspectele, sa garanteze in justul sens al acestui cuvant drepturile omului si sa asigure un optim echilibru statal.

2.      Sa se reia de la zero consultarea societatii civile si a populatiei in general prin intermediul unui nou Forum Constitutional, coordonat de aceasta data de persoane din aparatul tehnic al celor doua Camere ale Parlamentului, fara delegarea catre un ONG cu agenda si simpatii proprii.

3.      Desemnarea reprezentantilor societatii civile in Comisia parlamentara comuna de redactare a noii Constitutii sa se faca pe baza unui proces electoral cu participarea organismelor societatii civile active in cadrul noului Forum Constitutional.

4.      Timpul alocat fiecarei etape in redactarea si adoptarea noii Constitutii - consultarea societatii civile si a cetatenilor in cadrul Forumului Constitutional, lucrarile Comisiei parlamentare comune de redactate a noii Constitutii, dezbaterea proiectului in cadrul Comisiilor juridice ale celor doua Camere, discutarea proiectului de Constitutie in plenul Adunarii Constituante etc.- sa nu fie limitat decat de mentinerea unui ritm rezonabil de lucru, astfel incat sa se realizeze o opera profunda si temeinica, pe termen lung, fara introducerea unor factori de presiune care nu au nicio legatura cu procesul de constructie constitutionala.

Semnează:

Asociatia de Informare pentru Regatul României 

Alianţa Naţională pentru Restaurarea Monarhiei

  

Asociaţia România Vie

  

Alianţa CIVICĂ

Fundaţia Iuliu MANIU-Ion MIHALACHE

Forumul Civic pentru Responsabilitate Politică

  

Asociatia Internationala pentru Drepturile Omului

  

Asociatia Femeilor din Romania

  

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

  

ASOCIATIA PRO VITA- FILIALA BUCURESTI

Asociatia Dati-mi Romania inapoi!

Asociatia Promemoria

Asociatia Romania Fara Ei

(sustine numai punctele 2-4)

Asociaţia Clubul Monarhiştilor Clujeni

  

ASOCIATIA VOCEA SCHIMBARII

(sustine numai punctele 2-4)

  

Fundatia ISBASOIU

Asociatia Falticeni Cultural

Asociaţia Generala a Românilor uniţi, Greco-Catolici (AGRU)

  

Asociatia ROST

  

Fundatia Corneliu COPOSU

  

Grupul pentru Salvarea Rosiei Montane din cadrul ACADEMIEI DE studii ECONOMICE

  

Centrul pentru Cultură, Istorie şi Educaţie

Asociatia 21 Decembrie

Institutul Fratii Golescu pentru Relatiile cu Romanii de Pretutindeni

Platforma Civică ACTIUNEA 2012

  

Asociatia pentru Proprietatea Privata

Fundaţia Naţională pentru Românii de Pretutindeni

Asociaţia Onoare şi Patrie

  

Asociatia Traditia Militara

  

Asociaţia Pro Iniţiativa 

GRUPUL DE DIALOG SOCIAL SI CIVIC DIN ROMANIA

Numele răufăcătorului

Site-ul Asociaţiei Rost este din nou online, datorită priceperii şi dăruirii lui Sorin Gheaţă, căruia ţin să-i mulţumesc public. [A nu se confunda site-ul organizaţiei cu www.rostonline.ro, care este platforma noastră de reacţie rapidă şi care a funcţionat în tot timpul asta, prin osîrdia aceluiaşi Sorin Gheaţă.]
Aşa după cum unii dintre dvs. ştiţi, site-ul Asociaţiei a fost victima unei acţiuni abuzive din partea celor care ni-l găzduiau, drept pentru care nu aţi putut să-l accesaţi timp de două săptămîni. Am depăşit momentul, însă mai sînt rubrici care nu au putut fi recuperate. În cel mai scurt timp, vom repune conţinutul lor pe site.
Aşadar, vă rugăm să aveţi îngăduinţă dacă se întîmplă să nu găsiţi ce căutaţi în mod expres. Reveniţi!
Şi dacă tot am pomenit numele celui care ne-a ajutat, să spun şi numele răufăcătorului: Mihnea Nicolescu. Omul ăsta, deşi a fost plătit de un sponsor al nostru ca să ne construiască şi să ne găzduiască site-ul, mi-a pretins o sumă neruşinată, 1.000 de euro, ca să ne permită mutarea site-ului pe alt server. Evident, nu am avut cu el nici un contract care să prevadă vreo plată drept despăgubire dacă ne mutăm site-ul pe un alt server. Explicaţia gestului său, nerostită dar evidentă: primea nişte bani anual de la sponsorul nostru pentru site, iar dacă nu mai găzduia site-ul nu mai lua bani.
Pentru că nu am cedat tentativei de escrocare, a închis site-ul şi a refuzat să ne dea informaţiile (texte şi fotografii) care sînt proprietatea Asociaţiei Rost. A crezut că în felul ăsta ne strînge cu uşa şi ne ia banii. Trecînd peste suma nejustificat de mare, nu-i puteam da banii din principiu. Aşa că, deocamdată, am pus online site-ul în forma pe care am putut să o recuperăm, iar în curînd vom face un site nou, modern şi funcţional, pentru că ăsta a fost cam prăfuit de la naştere (dar, stiti, calul de dar nu se caută la dinţi). 
Mihnea Nicolescu este manager la Xpress Advertising srl şi este băgat şi în www.egazduire.ro şi www.etipardigital.ro.
Vă spun numele şi afacerile lui ca să-l ocoliţi, dacă nu vreţi să vă treziţi cu bătăi de cap. Şi ca să-i mulţumiţi pentru că nu veţi avea acces la arhiva revistei Rost încă o vreme, sper nu prea lungă.

