Tăcerea „mieilor”, bucuria gay-ilor

Trebuie să recunoaştem că propaganda şi lobby-ul homosexualilor sînt foarte abile şi teribil de eficiente. La noi, în cîţiva ani au reuşit nu numai să timoreze o ţară întreagă, ci şi să îi pună într-o defensivă „vinovată” pe cei care se opun politicii lor.

Aşa am ajuns în situaţia incredibilă în care nu ei sînt obligaţi să ne explice cum îndrăznesc să ceară ca un act anormal să fie recunoscut drept normal, ci noi, heterosexualii, să motivăm de ce nu sîntem de acord cu homosexualitatea, cu căsătoriile gay şi cu adopţiile de copii de către pederaşti. Noi sîntem etichetaţi ca înapoiaţi, obtuzi, extremişti, nu ei, care se împerechează mai rău ca dobitoacele.

Sîntem acuzaţi că îi discriminăm, pentru că ne apărăm valorile.

„Dreptul” lor la a-şi exiba comportamentul denaturat este mai presus de dreptul majorităţii la decenţă.

Dacă spunem anormalităţii pe nume, sîntem catalogaţi homofobi.

Să avem, totuşi, proprietatea termenilor. Fobia este o “stare patologică de nelinişte şi de frică obsedantă, lipsită de o cauză obiectivă sau precisă”, ca şi o “repulsie excesivă faţă de ceva; aversiune nerezonabilă”. Or, în chestiune nu e vorba de aşa ceva. Nu teama iraţională sau duşmănia faţă de cineva diferit determină atitudinile împotriva homosexualităţii, ci inacceptabilele cerinţe ale homosexualilor. Dacă activiştii homosexuali s-ar abţine de la periodicele ieşiri publice, prin care urmăresc să ne impună o aberaţie sexuală drept standard de normalitate, nimeni nu ar avea nimic cu ei.

Este de neînţeles cum au izbutit homosexualii să facă din problema lor un punct de dezbatere pe agenda publică, într-o societate în care peste 90% dintre cetăţeni se declară creştini. În mod firesc, subiectul nici nu ar trebui deschis. Învăţătura noastră de credinţă consideră această practică sexuală un păcat grav, de care cei care se fac vinovaţi trebuie ajutaţi să scape cît mai repede. În creştinism, fie el răsăritean sau apusean, nu există toleranţă pentru homosexualitate, ci doar compasiune, ca pentru un suferind. Este vorba de aceeaşi înţelegere şi milă ca pentru orice păcătos, indiferent de păcatul care îl munceşte. Omul acela este beteag sufleteşte şi ajunge să-şi bată joc de trupul lui. Nu-l pedepseşti pentru asta, dar nici nu poţi să-i spui să continue aşa, ori să-i accepţi cererile aberante.

Imaginaţi-vă că un depedent de droguri ar pretinde legalizarea stupefiantelor, ori un beţiv ar solicita să i se permită prin lege să vină beat la serviciu, sau un alienat mintal ar insista ca legiuitorul să-l declare sănătos şi să fie tratat ca atare, sau, în fine, un zoofil şi-ar revendica dreptul de a întemeia o „familie” cu găina, oaia sau vaca de care s-a „îndrăgostit”. Vi se par nişte ipoteze forţate? Ei, bine, acum 20 de ani şi homosexualitatea era privită la fel. Nici un om cu capul pe umeri nu se referea la homosexuali decît ca la dezaxaţi, ca la unii care sînt în afara normalităţii fie din pricina unei boli, fie din viciu. De altfel, homosexualitatea a fost considerată boală psihică pînă în 1990, nu doar în România. Organizaţia Mondială a Sănătăţii a scos-o în acel an de pe lista de afecţiuni psihice, iar astăzi statele europene sînt chemate să o elimine şi de pe lista de patimi. Totuşi, sînt destui medici care continuă să trateze homosexualitatea, cu rezultate spectaculoase, mergînd deseori pînă la vindecarea pacienţilor. De asemenea, sînt tot mai mulţi homosexuali care au renunţat la apucăturile lor, după ce şi-au găsit lecuirea în Biserică.

Apropo, remarc cu tristeţe că Patriarhia Română nu găseşte de cuviinţă să intervină în dezbaterea despre homosexualitate, care a bulversat lumea românească în ultimele săptămîni. În mod inexplicabil, BOR tace pare-se cu program, de vreo cinci, şase ani încoace, asupra acestei probleme. În fiecare an, homosexualii mai dau un asalt asupra moralităţii publice şi a instituţiilor statului, încercînd să mai cîştige o redută. Şi în fiecare an, Biserica noastră tace. De ce? Pînă cînd? Nu realizează înalţii noştri ierarhi că „turma” are nevoie de un cuvînt lămuritor? Şi că, dacă toţi vom tăcea, se va instala şi aici „urîciunea pustiirii”?

Dacă puterea duhovnicească nu face uz de autoritatea ei, într-o problemă de interes naţional, să ne mai mirăm că Puterea politică este gata să cedeze presiunilor şi ademenirilor venite dinspre lobby-ul homosexual?

Estimp, activiştii pidosnici atrag în jocul lor pervers instituţiile de învăţămînt, ca să ne strice copiii, să le inculce o mentalitate cu efecte îngrozitoare în timp.

Facultatea de Istorie şi cea de Sociologie, din Universitatea Bucureşti, au renunţat să găzduiască manifestări de propagandă homosexuală numai la protestul energic şi bine motivat al unor organizaţii creştine. Însă, la Liceul bilingv „George Coşbuc” din Capitală scandalul e în toi, după ce o serie de acţiuni pro-homo au fost oprite, la opoziţia unor părinţi. Dar abia în cel de-al patrulea an de cînd liceul desfăşoară astfel de acţiuni de promovare a homosexualităţii. Ministerul Educaţiei şi Inspectoratul Şcolar Bucureşti au început o anchetă care vizează conducerea instituţiei de învăţămînt şi pe principalul organizator al unei parade gay, profesoara Roxana Marin (care s-a evidenţiat, la un moment dat, ca actriţă într-o piesă cu titlul „Monoloagele vaginului” şi a cărei comunitate nu cred să fie prea mîndră de înclinaţiile ei sexuale). Imediat activiştii homosexuali au declanşat o campanie de presă pentru intimidarea autorităţilor. În paralel, profesorii propagandişti ai homosexualităţii în liceu sînt pe cale să-şi impună „viziunea” asupra întregului corp profesoral, cerîndu-le colegilor lor să se solidarizeze şi să nu abandoneze „programele de apărare a drepturilor omului”. Oamenii ăştia, fie sînt bolnavi, fie ticăloşi. Iar dacă majoritatea va tăcea, laşă, comodă sau plătită, nu va fi scutită de consecinţe.

