Se afișează postările cu eticheta fosti detinuti politici. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta fosti detinuti politici. Afișați toate postările

luni, 26 octombrie 2015

Pentru uitucii "conservatori" de azi

Avem de-a face cu o legendă urbană şi, în egală măsură, cu o marotă a propagandei naţional-comunismului postdecembrist: Ceauşescu a modernizat ţara, a construit atît de mult cît clasa politico-administrativă de după 1989 nu e în stare nici măcar să zugrăvească, a obţinut independenţa ţării faţă de finanţa internaţională şi a devenit un actor redutabil în politica mondială, în concluzie a făcut totul pentru popor, nu pentru sine însuşi. Vom vedea că exact această nuanţă exprimă diferenţa dintre patriotism şi megalomanie, şi, în consecinţă, dintre recunoştinţă şi aversiune.
Citiţi-mi opinia despre regimul Ceauşescu şi despre cum se raportează unii "conservatori" la el astăzi, aici.

joi, 3 septembrie 2015

Legea "antilegionară" şi ofensiva musulmanilor

Platforma de reacţie rapidă Rost Online continuă să găzduiască ştiri, opinii şi comentarii pe marginea a două teme de interes naţional major: Legea 217/ 2015 şi ofensiva musulmanilor în Europa. 

Somnul rațiunii a născut legea 217/2015. Efectele ei scontate

Institutul Wiesel vrea monopolul total asupra memoriei colective. Vor ca singurele locuri ale memoriei să îi reprezinte pe ei și doar pe ei, așa cum, deopotrivă, vor ca singurele manifestări publice, de cinstire a victimelor să fie doar ale lor. Holocaustul lor și numai al lor, nu și... Holocaustul roșu.…Mai mult…

Memoria Holocaustului interzice memoriile concurente

Am citit zilele trecute un text semnat de dl Alexandru Florian în revista Timpul – „O lege pentru o societate civilă nepregătită?”. Din momentul în care legea 217 a început să fie dezbătută şi comentată în media, dl Florian, dar şi domnii Vainer, Cioflâncă, Climescu etc au susţinut că în ciuda scandalului generat în mod … Mai mult…

Alexandru Florian nu este român?

alexandru florian
Din nou am avut ocazia să ne delectăm cu elucubrațiile tovarășului comisar Alexandru Florian, de data aceasta la emisiunea „Secvențial” de la Antena 3. Dintre toate cele debitate de directorul Institutului „Elie Wiesel” cel mai mult îmi place următoarea declarație a sa: „Aţi spus că nu v-aţi propus să rezolvaţi şi crimele regimului comunist. De … Mai mult…

Răzmeriţă comunistă la IICCMER

Patru membri ai Consiliului științific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc – Zoe Petre, Dennis Deletant, Cristian Pârvulescu și William Totok – s-au autosuspendat din acest for în semn de protest față de declarațiile președintelui IICCMER, Radu Preda, care a susținut public faptul că legea „anti-legionară” ar fi de fapt una … Mai mult…

AFDPR cere abrogarea Legii 217/ 2015

Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici și Victime ale Dictaturii Comuniste din România a votat în unanimitate, la al XXII-lea său Congres, desfăşurat în 28-29 August 2015, o rezoluţie prin care solicită Avocatului Poporului să ceară Curții Constituționale a României să abroge Legea 217/ 2015 (aşa numită „antilegionară”, în fapt fiind antiromânească), pentru că este fundamental neconstituțională, antidemocratică și … Mai mult…

Cine pe cine ameninţă, d-le Laszlo Alexandru?

Există o specie de intelectuali care şi-au făcut din autovictimizare o formulă de marketing. Deseori, în acest scop mistifică realitatea. Este şi cazul d-lui Laszlo Alexandru, un scriitor şi publicist clujean, care se consideră şi un abil polemist şi care s-a făcut remarcat mai ales prin atacurile la adresa uriaşului – atît sub raport moral, … Mai mult…

Statistici pentru românii ospitalieri

Cinci bărbaţi au fost prinşi încercând să pătrundă fraudulos în Bulgaria, urmând ca de-acolo să ajungă în vestul Europei. La percheziţie s-au găsit materiale pro-ISIS. În februarie, Serviciile turceşti au raportat că aproape 3.000 de militanţi ISIS au intrat în Turcia, având ca destinaţie Europa, urmând să se urce în cunoscutele bărci pneumatice. Acelaşi lucru … Mai mult…
Ca să parafrazez o zicală românească. DCNews prezintă reacţia imamului Aziz Beşir Osman referitoare la amplasarea unei cruci pe locul viitoarei mega-moschei. Ca să vedeţi că oamenii ăştia nu au nici o comuniune cu logică: Nu ştiu ce tot caută oamenii ăştia acolo. Cred că sunt bolnavi mintal, altfel nu îmi explic. Nici eu nu … Mai mult…