Guvernul promite că se mai uită o dată pe o ordonanţă discriminatorie

Via pr. Savatie Baştovoi

La sfîrşitul lunii noiembrie 2008, 16 organizaţii din România au adresat o Scrisoare Preşedintelui Băsescu, Guvernului şi Parlamentului României, semnalînd acte grave de instigare la ură religioasă şi naţională, precum şi încălcarea libertăţii religioase şi de gîndire a creştinilor-ortodocşi pe teritoriul României

Guvernul României a răspuns Scrisorii pe care 16 organizaţii au formulat-o, la sfîrşitul lunii noiembrie 2008, în legătură cu încălcările grave ale libertăţii religioase şi de opinie în cazul închiderii silite, la Iaşi, a Expoziţiei „Destine de martiri”. Scrisoarea de răspuns poartă numărul 15D/13250 din 10.12.2008 şi a fost primită prin poşta electronică în data de 7.01.2009.

Secretariatul General al Guvernului României a comunicat semnatarilor că memoriul „a fost transmis spre informare şi analiză Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti şi Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului”. Avînd în vedere caracterul complex al memoriului, care nu s-a limitat la simpla semnalare a abuzurilor comise în cazul închiderii Expoziţiei „Destine de martiri”, ci analizează scăpările şi ambiguităţile unei Ordonanţe de Guvern, anume 31/2002, soluţionarea cererilor înaintate de cele 16 organizaţii necesită timp. Acest timp poate fi scurtat de insistenţa şi consecvenţa demersurilor făcute în acest sens, dar mai ales de un număr cît mai mare de semnături care să sprijine iniţiativa de modificare a Ordonanţei nr. 31/2002. Ordonanţa cu pricina, care anunţă pedepse de pînă la 5 ani de închisoare pentru „antisemitism”, în condiţiile în care antisemitismul nu este definit, riscă să devină un focar de conflicte pe fond religios şi naţional.

În scrisoarea celor 16 organizaţii, printre altele, se spune: „Creştinii-ortodocşi protestează împotriva discriminării de orice fel, condamnînd ideile şi manifestările fasciste, rasiste sau xenofobe, invitînd instituţiile şi autorităţile statului să se menţină în limitele unei democraţii reale care să asigure dreptul la opinie şi credinţă. Orice aspect al vieţii sociale, precum şi orice perspectivă asupra fenomenelor şi evenimentelor istorice poate constitui obiect de cercetare sau de dezbatere pentru oricine, atîta timp cît prin aceasta nu este pusă în pericol viaţa nimănui şi nu se încalcă ordinea publică şi drepturile fundamentale ale omului. Ordonanţa nr. 31/2002, prin unele puncte ale sale, creează un precedent de cenzurare a ideilor şi credinţelor, reinstaurînd în România un regim de teamă şi persecuţie pe motiv de opinie sau credinţă”.

Reprezentanţii organizaţiilor semnatere sînt creştini ortodocşi şi militează pentru dreptul la cinstirea memoriei colective a Bisericii Ortodoxe Române. În cazul închiderii silite a expoziţiei “Destine de martiri” a fost defăimată memoria martirilor români din temniţele comuniste, faţă de care credincioşii ortodocşi români manifestă o evlavie firească, conformă tradiţiei milenare a Bisericii. Ofensele aduse celor şase martiri, dosarele cărora au făcut obiectul expoziţiei, de către directorul Institutului pentru cercetarea Holocaustului şi aliaţii săi din presă, se constituie în defăimare a memoriei colective a Bisericii Ortodoxe Române şi lezarea sentimentului religios a milioane de creştini ortodocşi din România şi din întreaga lume.

Grupul care a iniţiat memoriul de reabilitare a imaginii martirilor ortodocşi români din perioada dictaturii comuniste îşi va continua demersurile în faţa autorităţilor statului român şi a forurilor internaţionale. În viitorul apropiat va fi elaborat un plan al acţiunilor care să-i implice pe toţi cei care se simt solidari cu martirii din închisorile comuniste şi cărora le pasă de soarta Bisericii în lumea şi timpul în care am păşit.