Probabil că, în cele din urmă, părinţii care au sesizat porcăria de la „G. Coşbuc” vor fi siliţi să-şi mute copiii la alte şcoli, ca şi cei care vor realiza că nu mai pot avea încredere în pedagogia din acest liceu. Şi dacă se va întîmpla aşa, înseamnă că majoritarii sînt împinşi spre ghetoizare, în vreme ce instituţiile publice ale României creştine intră cu totul pe mîinile pederaştilor.

Asta aşteptăm?

Ştiri care mă interesează

Revoltă în Arhiepiscopia Buzăului şi a Vrancei
Aproximativ 400 de credincioşi au venit astăzi la Arhiepiescopia Buzăului şi Vrancei să ceară Presfinţitului Epifanie Norocel să tranforme Mănăstirea Poiana Mărului din Bisoca în mănăstire de călugări aşa cum a fost până anul trecut şi totodată să fie adus aici stareţul Macarie.

Victimele “reeducării” de la Piteşti au revăzut locul ororilor
Supravieţuitorii „Experimentului Piteşti“ au revăzut încăperile în care au fost torturaţi la aproape 60 de ani de când au scăpat din închisoare. Victimele au povestit dramele prin care au trecut în puşcăria din Piteşti, „cea mai cumplită barbarie a lumii contemporane“, cum o numea scriitorul Alexandr Soljeniţîn.

Isărescu îl contrazice pe Băsescu: n-avem nevoie de FMI
România nu mai are nevoie de un nou acord cu Fondul Monetar Internaţional, întrucât ţara noastră are destule rezerve financiare şi se bucură de credibilitate pe plan economic internaţional, a declarat guvernatorul BNR, Mugur Isărescu.

Biserica pierde primul loc în încrederea românilor
Potrivit sondajului CCSB comandat de Asociaţia Pro Democraţia, Biserica a cedat, în premieră, poziţia nr. 1 în clasamentul încrederii. Astfel, românii au acum cea mai mare încredere în pompieri (89%) şi abia apoi în Biserică (80%). De ce oare? Amănunte aveţi şi aici.

Scade numărul noilor studenţi plătitori
Cu o scădere de 10% în fiecare an a numărului de studenţi, învăţământul superior românesc intră în "iarna fără sfârşit" a finanţării. Noul an universitar anunţă continuarea depopulării facultăţilor autohtone.
Numărul din ce în ce mai redus al absolvenţilor de liceu, concurenţa serioasă făcută de facultăţile din Occident şi dificultăţile financiare pe care le au studenţii aruncă universităţile româneşti în cea mai mare criză din ultimii 20 de ani.

Cît de ticăloşită e presa românească

Scuze pentru o postare cu acest titlu într-o zi de mare sărbătoare, dar e o constatare legată de un eveniment şi nu pot s-o amîn. Evenimentul a fost Marşul pentru Familie, organizat vineri 21 mai, de Forul Ortodox Român şi Alianţa Familiilor din România. Iar constatarea mea se naşte în faţa manipulării grosolane la care s-au dedat majoritatea ziarelor şi televiziunilor zise "centrale".

De la marşul cu pricina nu s-au ostenit să relateze decît Agerpres (care a apreciat numărul de participanţi la 150), TVR (în emisiunea "Universul credinţei" de azi dimineaţă - vedeţi în a doua parte, la rubrica de actualitate religioasă) şi Realitatea TV (o ştire în treacăt, unde spunea că au fost 500 de demonstranţi, pentru că, deh, am avut şi un mesaj anti-guvernamental). În rest, tăcere. Ca şi cu două zile mai înainte, cînd conferinţa de presă a organizatorilor, pe tema motivelor care ne-au determinat să mărşăluim, a fost onorată doar de cîţiva ziarişti. (Şi remarc aici profesionalismul celor de la TVR, Radio România şi Agerpres - nota bene: instituţii de stat! - care au relatat de la conferinţă). Subiectul nu interesează, pentru că pune probleme de fond şi n-are nimic spectaculos în el, deşi, în esenţă, este scandalos că într-o ţară pretins creştină (cel puţin cu peste 85% din locuitori botezaţi) sîntem nevoiţi să apărăm familia în stradă.

Carevasăzică, principalele televiziuni de la noi şi cotidiene naţionale au ignorat protestul a peste 200 de persoane respectabile, familii cu prunci în braţe, făcut pe o ploaie torenţială, pe un traseu destul de lung, de la Biserica Kretzulescu pînă în Dealul Patriarhiei. Dar aceleaşi instituţii de presă au transformat în evenimentul săptămînii scălîmbăiala grotescă şi libidinoasă a homosexualilor şi a susţinătorilor lor, intitulată pompos "Gayfest", de sîmbătă după amiaza.

Relatări în direct, dezbateri în studio (greaţa maximă a atins-o, ca de obicei cînd vine vorba de homosexuali, Realitatea TV), actualizări ale ştiriilor în variantele online ale ziarelor şi pe agenţiile de ştiri, articole în ediţiile pe print de duminică. Toate puse în antiteză cu protestul Asociaţiei "Noua Dreaptă" la adresa Gayfest, desfăşurat cu cîteva ore mai devreme. De ce? Pentru că e cool să susţii minorităţile, e şi "corect politic", homosexualii sînt "exotici" - mai ales nefericiţii aia travestiţi -, iar opoziţia ND creează potenţialul de scandal (chit că oamenii au fost paşnici).