Când valul se-ntâlneşte cu valul

Ne lovim zilele astea de valuri de articole, care urmează valurilor de imigranţi, care au stârnit valuri de reacţii. Nu despre asta vreau să scriu, ci despre naivitatea, ca să nu spun prostia unora care ironizează, ori sancţionează şmechereşte pe cei care văd „conspiraţii”. Stau şi mă întreb cum unii dintre ei, cu statut respectabil, … Mai mult…

luni, 24 august 2015

Gestapo-ul evreiesc în acţiune *

Doi oameni cu funcţii importante în două instituţii publice sînt vînaţi de "Institutul Wiesel" pentru opinii incorecte politic, mai precis "legionare". Unul dintre ei nu a spus într-o emisiune de radio că sfinţii închisorilor au fost în majoritatea lor legionari (nu era nici subiectul, nici nu avea vreo relevanţă această precizare, dar...), iar asta, în opinia "reclamantului", înseamnă "omisiune de denunţ". Un altul a îndrăznit să afirme public că "legea antilegionară" e o porcărie. Acum, amîndurora li se cere capul. Aştept cu interes deznodămîntul manevrelor de culise. Poate se lămuresc şi apărătorii "democraţi" şi "corecţi politic" că principalul obiectiv al acestei legi este să pedepsească delictul de opinie şi să instituie cenzura şi mai ales autocenzura. 

 * După comparaţia făcută de Mihai Enciu în Academia Caţavencu.

duminică, 23 august 2015

Cei ce dau un nou nume românilor: fascişti

Cîteva mostre din puţul gîndirii apărătorilor Legii antiromâneşti, antidemocratice şi anticonstituţionale 217/ 2015:
Laszlo Alexandru: „În optica mea, cine-i contra antilegionarilor, e prolegionar, ce s-o mai tot scăldăm?”. (De pe pagina sa de Facebook)
Alexandru Florian: "Orice român care se îmbracă în port naţional fără să fie ţăran este fascist, legionar". (A rostit asta într-un cerc nu foarte restrîns de persoane)
Adrian Cioflîncă: "Sfinţii închisorilor sînt legionari, deci criminali". (A declarat, cu alte cuvinte, unui radio local din Iaşi; sursa e disponibilă pe net)
Peter Demeny: "A fi legionar înseamnă să trăieşti în aburii ortodoxiei". (A scris-o pe blogurile Adevărul)
Susţinătorii Legii 217/ 2015 care ne spun, prin urmare, că românii (tradiţionalişti, patrioţi şi ortodocşi) sînt legionari, deci fascişti, şi merită să fie puşi la stîlpul infamiei şi să plătească (politic, penal, financiar).

vineri, 14 august 2015

Legea antiromânească/ "antilegionară" trebuie abrogată

Discuţia despre L. 217/2015 ("antilegionară") a intrat pe cotloane dintre cele mai alambicate, mînată de unii cu intenţie şi de alţii din neatenţie, ajungînd să ignore taman efectul cel mai important al legii şi concluzia naturală care ar trebui să reiasă din dezbatere.
Legea trebuie abrogată, iar dacă nu se poate (pentru că onoarea parlamentară nu se reperează uşor sau pentru că nu sîntem lăsaţi de capul nostru), măcar amendată pe ici, pe colo, prin părţile esenţiale.
Apărătorii ei susţin că o contestă numai firile extremiste şi negaţioniste - indiferent de tonul, argumentele şi reputaţia criticilor. Culmea este că aceşti avocaţi ai legii se slujesc de mijloace totalitare în numele democraţiei. 
"Moderaţii" (în fapt oameni care fie nu stăpînesc subiectul, dar se simt chemaţi să se pronunţe, fie nu au curajul opiniilor tranşante, cînd casa ia foc şi încearcă să împace şi capra şi varza) propun ieşirea din impas prin condamnarea simetrică a comunismului (fie prin adăugire la această lege, fie prin adoptarea uneia speciale). Ceea ce o eroare. Noi, cei care constestăm legea, pledăm pentru apărarea drepturilor constituţionale la gîndire liberă, liberă exprimare şi asociere. Nu putem sancţiona îngrădirea acestor drepturi de legea în discuţie, dar să cerem să fie îngrădite pentru o altă categorie de cetăţeni, printr-o altă lege.

Să fim bine înţeleşi: oricît s-ar strădui unii să facă din negru alb, ori măcar gri, această lege este una nedemocratică, anticonstituţională şi antiromânească. Şi nu, nu există nici un temei pentru suspendarea unor drepturi, în interesul apărării altor drepturi mai importante. Nu există nici un pericol major de instaurare a fascismului la noi, de persecuţie în masă a evreilor sau de terorism politic. Dreptul la viaţă al unor cetăţeni români nu este pus în primejdie dacă altor cetăţeni români nu li se ia dreptul la gândire, exprimare şi asociere.
Antisemitismul, xenofobia şi ura între diferite categorii de români sînt stîrnite tocmai prin L. 217/ 2015. De parcă iniţiatorii, văzînd că România este un exemplu pentru întreaga lume în privinţa convieţuirii interetnice şi a drepturilor de care se bucură minorităţile etnice, au vrut să strice acest echilibru şi să declanşeze un nou război în societate. Nu găsesc altă raţiune pentru elaborarea acestui act normativ. Era de ajuns că am acceptat Ordonanţa iniţială, din 2002, nu fără proteste şi atunci - dar ne obişnuisem cu gîndul...
Şi iarăşi nu, nu putem îndrepta un rău, făcînd un rău şi mai mare. A interzice şi comunismul, cu toţi apologeţii şi liderii lui la meridian românesc, înseamnă să punem sub tabu o bună bucată din istoria noastră şi să încălcăm şi mai abitir drepturile constituţionale. Dar nu e nici un pericol să fie condamnat comunismul. Vă amintesc că un partid comunist s-a înfiinţat la noi, deşi i se refuzase înregistrarea la tribunal, după ce i s-a dat dreptate la CEDO. De asemenea, Comisia Europeană şi Parlamentul European au refuzat să condamne comunismul. Aşa că să lăsăm vorbăria despre ce am putea face în cazul comunismului şi să facem ce trebuie în cazul unei legi care este deja în vigoare.
Am arătat toate acestea pe www.rostonline.ro, în numeroase articole, şi nu doar acum, după promulgarea L. 217/2015, ci chiar din timpul dezbaterii ei în comisiile parlamentare. Am făcut memorii, scrisori deschise şi petiţii publice. Cine e cinstit şi are o minimă capacitate de înţelegere a problemei pe care o naşte această lege, va accepta argumentele şi va susţine din două una: abrogarea sau amendarea actului normativ. Aşa cum este astăzi legea e inacceptabilă!

luni, 10 august 2015

Răzvan Codrescu vorbeşte diseară la Naşul TV despre „legea antilegionară”

Astăzi, de la ora 19.00, scriitorul Răzvan Codrescu este invitat la emisiunea „Ora de veghe”, realizată de Nicoleta Savin la Naşul Tv. O puteţi urmări şi online, pe site-ul televiziunii. Tema discuţiei este despre legea 217/ 2015 aşa-numită „antilegionară”, care este, în fapt, antiromânească, antidemocratică şi anticonstituţională.

Constanţa, Mai 2007. Faţă în faţă: Dorel Dorian (stînga), pe-atunci lider al comunităţii evreieşti din România şi red.-şef al revistei "Realitatea Evreiască" şi scriitorul Răzvan Codrescu, la acea dată şi red.-şef al revistei  naţional-creştine "Puncte Cardinale".

duminică, 2 august 2015

Cele mai proaspete articole de pe ROSTonline.ro

Deputatul Cezar Preda nu ar fi votat legea antilegionară?

„Nu ştiu ce a propus Institutul Elie Wiesel, nu ştiu ce s-a votat, dar nu cred că pot vota o lege care e împotriva românilor”

Deputatul Cezar Preda, parlamentar aflat la al treilea mandat, membru în Comisia comună de control a SRI, fost lider al PDL şi actualmente fruntaş al noului PNL, a declarat că nu ştie nimic despre Legea anticonstituţională şi antiromânească 217/ 2015, recent intrată în vigoare. (continuare pe www.rostonline.ro)

Reportaj despre sfinţii închisorilor (VIDEO)

Din 22 Iulie 2015, astfel de reportaje mai sînt legale? Şi, dacă Biserica nu i-a canonizat pînă acum pe sfinţii închisorilor, va mai îndrăzni să-i canonizeze? (continuare pe www.rostonline.ro)

Cavalerii întunericului

Un mare intuneric sta sa acapareze pamantul. Din toate partile, se ridica puteri care vor sa stinga Lumina lui Hristos. Dintr-o parte spre alta, dar si din interior spre suprafata, duhuri nebune ameninta crestinismul. In afara Bisericii ele prind forma extremismului, mai ales islamic, dar nu numai. In interior, degringolada, tradarea si nepasarea celor raspunzatori… (continuare pe www.rostonline.ro)

O lege antiromânească şi totodată antisemită

Scopul principal al legii antiromâneşti 217/ 2015 este instituirea fricii. Eticheta de legionar sau cea de negaţionist al holocaustului vor funcţiona ca elemente de şantaj, de marginalizare şi de teroare.[inregistrarea video a emisiunii de la B1 TV, din 31 iulie 2015] (continuare pe www.rostonline.ro)

Noua inchiziţie

Așa-numita „lege antilegionară”, prevalîndu-se de anumite excese conjuncturale (și desigur reprobabile) ale defunctului legionarism, creează cadrul inchizitorial pentru discreditarea publică „la pachet” a unor valori intelectuale și duhovnicești care legitimează cultural-artistic și moral-spiritual secolul XX românesc (dincolo de orice asociere – reală sau închipuită – cu o ideologie politică sau alta). (continuare pe www.rostonline.ro) 

Pr. Ciprian-Ioan Staicu: „Mărturisiţi-i pe sfinţii închisorilor!”

Scrisoare deschisă către toţi românii În ultimii ani tot mai mulți români au auzit de jertfa mărturisitorilor din închisorile comuniste. (continuare pe www.rostonline.ro) 
Comisarii pentru „legea memoriei” au început vînătoarea de fascişti. Cu Vulcănescu şi Crainic
Alexandru Florian, directorul general al Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” (INSHR), a început „vînătoarea de fascişti”, pe baza Legii 217/2015, abia publicată în Monitorul Oficial. (continuare pe www.rostonline.ro) 

miercuri, 13 iunie 2012

Monahul Moise de la Oaşa, despre un Pateric al închisorilor comuniste

Nascut in 1974 la Resita, a urmat Facultatea de Drept din Timisoara, unde a intrat in A.S.C.O.R. si a apucat, cu nadejde, pe calea credintei. In 1996, a devenit frate la manastirea Posaga (Alba). Din 2000, obstea de la Posaga s-a mutat la Oasa, in Muntii Sureanu, la 1.400 de metri deasupra lumii. Dupa alti cativa ani de nevointe, monahul Moise Iorgovan a inceput un proiect cultural, care avea sa-l acapareze total: o cronica documentara, filmata si scrisa, despre suferintele din inchisorile comuniste din Romania si Basarabia, marturisite de fosti detinuti politici. Un demers nobil si temerar, despre frumusetea credintei in temnita.