Într-o vreme în care milioane de români se gîndesc cu ce-şi vor cumpăra pîinea de mîine, iar familia este ameninţată din toate părţile, presa noastră se înflăcărează pentru "drepturile" pederaştilor. Şi cînd spun că se înflăcărează mă refer şi la partizanatul pe care îl dovedeşte.
Sincer, am fost convins că în actualul context social, instituţiile de presă din România, asupra cărora altminteri nu-mi fac iluzii, vor avea o rezervă în a amplifica propaganda dezgustătoare a homosexualilor, că vor pune surdină cel puţin. M-am înşelat. Lipsa de ruşine e totală. Nu numai că mare parte din presă are agenda ei, de la care nu se abate o iotă, indiferentă la interesul naţional şi în răspăr cu credinţa creştină, dar iată că nici măcar nu mimează preocuparea pentru problemele reale ale românilor.

Dacă televiziunile de ştiri au făcut "festival" din protestele sindicale privind "curba de sacrificiu", a fost pentru că asta le aduce rating şi mai ales pentru că astfel loveau în putere, nu pentru că le-ar păsa într-adevăr de românii cărora li se taie veniturile sau vor fi concediaţi.
Dacă vedem că la televizor sau în ziare sînt criticaţi şi ironizaţi politicienii, nu este pentru că presa şi-ar dori o clasă politică profesionalizată, ci pentru că acei politicieni nu satisfac interesele instituţiilor de presă, ori pentru că sînt în "barca" nepotrivită. Şi aşa mai departe.

Apoi, tot presa este surprinsă că îi scade audienţa, că nu mai are credibilitate şi că este înjurată. În ritmul ăsta, nu mai e mult pînă numele de jurnalist va deveni o ocară. Dar, dacă jurnaliştii oneşti nu fac nimic să împiedice asta, atunci va fi prea tîrziu să se ruşineze. Este un motiv suficient pentru ca AZEC să fie scoasă din amorţire.

PS:

Mai notez aici că, pentru al treilea an consecutiv (de cînd partiarh este PF Daniel), Patriarhia şi Sfîntul Sinod n-au luat nici o atitudine faţă de "săptămîna homosexualilor". De asemenea, nu au pomenit nimic despre noile probleme ale familiei, generate de Putere.
Pentru comparaţie, Arhiepiscopia Romano-Catolică Bucureşti şi Asociaţia Familiilor Catolice "Vladimir Ghika" au dat împreună un comunicat în care critică politica guvernului faţă de familii. Apropo de Asociaţia "Vladimir Ghika", se cade să menţionez că reprezentanţii săi au venit la Marşul pentru Familie, fapt lăudabil.

În schimb, Sanctitatea Sa Daniel adresează o felicitare publică prinţului pîrît Paul Lambrino şi soţiei sale, cu prilejul botezului fiului lor, Carol Ferdinand, şi de asemenea naşului acestuia, Traian Băsescu.
Un cuvînt pentru creştinii care au organizat Marşul pentru Familie n-a avut, o poziţie faţă de propaganda homosexuală n-a exprimat, dar a considerat că e musai să-l felicite pe Paul Lambrino, folosind apelativul Alteţă şi aducînd un afront Regelui Mihai, cel care a fost uns de Biserică şi care, pe bună dreptate, nu-l recunoaşte pe falsul principe.

Desigur, trustul de presă al Bisericii Ortodoxe Române, Basilica, a ignorat şi el Marşul pentru Familie.

LATER EDIT:

Mihnea Măruţă sesizează foarte bine că şi Traian Băsescu face un joc dubios năşind odrasla lui Paul Lambrino. Aşa-zisul prinţ a fost folosit şi de Ion Iliescu pentru a-l ţine oarecum în şah pe Regele Mihai.

Cazul Danion Vasile

În plin Postul Paştilor, tânărul teolog Danion Vasile a iscat o mare tulburare în Biserică pe tema calendarului. În mai multe ieşiri publice, el a susţinut că Biserica Ortodoxă Română este apostată din pricina adoptării calendarului pe "stil nou", că sîntem sub anatemele Sinoadelor din vechime, că, din această pricină, credincioşii din BOR se pot mîntui numai prin excepţie, că marii noştri duhovnici mutaţi la Domnul Cleopa Ilie şi Arsenie Boca au minţit în privinţa calendarului nou... Pledoaria sa este una vădit anti-BOR şi pro-stilistă. Cu alte cuvinte, dacă vrei mîntuire, ieşi din BOR şi intri în una din facţiunile de "stil vechi". Lucru la care se pare că i-a şi îndemnat pe unii preoţi, care l-au invitat să conferenţieze în oraşele lor.

Grav este că, în demersul său, Danion Vasile s-a folosit de numele părintelui Iustin Pârvu, stareţul Mănăstirii Petru Vodă, şi de citate trunchiate şi/sau interpretate în manieră proprie din Părinţi ai Bisericii şi din unii intelectuali mărturisitori interbelici.

Atitudinea lui Danion Vasile compromite şi campania pentru cunoaşterea şi canonizarea sfinţilor din temniţele comuniste, în care s-a implicat. Dacă BOR, din care fac parte aceşti sfinţi, este apostată, nici ei nu sînt sfinţi. Cum poate susţine Danion două idei care se anulează reciproc?

O serie de persoane, între care preoţi şi teologi mireni, şi de organizaţii au criticat poziţia lui Danion în termeni duri. La acestea, Danion a dat un răspuns care, în opinia mea, mai mult îl acuză decît îl scuză.

Am amînat să scriu ceva pe acest subiect şi pentru că nu am vrut să contribui la amplificarea tulburării înaintea Învierii Domnului, şi pentru că am încercat să mă dumiresc în privinţa a ce a spus cu adevărat Danion şi de ce a spus. Pentru că l-am considerat mereu un om de bună credinţă, chiar dacă deseori am avut alte păreri decît el.

[Urmărind dezbaterea, am observat, între altele, că a fost atacat şi de unii dintre cei cu care odinioară făcea echipă şi că a fost lăsat singur şi de cei care îi împărtăşesc în continuare vederile (şi care l-au scos în faţă).]

Dacă Danion este cinstit sufleteşte, cum îl cred, şi a devenit unealta unui curent zelotist şi schismatic din greşeală, sau dintr-o rîvnă fără judecată, nădăjduiesc să primească de Sus puterea de a-şi recunoaşte eroarea şi de a redeveni un bun lucrător în via Domnului.