Monahul Moise, Fortul 13 Jilava.
"Am inceput in anul 2004, pentru cartea despre Gafencu, care a aparut in 2007. In acea perioada, faceam expeditii de cercetare cateva saptamani, de doua ori pe an; intervievam supravietuitori ai inchisorilor care l-au cunoscut, studiam in arhivele CNSAS... Insa, din anul 2006 si pana in 2011, documentarea pentru Pateric a devenit ocupatie preponderenta, si la manastire am ajuns sa fiu musafir. Sigur ca mergeam des, si la Oasa, si la Petru Voda, sa ma linistesc, sa caut sfat, dar nu am mai putut duce viata de obste, si toata concentrarea mea a fost pe aceasta descoperire a Ortodoxiei din rezistenta anticomunista. Am avut parte de multa intelegere, si din partea parintelui staret Iustin, si a Inaltului Andrei, si a Inaltului Irineu, actualul arhiepiscop al Albei. E drept ca nici nu i-am facut de rusine, m-am purtat cum se cuvine peste tot, iar dupa un timp, au vazut si rezultatele acestei zbateri: cartile si filmele. Asta nu era o treaba pe care trebuia s-o faca un calugar. Dar daca n-o facea un calugar, n-o facea nimeni, pentru ca nu avea nimeni timp sa se dedice, sa umble atata prin tara; nici nu acceptau multi regimul de viata pe care l-am avut eu, mereu pe drumuri, dormind prin gari, stand la ocazie, cu rucsacul in spate, la pomana tuturor. Din punct de vedere monahal am suportat foarte multe lipsuri si caderi, dar cred ca a meritat. A fost o ocazie pe "ultima suta de metri" de a-i cunoaste pe batranii fosti detinuti politic si, practic, de a-i "spovedi". E important, pentru ca nu toti si-au scris experientele carcerale. Si oamenii astia sunt atat de batrani, pleaca unul cate unul, intr-un ritm infiorator de rapid. Pe urma, a fost munca in arhive. Nu in ultimul rind, am avut ocazia sa cunosc mai bine tara si oamenii, in general. Si asta m-a facut foarte optimist. Pentru ca am sesizat o mare sete de Dumnezeu la poporul asta si pentru ca am vazut ca se pot face lucruri minunate, fara resurse mari."
Citiţi interviul în Formula As!

Monahul Moise, alături de alţi călugări, rugîndu-se în faţa celulei din Casimca Jilavei în care a murit Costache Oprişan. Oct. 2010. Fotografii de Irinel Cîrlănaru

marți, 12 iunie 2012

A trecut la Domnul mult-pătimitorul Gheorghe Jijie

Astăzi, 12 iunie 2012, în jurul orei 12:30 a trecut la Domnul mărturisitorul Gheorghe Jijie.
Născut la 10 iunie 1919 în oraşul Botoşani, Gheorghe Jijie a fost arestat împreună cu părinţii săi în anul 1948, în lotul Ştefan Iacobescu, Septimiu Pop, Dumitru Cumpătă şi Nicolae Luca. Iniţial a fost condamnat la zece ani de închisoare pentru "uneltiri contra statului" dar în final a executat 13 ani, prin mai toate puşcăriile ”celebre”: Jilava, Aiud, Periprava, Gherla, Galaţi, etc.
Într-un interviu, bătrânul pătimitor povestea cum ”m-au luat şi m-au dus într-o cameră de anchetă, unde erau vreo 10-12 gardieni care stăteau cu ochii pe mine. Unul punea întrebările, iar eu trebuia să răspund imediat. Dacă nu răspundeam, îmi dădea una cu un ciomag. Trebuia să răspunzi imediat, să n-ai timp să te gândeşti. Spre sfârşit, am căzut extenuat după patru ore de bătaie. Şi iarăşi cu ciomagul pe mine, ca să mă ridic”.
După căderea dictaturii comuniste a îndeplinit funcţia de secretar al Federaţiei Române a Foştilor Deţinuţi Politici Luptători Anticomunişti. Deasemenea, este şi autor al volumelor monografice dedicate personalităţilor George Manu şi Vică Negulescu.
Dumnezeu să-l odihnească cu drepţii Săi!


Gh. Jijie în 2010, la Jilava. Foto: Irinel Cîrlănaru
PS: 
Atît pe nea Jijie, cît şi pe bădia Constantin Iulian i-am cunoscut bine, încă de acum vreo 15 ani. Am avut mereu ceva de învăţat de la ei, deşi deseori ne-am aflat pe poziţii diferite în chestiuni legate de slujirea binelui comun. Poate mă învredniceşte Domnul să scriu pentru ROST cum i-am cunoscut şi ce mi-au împărtăşit de-a lungul vremii. Pînă atunci, constat cu tristeţe că în ultimii doi, trei ani bătrînii noştri s-au grăbit să plece în grupuri şi că dorul de ei e mai greu decît ne-am închipuit. Dumnezeu să-i numere în ceata drepţilor! (C.T.)

vineri, 8 iunie 2012

Se umple Cerul de martiri. Azi a plecat şi Constantin Iulian

Azi, la ora 10.20, a trecut la cele veşnice dr. Constantin Iulian (n.1929), preşedintele Federaţiei Române a Foştilor Deţinuţi Politic Luptători Anticomunişti. Constantin Iulian a fost deţinut politic timp de 13 ani, fiind întemniţat în 1948 ca şef al Frăţiilor de Cruce din Vaslui. A  fost unul dintre puţinii intraţi în malaxorul "reeducării" de la Piteşti care au rezistat pînă la capăt verticali. Eliberat în 1954, a fost rearestat doi ani mai tîrziu şi condamnat în lotul lui Puiu Atanasiu, pentru tentativa de reorganizare a Mişcării Legionare. În timpul reeducării de la Aiud nu a făcut nici o concesie, drept pentru care a stat aproape numai în Zarka. Eliberat în 1964, cu decretul de amnistie generală, şi-a terminat facultatea şi un doctorat în hidrotehnică. După '90 a fost profesor la catedra de hidrotehnică a Politehnicii bucureştene. Între anii 1995 şi 2005 a fost preşedintele Partidului Pentru Patrie, fondat de foşti deţinuţi politic legionari. 
Puteţi afla mai multe despre această personalitate-reper dintr-o ediţie a emisiunii "Profesioniştii", aici.
Dumnezeu să-l odihnească!

UPDATE
Înmormântarea va avea loc Duminică 10.06.2012, începînd cu ora 11,oo, la Cimitirul Străuleşti 2. Pentru transport, participare, detalii cu privire la protocol, contactaţi: 0722749249, e-mail: buciumul@yahoo.com, Florin Dobrescu. 

Constantin Iulian, revenit la Jilava, de data aceasta în libertate (2010). Foto: Irinel Cîrlănaru


Jilava, oct. 2010. Foştii deţinuţi politic Gheorghe Jijie, Constantin Iulian şi Marcel Petrişor rememorează patimi din închisoare. Foto: Irinel Cîrlănaru

duminică, 12 februarie 2012

Despre Dreapta autentică şi "Dreapta" stîngii, în ROST nr. 106

A apărut numărul 106 al revistei Rost (primul tipărit în 2012), avînd ca temă „Dreapta”, atît în raport cu Stînga, cît şi în raport cu ceea ce am numit în altă parte „pseudomorfozele actuale ale dreptei”. O fereastră deschisă spre acea dreaptă de care am avea atîta nevoie, dar care azi nu mai există cu adevărat (şi se ridică întrebarea dacă va mai putea exista vreodată – nu ca opţiune personală şi principială, ci ca forţă politică activă şi determinantă la nivel comunitar).
Un număr pe această temă, cu principalele repere teoretice şi practice ale problemei, abordate diacronic, dar şi sincronic, din perspectivă românească, dar şi europeană, era o datorie a grupării de la Rost, mai ales în contextul tot mai accentuatei confuzii morale şi doctrinare a vremurilor pe care le trăim. Chiar dacă unii se vor arăta, probabil, nemulţumiţi, Redacţia, fără să-şi ascundă poziţia proprie, a decis prezentarea mai multor puncte de vedere, după principiul „oglinzilor paralele” (Adrian Papahagi – intervievat pe tema „Statelor Unite ale Europei” şi a naţionalismului în contemporaneitate –, Răzvan Codrescu, Vlad Diaconu, Ovidiu Hurduzeu etc.), lăsînd cititorilor posibilitatea unei responsabile cumpăniri.
Sigur că numărul nu se reduce la problematica strict politică. Ancheta numărului (realizată de d-l Mădălin Iacob) pune problema religiei în şcoală, d-nii Mihail Albişteanu şi Vlad Diaconu se pronunţă pertinent despre „Hibele noii legi a învăţămîntului” şi „Reforma care deformează definitiv educaţia”, d-na Alina Ioana Dida consemnează conferinţa academicianului D. Vatamaniuc relevant intitulată „Eminescu printre noi”, iar d-l Dan Stanca glosează despre „Sertarul scriitorului român”. Cîntul XXIV al Purgatoriului dantesc – cînt esenţial pentru concepţia poetică a „Marelui Florentin” (il dolce stil nuovo) – acoperă rubrica de poezie.
Nu lipseşte nici evocarea cîtorva mari figuri ale rezistenţei creştine anticomuniste din România secolului XX, foşti deţinuţi politici şi/sau participanţi la lupta eroică din munţi: doctorul Dumitru Uţă (în jurul căruia s-a alcătuit „dosarul” numărului), „haiducul” Gavril Vatamaniuc (admirabil prezentat de d-l Sorin Lavric) şi Ioan Ianolide (recenzie de d-l Bogdan Munteanu a cărţii Deţinutul profet, moşită editorial în obştea Diaconeştilor). 
Prin editorial („Restaurarea normalităţii se amînă”) şi prin rubrica „Idei, vorbe, fapte”, d-l Claudiu Târziu, directorul publicaţiei, atinge cîteva puncte nevralgice ale actualităţii imediate (inclusiv cel al protestelor publice de peste iarnă, cu numeroasele lor implicaţii socio-politice şi psiho-morale). Oarecum compensatoriu, nu lipseşte nici nostalgia după „Binecuvîntata lume veche” (de fapt, necroloagele a doi nonagenari care ne-au părăsit spre sfîrşitul anului trecut: Leonte Radu şi Mircea Nicolau, fie-le ţărîna uşoară!). 
E un semn bun că Rostul reuşeşte – pe un fond atît de ingrat, de criză economică, socială şi politică – să afle resursele de a merge mai departe, păstrînd, în mare, aceeaşi linie de rectitudine echilibrată şi confirmînd buna impresie făcută în noua formulă grafică şi editorială (de după nr. 100). Va depinde însă mult de implicarea cititorilor apariţia lui pe tot parcursul anului, în aceleaşi condiţii şi cu aceeaşi ritmicitate. (R. Codrescu)  
Publicaţia costă 5,9 lei şi poate fi cumpărată de la anumite chioşcuri de presă şi librării, dar mai ales în sistem de abonament (cu 30% reducere), de la redacţie. În Bucureşti se mai găseşte la Librăria Sophia (str. Bibescu Vodă nr. 19), Librăria Bizantină 1 (str. Regina Maria nr. 50), Librăria Bizantină 2 (str. Bibescu Vodă nr. 20), în magazinele Naturalia din Calea Floreasca nr. 25, Calea Moşilor nr. 209, Piaţa Alba Iulia - Bd. Unirii nr. 69 şi la chioşcul Acces Press din Piaţa Sudului, de la capătul liniei de troleu. Vedeţi aici librăriile din ţară la care o găsiţi.