Astăzi, fraţii de la Război întru Cuvînt publică o analiză ale cărei concluzii mi se par pertinente şi de natură să pună punct discuţiei pe tema calendarului:

1. sa intelegem ca schimbarea calendarului a fost o decizie nepotrivita Traditiei ortodoxe, provenita dintr-un duh ne-patristic de innoire, dar ca..
2. - esentiala este pastrarea Pascaliei randuita de Sfintii Parinti si sobornicitatea praznuirii,
3. - ca trebuie sa ne opunem atat tentativelor ecumeniste de schimbare a datei Pastilor cat si derivelor zelotist-schismatice, ambele fiind pericole care duc la acelasi rezultat, parasirea Bisericii si tradarea Predaniei,
4. - ca Biserica Ortodoxa Romana are Pascalia randuita de Sfintii Parinti si este Biserica Deplina, cu Har Deplin, cu Taine Depline, cu ierarhi martiri (episcopul Grigorie Leu e doar unul dintre ei), preoti sfinti marturisitori (Ilie Lacatusu, Daniil-Sandu Tudor, Gherasim Iscu, Ilarion Felea, Marcu Dumitru, Gheorghe Calciu, si cati altii…), martiri (Mircea Vulcanescu, Valeriu Gafencu s.a.) si mari cuviosi (Cleopa, Paisie Olaru, Arsenie Boca, Ioanichie Balan, etc, etc, etc. – nenumarati!) si mari duhovnici contemporani (Justin Parvu, Arsenie Papacioc, Adrian Fageteanu) toti acestia fiind roade vadite ale Duhului care nu se impiedica de un calendar care e gresit in parte,
5. - ca Duhul sfinteste chiar si cu acest calendar gresit, dovada fiind sfintirea Agheasmei Mari de la Boboteaza,
6. - ca daca vrem sa avem, cu adevarat, parte cu Sfintii Inchisorilor, trebuie sa le urmam pilda pana la capat, ramanand in Biserica si lasand putregaiul ecumenist sa se taie singur din Trupul lui Hristos.

Biserica sub comunism. Ciclu de conferinţe la Iaşi

Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români – filiala Iaşi organizează, în perioada 9 – 13 februarie a.c., un ciclu de conferinţe pe tema „Biserica Ortodoxă Română şi puterea politică în perioada comunistă”. Conferinţele se vor desfăşura în Aula „Mihai Eminescu” din corpul A al Universităţii „Al. I. Cuza” – Iaşi.

Azi, 9 februarie, începând cu ora 18:00, va avea loc conferinţa „Comunismul – o religie atee” avându-l ca invitat pe Lect. Univ. Dr. Radu Preda, lector la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii „Babeş-Bolyai“ din Cluj, director fondator al Institutului Român de Studii Interortodoxe, Interconfesionale şi Interreligioase (INTER). Domnul Preda este de asemenea membru al în staff-ul Forumului European al Facultăţilor de Teologie Ortodoxă (Bruxelles).

Mîine, 10 februarie, începând cu ora 18:00, se va proiecta filmul documentar „De ce nu canonizăm martirii anti-comunişti?” – o producţie TVR semnată de Rafael Udrişte.

Joi, 11 februarie de la ora 18.00, se va desfăşura conferinţa cu titlul „Biserica şi Securitatea”, susţinută de Lect. Univ. Dr. George Enache, membru CNSAS şi lector la Facultatea de Istorie din Galaţi

Vineri, 12 februarie, de la ora 18.00, sub genericul „File din Patericul Închisorilor: Valeriu Gafencu”, va conferenţia monahul Moise Iorgovan, de la Mănăstirea Oaşa – judeţul Alba, autorul cărţii Valeriu Gafencu – sfântul închisorilor (Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2007).

Scrisoarea unui preot copleşit de biruri

Acum cîteva zile am primit scrisoarea de mai jos. Am cumpănit ce să fac cu ea. Cu acordul autorului, o public, sperînd că voi putea declanşa o dezbatere adevărată pe acest subiect: viaţa grea a preoţilor simpli de prin sate şi cătune.

Majoritatea covîrşitoare a clericilor sînt săraci şi încearcă să-şi facă misiunea cît mai bine. Am prieteni preoţi în toată ţara şi ştiu cum trăiesc. Iar în ultimii ani am cunoscut preoţi de prin colţuri uitate de lume, care îl slujesc pe Dumnezeu în cele mai vitrege condiţii. În acele sate cu cîţiva enoriaşi nu se simte triumfalismul Bisericii naţionale, prezent în marile oraşe. Acolo nu se învîrt banii cu lopata. Acolo preoţii îşi fac slujba din vocaţie, nu pentru cîştiguri materiale. Dar să nu mă lungesc. Citiţi scrisoarea şi spuneţi-vă părerea. Sînt convins că ştiţi multe alte cazuri similare. E bine să le facem publice măcar pentru a nu mai confunda clerul întreg cu o subţire pătură de profitori.

Domnule Claudiu Tarziu,

Cu adanca plecaciune va rog sa-mi iertati indrazneala avuta fata de Domnia Voastra.
De multa vreme citesc cele scrise de Dvs si marturisesc, in aceste neguroase timpuri, am gasit sprijin moral in randurile asternute de Dvs.
Sunt preot, un umil preot, din jud Valcea....
Nu spun mai multe, intelegeti de ce...
Nu stiu inca sigur de ce va scriu. Nu mi-o luati in nume de rau. Sunt sincer, nu va ganditi la cine stie ce conspiratii sau "intoxicatii" eclesiale. Pe parcurs, de veti dori, imi veti afla identitatea...
Ne sufocam, Dle Tarziu, sub povara birurilor patriarhale. Gata, ne-a ajuns, deja, cutitul la os.
Exemple:

400-Filantropia
400-cota protoieriei
500-abonamente presa
200-fab
250-Trinitas
100-furnituri birou (invizibile)
150-bazar (invizibil, si asta)
340-Lumina
200-imprimate (Domnul stie ce-s alea)
alte cote-300-360 lei....
La acestea, se adauga "spaimele" provocate de venirea noului episcop, Nica, acesta avand in vedere "ridicarea" nr de abonamente la Lumina, pe la cifra 3, deci 3x340=1020
Acestea fiind spuse, sa adaugam ca Sinodul a scos realmente Consiliile parohiale din schema, acestea nemaiavand nici un cuvant de spus referitor la viata parohiei, decat foarte restrictiv, deci nu se pot opune acestor taxe exorbitante...
Eu, ca sacerdot, nu pot aparea in fata credinciosilor si, in loc de un cuvant de invatatura, sa ma apuc sa le spun despre ce biruri ne-a pus Prea Luminatul, pe cocoasa...; n-ar intelege oamenii si cred ca nici nu i-ar interesa..., ar fi mercantil, cred eu....
Aceste taxe se regasesc insa in "preturile" mult hulite cerute pe la slujbe, (va asigur ca , cel putin la mine, aceste "preturi" nu sunt nici "fixe" si nici obligatorii)..
Adaugam la acest amalgam infricosator, necesitatea (aproape fiziologica, iertati-ma), de a-mi "face rost" de banii necesari subzistentei, mie si familiei mele..., intretinerii bisericii..., putintei de a face milostenie, cat de cat, macar si numai pentru a nu fi confundati cu simpli colectori de taxe, e adevarat, colectori cu o uniforma mai speciala... :)
Stiti treaba cu atat de discutatele salarii preotesti, nu ma indoiesc... Statul are contributia lui iar "grosul" vine sub forma de "completari", din parohie.. Cu o singura specificare: daca ai de unde face aceste completari..
Eu unul, raman cu 500 lei, net...
Nu ma plang, Dumnezeul meu, dar ma uit speriat ca nu voi mai putea face fata "cerintelor" de la Inalta Poarta Ortodoxa...
Pentru ca se face o amestecare facila intre parohiile de oras si cele de tara, unde termenii ecuatiei se schimba total..
Cum sa compari o parohie cu 3000 de familii cu una de 200-300?...( dintre care, 20% someri, 15% vaduvi, 30%pensionari, unii cu aceea vestita pensie de CAP, 15% fara venituri deloc, 20% indiferenti, adica "nesimtitori" la trebuintele si nevoile parohiei?)..
Iata, Dle Claudiu Tarziu, de ce v-am scris.
Sunt tare mahnit. Inchei aceste nevolnice randuri, cu ruga de iertare.
Si pomeniti-ne in rugaciunile Voastre, pe noi, umilii si netrebnicii platitori si colectori de bani, pentru albul imaculat al Ortodoxiei romanesti.

Cu adanc respect si consideratie,

Un preot din Patriarhia Romana

PS:

Precizare: Nu sunt impotriva curentului de innoire, imbelsugare, infrumusetare, largire, intindere, tiparire, constructii, cumparari, amenajari, etc, etc, care bantuie Biserica noastra, astazi... Ci doresc (in van, desigur) ca aceasta transformare care a cuprins BOR sa se faca fara jupuirea noastra, a clerului si, prin noi, indiscutabil, a pastoritilor nostri. Pentru ca asa cum spunea un imparat roman, "... un pastor bun, tunde oaia, nu o jupoaie!..."

PPS:

Cel putin prin partile noastre, pe aici, multi preoti intaresc legaturile ecumenice cu preoti greco-catolici, slujind impreuna, nu stiu cat in numele ecumenismului cat dintr-un unghi mult mai practic. Acela de a trece, daca vor fi nevoiti, la greco-catolici. Si tineti cont ca-s preoti cu 10, 20 sau mai bine de 20 de ani de preotie ortodoxa. Au argumentele lor, nu se pun in discutie, nu vad rostul. Dar vorba Sfintiilor lor, daca IPS Corneanu soarbe din potirul catolic; PS Sofronie sfinteste ape cu episcop greco-catolic; IPS Robu se roaga (si viceversa) cu PF Patriarh; si daca PF Daniel prefera sa manance la masa nu cu ortodocsi, romani, ci cu carmelitii, la Viena, de ce s-ar ofusca sa slujeasca alaturi de greco-catolici niste parliti de popi ortodocsi, si-asa buni doar pentru a varsa bani la haznaua Patriarhiei?

Domnul sa va miluiasca!
Domnul sa va ajute!
Domnul sa va binecuvinteze!
Iertati!

În ce crede patriarhul Daniel?

Apărut pe scena publică românească precum o nouă vedetă a ortodoxiei, Dan Ilie Ciobotea, viitorul episcop-vicar de la Timişoara, mitropolit al Moldovei şi patriarh al României, a fost depozitarul unor mari speranţe.

Susţinut de către societatea civilă şi de către mari duhovnici, ca părintele Stăniloae, părintele Cleopa şi părintele Bartolomeu Anania, pentru a accede în ierarhia bisericească, proaspătul monah Daniel Ciobotea promitea să aducă un aer proaspăt în Biserică, fără însă a atenta la tradiţia sănătoasă.

După aprope 20 de ani de la hirotonirea sa întru arhiereu, Preafericitul Daniel (sau Sanctitatea Sa, cum preferă să i se spună), riscă să fie doar o mare dezamăgire.

Acţiunile sale din ultima vreme şi mai ales comunicatul de azi al Patriahiei, m-au făcut să-mi pun întrebarea din titlu.

Şi, după faptele sale, constat că PF Daniel crede în:

- puterea banului, pe care se străduieşte să-l scoată din piatră seacă, prin compromisuri cu puterea politică şi prin tot felul de biruri puse pe preoţime;

- puterea înalţilor funcţionari ai statului, pe care îi slujeşte fără discernămînt, după cum au arătat înţelegerile pe care le-a făcut, de pildă, cu Ministerul Sănătăţii, în plină campanie de vaccinare "împotriva cancerului de col uterin" (vă amintiţi, poate, scandalul Gardasil, unde mirenii au fost iarăşi lăsaţi singuri de către ierarhia BOR) şi cu Ministerul de Interne (în cazul actelor de identiate cu cip);

- puterea presei - cu care nu ştie să comunice, dar pe care ar vrea să o aibă sprijinitoare (de aici, tot felul de poziţii echivoce în probleme majore). De aceea a şi pus pe picioare un trustuleţ de presă, care e însă pe ducă, pentru că PF Daniel a preferat să angajeze yesmeni în locul profesioniştilor;

- necesitatea aggiornamento-ului BOR, cu sacrificarea învăţăturii de credinţă (vezi cazul atît de grăitor al împărtăşirii ÎPS Nicolae Corneanu la catolici);

- dreptul său de viaţă şi de moarte în Biserică - de unde, un comportament de stăpîn peste o turmă de sclavi pe plantaţie. Culmea e că a reuşit să bage în sperieţi, cu acest comportament, şi destui episcopi.

Şi lista ar putea continua.