UPDATE
Vă recomand şi articolul lui Paul S. Grigoriu O viziune coerentă de Dreapta - "Rost", numărul 106, din care citez: "În contextul politic şi cultural al României zilelor noastre, numărul 106 al revistei Rost este probabil cel mai însemnat demers al redacţiei de la înfiinţarea ei. Ataşată de la început de valorile dreptei creştine, revista propune în acest număr o clarificare a înţelesului orientării amintite – viziune politică, culturală, dar şi atitudine de viaţă –, delimitându-se în acelaşi timp de punctele de vedere ce se revendică de la dreapta, dar intră în contradicţie cu principiile fundamentale ale acesteia. [...] Publicaţia joacă un rol necesar în câmpul ideilor din România şi este platforma unei viziuni culturale şi politice care poate fi fermentul unei schimbări de paradigmă înnoitoare – în spiritul tradiţiei."
 

miercuri, 7 decembrie 2011

Recurs la Ţuţea

Marţi, 13 Decembrie a.c., ora 18.00, la Clubul Ţăranului (Muzeul Ţăranului Român, Şoseaua Kisellef nr. 3), Asociaţia ROST vă invită la o dezbatere pe marginea personalităţii şi a gîndirii lui Petre Ţuţea, la 20 de ani de la mutarea sa la cele veşnice. Despre Ţuţea vor vorbi cîţiva dintre cei care l-au cunoscut îndeaproape, d-nii Demostene Andronescu (poet, publicist şi fost deţinut politic), Dan Ciachir (scriitor), Ion Papuc (scriitor) şi Marcel Petrişor (scriitor şi fost deţinut politic). Moderatori vor fi d-nii Răzvan Codrescu şi Paul Ghiţiu.
În cadrul aceleeaşi întîlniri vor fi prezentate numărul 104 – 105 al revistei ROST şi cea mai recentă carte a d-lui Demostene Andronescu, De veghe la cumpăna vremilor (Ed. Christiana, Bucureşti, 2011), astăzi ieşită de sub tipar.
Intrarea este liberă.

marți, 6 decembrie 2011

Foştii deţinuţi politici români sînt abandonaţi din nou de Occident

COMUNICAT

În ziua de 28.11. 2011, conducerea Federaţiei Române a Foştilor Deţinuţi Politici - Luptători Anticomunişti, a luat cunoştinţă de respingerea cererii sale introdusă la data de 06.01.2010 şi înregistrată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului sub nr. 3316/10.
Această Curte a primit, pe parcurs, 3 (trei) volume de documente trimise de noi, în care erau arătate crimele săvârşite de regimul comunist din România între anii 1945-1989, fiind precizate nominal peste 3.000 de omucideri identificate până în prezent numai în temniţele politice din această perioadă, precum şi autorii acestor crime, dar şi condiţiile inumane de detenţie şi muncă forţată la care au fost supuşi deţinuţii politici anticomunişti.
Totodată, au fost prezentate Curţii şi dovezi oficiale ale tăinuirii acestor crime de către Justiţia Română de după 1989, care, permanent, la intervenţiile noastre, a decis neînceperea urmăririi penale.
Respingerea cererii noastre demonstrează, fără îndoială, solidarizarea Curţii Europene a Drepturilor Omului cu crimele comunismului săvârşite în România înainte de 1989 şi de asemenea solidarizarea cu tăinuitorii acestor crime de după 1989.
Pentru noi, foştii deţinuţi politici-luptători anticomunişti, a devenit limpede cum suntem priviţi în continuare de către cei ce conduc astăzi statele Europei. Suntem convinşi că istoria îi va eticheta pe aceştia, într-o zi, aşa cum se cuvine, fiindcă va exista un moment al adevărului şi pentru victimele lăsate pradă, fără apărare, de forţele aliate din Apus, după cel de al doilea război mondial.
Victime atunci, victime astăzi!
Federaţia Română a Foştilor Deţinuţi Politici - Luptători Anticomunişti
Presedinte, Constantin IULIAN
Secretar, Gheorghe JIJIE

miercuri, 13 iulie 2011

Radu Mărculescu la capăt de drum

de Răzvan Codrescu

George Fonea, Aurel State, Radu Mărculescu, Gabriel Constantinescu, Nicolae Cojocaru, Puiu Atanasiu… – nume de eroi ce s-ar cuveni să figureze în manualele de istorie contemporană a României, dar care azi vîslesc cu greu prin mocirla uitării româneşti… Ei sînt floarea de foc a unei generaţii care n-a trecut doar prin temniţele de acasă, ci – ca tineri ofiţeri ai Armatei Regale a României pe frontul de răsărit, în ceea ce ei numeau „războiul sfînt” sau „cruciada” împotriva bolşevismului – au făcut, după 23 august 1944 (cînd au fost trădaţi de propriul lor rege şi părăsiţi în ghearele fiarei asiatice), ani grei de lagăr prin bolgiile siberiene, pînă dincolo de Cercul Polar. Golgotei lor „de sub aurore boreale” avea să-i urmeze, la repatrierea tîrzie, Golgota sinistră „de sub stelele Polului Getic”, teroarea, „reeducările”, munca silnică şi domiciliile obligatorii de acasă, pînă spre jumătatea anilor ’60, cînd tinerii de altădată aveau de-acum tîmplele cărunte şi trupurile betegite sub zeghi. Şi totuşi mulţi dintre ei au supravieţuit comunismului şi, după ce-şi scriseseră epopeea cu sînge, au apucat să şi-o scrie şi cu cerneală, dublîndu-şi vocaţia eroică a tinereţii cu vocaţia mărturisitoare a vîrstelor senioriale. S-au dus, unul cîte unul, drepţi pînă la capăt şi, îmi place să cred, cu sentimentul mîngîietor al datoriei împlinite.
Şi iată că, în toiul capricios al acestei veri, ne-a părăsit, la vîrsta de 96 de ani, şi RADU MĂRCULESCU, „veteranul veteranilor” din lagărele sovietice, cum i s-a spus. Deşi a făcut frontul şi a fost prizonier timp de aproape 10 ani în lagărele sovietice, iar apoi deţinut politic timp de 5 ani în temniţele comuniste din România, se ţinea pînă acum vreo trei ani, cînd l-am văzut pentru ultima dată (era, între altele, vechi colaborator al Punctelor cardinale), încă destul de bine din punct de vedere fizic, şi încă şi mai bine din punct de vedere intelectual, continuînd să lucreze şi să-şi împlinească în mod exemplar vocaţia mărturisitoare, dar şi pe cea creatoare, cu care Dumnezeu l-a binecuvîntat din plin.
Pictor bisericesc, dramaturg, memorialist, eseist, traducător, fostul ofiţer artilerist de pe frontul de răsărit, licenţiat în Litere şi Filosofie, rămîne în faţa lui Dumnezeu şi în amintirea noastră mai nedesăvîrşită un martor jertfelnic şi harismatic al contorsionatei istorii a secolului XX, iar cărţile sale de memorii, Pătimiri şi iluminări din captivitatea sovietică (Editura Albatros, Bucureşti, 2000; reeditată în 2010 la Humanitas) şi Mărturii pentru „Judecata de apoi”... adunate din Gulagul românesc (Editura Aldine, Bucureşti, 2005), rămîn printre cele mai bune din categoria lor. Nu mai puţin remarcabil este însă volumul său de Teatru (cu piesele Meşterul-fără-nume şi Magog) apărut la Editura Vitruviu în 1992. Poemul său dramatic Meşterul-fără-nume (amintind de „mitul dramatic” blagian sau de teatrul mitico-poetic al lui Valeriu Anania), elaborat la Văratec spre sfîrşitul anilor ‘60 şi păstrat în sertar pînă la prăbuşirea comunismului, a fost nominalizat la Concursul UNITER pe 1992, ocupînd în final locul doi din peste o sută de piese concurente (locul întîi avea să-l ocupe în acel an, ca o anticipare a ceea ce avea să urmeze în două decenii de degringoladă moral-spirituală şi cultural-artistică, piesa Evangheliştii a Alinei Mungiu!). Piesei regretatului Radu Mărculescu i-a fost dat să intre măcar în repertoriul Teatrului Radiofonic, fiind difuzată în premieră în vara lui 1994, în adaptarea şi regia lui Dan Puican, cu o distribuţie pe măsură (Adrian Pintea, Dana Dogaru, Mircea Albulescu, Leopoldina Bălănuţă, Colea Răutu ş. a.).
Dimensiunea creştină, trăită în puritatea neostentativă a bunei tradiţii ortodoxe (cititorii acestui blog îl cunosc măcar din studiul său despre Filioque, amplu comentat în vara trecută), a rămas definitorie pînă la capăt pentru viaţa şi lucrarea lui Radu Mărculescu, ajutîndu-l decisiv şi în vremea marilor prigoane, încît nu e de nici o mirare cînd citim, printre ultimele sale mărturii, o declaraţie ca aceasta: „Ateii mor primii. N-am văzut om fără credinţă care să reziste [în lagărele şi în închisorile bolşevice], oricît de robust fizic ar fi fost...”
Tristeţea „veacului de acum” e însă aceea că pînă la urmă ne mor şi sfinţii sau drepţii, şi pe toţi îi petrecem cerniţi, mai devreme sau mai tîrziu, spre o veşnicie pe care o merităm tot mai puţin, cum va fi petrecut mîine, la Cimitirul Bellu, şi cel care a fost – şi va rămîne mereu în lamura conştiinţei româneşti – eroul cruciat Radu Mărculescu, pentru a cărui odihnă de dincolo cuvine-se să ne rugăm cu toţii, alături de familia îndurerată!  