Acum, în ce nu crede preafericitul nostru patriarh?

În opinia mea, SS Daniel nu crede în:

- libertatea de expresie - pune pumnul în gură oricui îndrăzneşte să formuleze vreo critică sau să aibă altă părere decît preafericirea sa (pe călugării din Moldova, cel puţin, i-a terorizat pe vremea cînd era mitropolit acolo). PF Daniel a fost deranjat cînd o serie de organizaţii neguvernamentale ortodoxe i-au cerut explicaţii (cum a fost cazul unei fantomatice "hotărîri" de Sinod prin care ni se spunea că putem fi cipuiţi, că nu e nici un pericol) sau cînd i s-a solicitat intervenţia pe lîngă autorităţi în chestiuni de interes public (de pildă, stoparea propagandei homosexualităţii), dar, după cum se vede din comunicatul de azi, şi atunci cînd mirenii au ieşit în stradă să se apere singuri;

- rolul mirenilor în Biserică. În ciuda faptului că mirenii sînt din ce în ce mai bine organizaţi în societatea civilă, că a fost fondat şi un For Ortodox Român, ca principal partener de dialog al ierarhiei bisericeşti, PF Daniel continuă să vadă în credincioşi o turmă necuvîntătoare, bună doar să bage banul în cutia milei şi să tămîieze clerul;

- sobornicitatea din Biserică. Preafericirea sa se visează un soi de papă ortodox, ale cărui ordine se execută, nu se discută. Întîmplător sau nu, ierarhii care mişcă în front sînt izolaţi sau supuşi unor campanii de presă defăimătoare.

Şi iarăşi lista ar putea continua (Dacă vreţi, puteţi să o faceţi, în secţiunea de comentarii).

În faţa acestui tablou, ajung să mă întreb dacă patriarhul Daniel crede în Dumnezeu. Căci nu-mi explic cum poţi crede în Dumnezeu, dar în concepţia ta să primeze materialul asupra spiritualului, să vrei să-i stăpîneşti pe ceilalţi, să nu uiţi şi să nu ierţi, să vrei să schimbi pînă la schimonosire Biserica pe care ai fost pus s-o slujeşti.

Poate greşesc. Poate că nu văd bine lucrurile şi, cum am mai spus-o şi altă dată, sînt gata să-i sărut dreapta şi să-i cer iertare public părintelui patriarh dacă dovedeşte, prin fapte, că n-am dreptate.

Însă, comunicatul de azi al patriarhiei referitor la marşul gay şi marşurile pentru normalitate organizate ieri şi azi în Bucureşti, îmi slăbeşte nădejdea.

În urmă cu aproape o lună, Forul Ortodox Român solicita Sfîntului Sinod să intervină pentru stoparea propagandei homosexualităţii. N-am primit nici un răspuns.

Cu o săptămînă înaintea organizării Marşului pentru Familie, Forul Ortodox Român, Federaţia Pro-Vita şi Alianţa Famiiilor din România au cerut binecuvîntare pentru această acţiune de la arhiepiscopul Bucureştiului, PF Daniel. Printr-un purtător de cuvînt, ni s-a refuzat cererea sub diferite pretexete biorcratice.

Iar astăzi, Patriarhia transmite protestul său către Primăria Bucureştiului, pentru că ne-a acordat autorizaţia de a mărşăului pe traseul Ateneu - Dealul Mitropoliei. În comunicatul ţîfons al patriarhului se spune că Dealul Mitropoliei este doar pentru rugăciune, reculegere şi pelerinaj. De cînd este interzis creştinilor să vorbească în faţa Patriarhiei? Nu e firesc ca un marş al creştinilor să se încheie la picioarele Maicii lor, Biserica?

Patriarhia precizează că nu am avut binecuvîntare pentru marş, dar oare nu se cuvenea ca Întîistătorul Bisericii Ortodoxe Române să dea această binecuvîntare şi îmbărbătare manifestanţilor? Era vorba, totuşi, de o acţiune în interesul creştinilor. Ca să nu mai spun că trebuia să vină din partea preafericirii sale iniţiativa acestei mişcări de apărare a valorilor familiei şi de conştientizare a românilor asupra problemelor pe care le are familia în România.

Patriarhia mai susţine că noi urmărim doar să ne facem imagine. Oare asta fac asociaţiile Pro-Vita, care au prevenit zeci de mii de avorturi? Asta fac asociaţiile Rost, Sfinţii Martiri Brâncoveni şi Christiana, care, de mulţi ani, pun în operă un program de educaţie naţională şi creştină a noilor generaţii? Asta face Alianţa Famiilor din România, care se bate pentru împiedicarea adoptării unor legi anticreştine în ţara noastră?

PF Daniel ştie bine că sîntem pe deplin îndreptăţiţi în ce facem şi că vom continua să mărturisim, după puteri, în ciuda tuturor opreliştilor. Era frumos şi normal ca preafericirea sa, dimpreună cu toţi sinodalii, să sprijine mişcarea laicatului. Dar se poate şi fără asta.

Dumnezeu ne va judeca pe toţi într-un final. Şi asta o ştie preafericitul. De aceea, mă întreb: oare, crede în Dumnezeu?

Cititi si Marsul Familiei si semnele tot mai pronuntate de totalitarism patriarhal

si Patriarhul Daniel se dezice si de ultimii crestini romani

si Salvati homofobia!

Împotriva propagandei homo

A P E L

Către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

Cu prisositoare bucurie: Hristos a înviat!

„De aceea Dumnezeu i-a dat necurăţiei, după poftele inimilor lor, ca să-şi pângărească trupurile lor între ei, ca unii care au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună şi s-au închinat şi au slujit făpturii, în locul Făcătorului, Care este binecuvântat în veci, amin! ” (Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel 1, 24-28)

Prea Fericite Părinte Patriarh,

Înalt Prea Sfinţiţi si Prea Sfinţiţi Parinti,

Pe temeiul sfintei şi dumnezeieştii învăţături ortodoxe, noi, creştinii ortodocşi români pe care îi păstoriţi ca întâistătători ai Bisericii Ortodoxe Române, vă adresăm rugămintea de a veni în apărarea noastră în aceste zile în care sminteala şi urâciunea pustiirii vor tulbura iarăşi sufletele creştinilor şi vor pângări capitala ţării noastre prin organizarea, de către comunitatea homosexualilor, a unui aşa-zis „festival al diversităţii” sub denumirea de „GayFest 2009”.

Aceşti nefericiţi şi bolnavi semeni ai noştri, atinşi fiind de patima locuitorilor Sodomei şi Gomorei, promovează cu insistenţă şi agresivitate ideea că libertatea de expresie, de manifestare garantată prin legea oamenilor le oferă cadrul necesar de a organiza în fiecare an un carnaval grotesc al imoralităţii şi degradării condiţiei umane. Dobândirea unor drepturi protectoare, prin abrogarea legislaţiei care pedepsea homosexualitatea ca infracţiune, pare a nu fi suficientă pentru homosexualii din România, aceştia lansând o puternică ofensivă pentru a obţine dreptul la “căsătoria homosexualilor” şi, mai ales, dreptul de a înfia copii pentru a-i creşte în mediul imoral al aşa-ziselor “familii” homosexuale. Renunţând la lupta împotriva propriilor patimi, homosexualii încearcă să-i determine pe ceilalţi membri ai societăţii să devină părtaşi la patima lor. De aceea, homosexualii caută să ridice păcatul la rang de virtute, să dobândească statutul de normalitate pentru perversiunea în care trăiesc şi astfel să impună societăţii româneşti asumarea oficială a unor comportamente anticreştine şi deosebit de dăunătoare pentru sănătatea trupească şi sufletească a fiinţei umane.

Acceptarea oficializării homosexualităţii ca stare de normalitate nu reprezintă o victorie a libertăţii umane, ci, dimpotrivă, o viciere a acestei libertăţi, o capitulare a poporului atât de la legea naturală, care opreşte pe om de la comportamentele împotriva firii, cât mai ales de la legea lui Dumnezeu care „făcând pe om după chipul Său, a făcut bărbat şi femeie” (Facerea 1, 27) şi „i-a binecuvântat şi le-a poruncit: Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi.” (Facerea 1, 28) Argumentele omeneşti, superficiale şi relative, care fac apel la o libertate pervertită, ce ar pune semnul egalităţii între anormalitatea homosexualităţii şi normalitatea relaţiei dintre un bărbat şi o femeie uniţi în Sfânta Taină a Cununiei, nu pot fi aşezate mai-presus de învăţătura şi poruncile dumnezeieşti descoperite de Însuşi Dumnezeu prin Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie.

Preafericirea Voastră,

Înaltpreasfinţiţi, preasfinţiţi părinţi

Avem încrederea că Sfântul Sinod, în frunte cu Părintele Patriarh al Bisericii noastre dreptmăritoare, are atât puterea, cât şi autoritatea duhovnicească de a interveni pentru oprirea acestor sminteli şi pângăriri pe care homosexualii le comit împotriva milioanelor de creştini români, prin aşa-zisul festival al diversităţii „GayFest 2009”. Există multe mijloace legale şi morale pentru a ridica stavilă împotriva atotpaguboasei propagande a homosexualităţii. Drept pentru care, cu smerită metanie, îndrăznim, ca nişte fii, să vă facem cunoscute aşteptările şi năzuinţele noastre privind măsurile pe care dacă Biserica noastră le-ar adopta s-ar pune o semnificativă piedică acestei propagande a degenerării umane, răspăndirii apucăturilor sodomite, desfrânării şi perversiunilor în general, în societatea românească:

- solicitarea Patriarhiei Române adresate Primăriei Capitalei de a nu aproba desfăşurarea paradei homosexualilor în spaţiul public, pe străzile oraşului, datorită faptului că o astfel de paradă lezează grav demnitatea şi jigneşte profund sentimentele religioase ale comunităţii creştinilor ortodocşi din Bucureşti şi din ţară;

- un protest public al Patriarhiei împotriva desfăşurării „GayFest 2009”, adresat administraţiei publice locale a Capitalei, Guvernului şi Parlamentului României;

- instituirea unor rugăciuni speciale pentru întoarcerea de la păcat a celor căzuţi în patima homosexualităţii, la slujbele ţinute în bisericile Bucureştiului pe tot parcursul „GayFest 2009”;

- acţiuni de catehizare intensă a credincioşilor din parohiile Bisericii Ortodoxe Române în legătură cu păcatul homosexualităţii, prin predici speciale, organizarea de seminarii, distribuirea de broşuri şi pliante informative, vizionarea de filme documentare, pe tot parcursul „GayFest 2009”;

- organizarea unei procesiuni cu sfinte moaşte în zona Catedralei Patriarhale, ca act de smerită rugăciune către Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu să nu pedepsească pe locuitorii Capitalei ţării noastre pentru că au îngăduit o asemenea urâciune precum „GayFest 2009”;

- conceperea şi lansarea oficială, în regim de urgenţă, de către Patriarhia Română, a unui program naţional de vindecare şi recuperare a homosexualilor prin activităţi de natură medicală, asistenţă psihologică, catehizare şi consiliere duhovnicească;

Asociaţiile noastre, credem noi în asentimentul tuturor credincioşilor ortodocşi din România, vă vor fi alături în toate aceste lucrări mărturisitoare. Numai atât rugăm pe Preafericirea Voastră, Părinte Patriarh. ca, împreună cu Înaltpreasfinţiţii Părinţi Mitropoliţi şi cu Preasfinţiţii Părinţi Episcopi, să faceţi tot ce vă stă în putinţă pentru a ne fi îndrumători şi sprijin întru mărturisirea şi plinirea poruncilor Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, în aceste zile când credinţa şi viaţa creştină sunt atât de greu puse la încercare.

Cu nădejde şi smerită închinăciune,

Forul Ortodox Român

Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-Vita din România

Alianţa Familiilor din România

- Forul Ortodox Român (F.O.R.), structură federativă fără personalitate juridică, a fost înfiinţată la 29 noiembrie 2008, prin consensul reprezentanţilor a 60 de organizaţii civice cu caracter cultural ţi sociale, care au participat la conferinţa Asociaţiilor Laicatului Ortodox Român. F.O.R. este coordonat de liderii organizaţiilor: Fundaţia „Sfinţii Martiri Brâncoveni”, Asociaţia „Pro-Vita” - Filiala Bucureşti, Asociaţia Română pentru Transporturi Rutiere Internaţionale A.R.T.R.I., Asociaţia „Christiana” şi Asociaţia „Rost”.

- Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-Vita din România cuprinde 16 asociaţii şi fundaţii care apară şi cultivă valorile vieţii.

- Alianţa Familiilor din România este o asociaţie civică promotoare a principiilor social-culturale care au stat la baza dezvoltării societăţii: familia şi morala creştină aplicată în relaţiile interumane şi în viaţa socială.

Persoană de contact: Bogdan I. Stanciu, 0722 190 685

O anchetă de presă care se poate lasa cu caterisiri

O anchetă a reporterilor "României Libere", apărută în ediţia de azi a ziarului, demonstrează că în BOR se cumpără preoţia. Erau zvonuri şi pînă acum, însă nimeni nu a produs probe atît de clare. În acest caz, personajul principal este însuşi ÎPS Teodosie al Tomisului.

"România Liberă" anunţă pentru mîine partea a doua a anchetei , în care va arăta cum poţi deveni nu numai preot de mir, ci şi preot-călugăr pe bani.
Simonia, cum ştim, este pedepsită prin caterisire.

Astăzi după amiază, purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Tomisului susţine o conferinţă de presă, în care va prezenta punctul de vedere al ÎPS Teodosie. Greu de apărat, după cum puteţi vedea aici aici (text şi video cu camera ascunsă).

ÎPS Teodosie este cercetat pentru luare de mită şi complicitate la fals intelectual, potrivit Parchetului.

Toate Bisericile Ortodoxe locale se opun documentelor de identitate electronice

COMUNICAT DE PRESĂ

Având în vedere importanța temei documentelor electronice, noutatea ei în România, dar și timpul foarte scurt avut la dispoziție pentru o analiză aprofundată și o dezbatere reală pe marginea subiectului pus în discuție, Editura Predania a avut inițiativa de a face o cercetare a pozițiilor oficiale din sânul Bisericii Ortodoxe.

Înregistrat cu nr. 1588/25.02.09, referatul cu titlul UTILIZAREA DOCUMENTELOR ELECTRONICE - POZIȚII DIN BISERICA ORTODOXĂ ÎN ULTIMII 20 DE ANI a fost depus la Registratura Generală a Administrației Patriarhale din Patriarhia Română și este atașat prezentului comunicat.

Suntem convinși că numărul documentelor și al luărilor de poziție este mult mai mare, dar chiar și așa nu putem să nu remarcăm poziția unanimă și lipsită de echivoc în a se opune mijloacelor electronice de identificare, urmărire și control a persoanei a tuturor Sinoadelor din țările care au dezbătut aceasta temă.

Simpla transformare a identității persoanei într-un șir de numere (fie că este vorba de codul numeric personal sau de codul generat prin procesarea datelor biometrice) și de introducerea ei într-un mediu virtual necontrolabil constituie un atentat la libertate. Documentele atașate demonstrează fără putință de tăgadă că acceptarea documentelor electronice creează premisele instaurării unui sistem totalitar fără precedent în istorie.

Ionuţ Gurgu,
director/Comunicat%20de%20presa.pdf/Pozitii%20ale%20Bisericii%20in%20privinta%20actelor%20electronice-1.pdf/Scrisoare%20catre%20Sfantul%20Sinod%20al%20BOR.pdf

Conferinta Asociatiilor Laicatului Ortodox Român

Miine, 29 nov., incepind cu ora 10.00, la Aula Magna a Facultatii de Drept din Univ. Bucuresti, are loc Conferinta Asociatiilor Laicatului Ortodox Român.

Sint invitati sa participe liderii a peste 50 de organizatii civice crestin-ortodoxe, cu caracter cultural sau social, precum si o serie de personalitati ale lumii romanesti care au promovat un mesaj crestin-ortodox in cetate.
Invitatiile sint nominale, deci nu pot intra decit cei care au fost invitati.
Presa si preotii au acces liber.

Organizatori sint: AZEC, Fundatia Sf. Martiri Brancoveni, Asociatia Pro Vita si Asociatia ROST.

Dupa citeva comunicari initiale (Radu Preda, Ionel Ungureanu, Dr. Pavel Chirila, Ovidiu Hurduzeu, Dan Puric) pe tema trecutului si prezentului laicatului in Biserica Ortodoxa, vor urma dezbateri cu caracter organizatoric, in vederea unei Conferinte largite, care ar urma sa aiba loc in cursul anului viitor.

Conferinta Asociatiilor Laicatului Ortodox Român ofera organizatiilor prilejul de a se cunoaste mai bine si de a-si impartasi experientele si preocuparile prioritare, dar si de a gasi impreuna forme cit mai adecvate si mai functionale de a-si concerta actiunile si de a contribui la mai largul si mai profundul impact al atitudinii crestin-ortodoxe in viata cotidiana a noii lumi românesti.

"Biserica fiind soborniceasca in toate partile sale, fiecare din madularele sale - nu doar clerul, ci si fiecare laic - e chemat sa marturiseasca deopotriva si sa apare adevarul traditiei, opunandu-se chiar si episcopilor de cumva acestia ar cadea in erezie. Un crestin, primind harul Sfantului Duh in taina Mirungerii, nu poate fi inconstient de credinta sa. El ramane tot timpul responsabil in fata Bisericii. De aici caracterul framantat si adesea tulbure al vietii bisericesti in Bizant, Rusia si celelalte tari ale lumii ortodoxe. Dar acesta e pretul dat pt vitalitatea vieii religioase, pentru intensitatea vietii duhovnicesti ce patrunde in poporul credincios, unit prin constiinta ca formeaza un singur trup cu ierarhia Bisericii. De aici rezulta si aceasta putere de neinvins ce a ingaduit Ortodoxiei sa treaca prin toate incercarile, cataclismele si rasturnarile, adaptandu-se mereu la noua realitate istorica, dovedindu-se mai puternica decat conditiile exterioare. Persecutiile credintei, a caror furie metodica n-a putut distruge Biserica, sunt cea mai buna marturie despre aceasta putere care nu e din lumea aceasta." (Vladimir Lossky, Teologia mistica a Bisericii de rasarit)

Persoana de contact:
Claudiu Târziu, tel. 0740.103.621, e-mail: claudiu.tarziu@gmail.com.

UPDATE
Conferinta va putea fi urmarita in direct pe site-ul www.lumeacredintei.ro