duminică, 10 iulie 2011

Seniorii


Cei trei munţi cărunţi care mă înconjoară au suferit, însumat, 34 de ani de puşcărie politică sub comunism, aproape cît vîrsta mea. Dl. Jacques V. Iamandi (lîngă mine), dl. Demostene Andronescu (în picioare, stînga), dl. Marcel Petrişor (în picioare, dreapta), cu toţii membri ai Senatului ROST. Amănunte despre fiecare puteţi găsi pe www.rostonline.org, în arhiva revistei. Le-am dedicat cîte un număr din ROST, pentru că fac parte din adevărata elită naţională. Pentru aceştia şi alţii ca ei (inclusiv cei tineri, care, chiar dacă nu au trecut prin iadul concentraţionar, le seamănă) fac tot ce fac. Ideea care nu se întrupează şi credinţa care nu se vede în fapte sunt vorbe goale.
Fotografia este de la o agapă de acum cîteva zile, prilejuită de întîlnirea unor prieteni de peste ocean.

miercuri, 23 februarie 2011

Foştii deţinuţi politici sprijină Biserica împotriva terorismului ideologic

COMUNICAT
Federaţia Română a Foştilor Deţinuţi Politici Luptători Anticomunişti  ia act cu îngrijorare de presiunile fără precedent care s-au făcut la adresa Bisericii Ortodoxe Române în vederea smulgerii unei reacţii de condamnare a unor aspecte ale istoriei noastre naţionale legate de Mişcarea Legionară.
Considerăm că atât atitudinea Patriarhiei, cât şi cea a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, care pentru moment au evitat a se conforma acestor presiuni, constituie expresia curată a conştiinţei celor care, prin voia lui Dumnezeu, cârmuiesc destinele Bisericii Ortodoxe Române. Facem pe această cale un apel la demnitate şi la statornicie din partea păstorilor noştri, asigurându-i că numai astfel trupul Bisericii - ierarhi, clerici, monahi şi laici - va rămâne unit întru adevărul credinţei.
Precizăm că legionarii s-au raportat în permanenţă la valorile creştine şi că au fost mereu conştienţi de faptul că unele din gesturile lor de autojustiţie (atunci când justiţia română, subordonată altor interese decât cele ale dreptăţii, închidea ochii în faţa unor fărădelegi strigătoare la cer comise împotriva legionarilor) se constituie în păcate din punct de vedere creştin. Ele au fost asumate ca atare, individual, de cei care le-au comis. Aceştia au plătit pentru ele cu viaţa lor.
Asemenea evenimente tragice pentru toată lumea nu s-au mai petrecut însă de peste şaptezeci de ani încoace. E un timp suficient de lung pentru a înţelege că accentul luptei legionare şi-a găsit definitiv locul doar pe planul spiritual. Scara de valori pe care acest curent naţional-creştin a promovat-o dintotdeauna este aceasta: pe primul plan se află Dumnezeu şi credinţa creştină, abia apoi urmează interesele naţionale şi la urmă interesele individuale. Nu s-a făcut niciodată confuzia filetistă a amestecării primelor două planuri.
Ceea ce s-a pretins din partea întâistătătorilor Bisericii Ortodoxe Române a fost condamnarea de facto a principiilor directoare amintite mai înainte şi implicit şi a suferinţei şi muceniciei creştine a legionarilor din închisori, care nu poate fi desprinsă de matca în care aceşti oameni s-au format. De peste şaptezeci de ani încoace legionarii s-au situat în avangarda luptei anticomuniste, mai ales pe plan spiritual. Noi, cei care am trecut prin închisorile comuniste, depunem mărturie pentru atâtea jertfe curate aduse de tineretul român la Piteşti, Aiud, Gherla şi în celelalte temniţe, jertfe prin care au mărturisit întotdeauna adevărul creştin şi credinţa lor în Hristos. Majoritatea acestora au fost legionari. E semnificativ faptul că torţionarii comunişti desemnau prin acest termen nu doar pe cei cu o apartenenţă politică explicită, ci chiar pe unii mistici şi trăitori creştini care doar au avut tangenţă cu fenomenul legionar, fără a fi implicaţi direct: Părintele Arsenie Boca, Sandu Tudor, Dinu Pillat şi alţii.
În vremurile de prigoană comunistă, orice creştin incomod regimului risca să primească eticheta de "legionar" şi să fie condamnat la ani grei de închisoare. Nici Biserica din afara închisorilor nu a fost cu adevărat în libertate, fiind obligată la compromisuri şi la o pactizare silită cu regimul totalitar. Se pare că şi în ziua de azi orice creştin incomod riscă să primească aceeaşi etichetă de "legionar", cu toate falsele ei conotaţii negative binecunoscute.
Nădăjduim că vremurile sub care am trăit şi am suferit noi au apus pentru totdeauna şi că societatea democratică de astăzi va şti să-şi respecte cu adevărat principiile de la care se revendică: libertatea de opinie şi libertatea credinţei. Aceasta implicând şi independenţa Bisericii faţă de orice fel de instanţe exterioare valorilor şi credinţei ei. Să ne ajute Dumnezeu pe toţi să le mărturisim împreună, până la capăt!

Federaţia Română a Foştilor Deţinuţi Politici Luptători Anticomunişti
Preşedinte
Constantin Iulian
Secretar
Gheorghe Jijie
23.02.2011