Boicotaţi Colegiul "George Coşbuc" din Bucureşti!

Scrisoare deschisă adresată părinţilor

 

„Să nu vă întoarceţi virgine din vacanţă”

(din sfaturile profesoarei Roxana Marin către eleve)

Organizaţiile semnatare ale prezentei scrisori-apel îndeamnă public părinţii să evite înscrierea copiilor lor la Colegiul Naţional Bilingv „George Coşbuc” din Bucureşti.

Suntem nevoiţi să răspundem astfel, în calitate de organizaţii ale societăţii civile preocupate de situaţia familiei româneşti şi a educaţiei, părinţilor alarmaţi de unele stări de fapt cu care copiii lor se confruntă în acest liceu.

Motivaţia apelului la boicot este dată de un cumul de factori, dintre care cei mai importanţi sunt legaţi de proliferarea promiscuităţii sexuale şi a imoralităţii:

- Propaganda homosexuală făţişă, deja de notorietate, derulată în ultimii trei ani de unii dintre profesori, prin „platforma de activism LGBT” (ie. – homosexual-lesbian-bisexual-transsexual). Pintre activităţi se numără şi „primul Gay Pride (ie. - parada „mândriei homosexuale”) dintr-o şcoală publică din România”, cu participarea elevilor, inclusiv din ciclul gimnazial;

- Organizarea şi interpretarea piesei de teatru pornografic „Monoloagele vaginului”, având ca actori şi spectatori eleve şi profesoare (inclusiv fosta directoare, Ilinca Buciu). Cel puţin repetiţiile pentru acest „spectacol” s-au derulat în incinta liceului;

- Promiscuitatea sexuală, cazurile de corupere de minori şi relaţii sexuale profesor-elev.

Am decis să facem acest apel, fără precedent în România, constatând că unele dintre activităţile şi situaţiile menţionate nu numai că nu sunt incidente izolate, ci că se repetă şi că primesc sprijin din partea conducerii liceului. Este vorba despre promovarea homosexualităţii şi a promiscuităţii sexuale. Astfel, li se inoculează elevilor ideea falsă că asemenea comportamente sunt fireşti şi că pot constitui o alternativă viabilă, dacă nu optimă, în parcursul lor către statutul de adult.

Deloc întâmplător, unii dintre profesori desfăşoară activitate infracţională sau cel puţin aflată la limita legii şi a normelor morale pe care un cadru didactic ar fi firesc să le respecte. Ca exemplu, este cercetată penal pentru delapidare fosta directoare, „actriţa” Ilinca Buciu etc. Apreciem că există o legătură directă între decadenţa morală din liceu şi acţiunile ilegale ale unor cadre didactice.

Constatăm răspunsul vag şi lipsit de substanţă al Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti la solicitarea noastră de a ni se comunica rezultatele anchetei pe care I.S.M.B. a efectuat-o la unitatea de învăţământ, în urma reclamaţiilor părinţilor. Suntem, din păcate, nevoiţi să îi considerăm pe responsabilii educaţiei româneşti părtaşi, cel puţin parţial şi tacit, la perpetuarea acestor fenomene grave.

Atragem totodată atenţia oficialilor din Ministerul Educaţiei că „activismul LGBT” (ie. -  homosexual-lesbian-bisexual-transsexual) este o activitate de propagandă cu finalitate POLITICĂ, mascată prin aparenţe culturale. Acesta nu are ca scop, aşa cum se afirmă, „respectarea drepturilor omului” sau „toleranţa” – termeni utilizaţi cu scop manipulator - ci fabricarea şi impunerea unor drepturi inventate, inexistente în documentele internaţionale, şi anume „dreptul la căsătorie” şi „dreptul la adopţie de copii” pentru cuplurile de acelaşi sex, precum şi incriminarea, după un tipar totalitar, a oricărei forme de critică la adresa acestui comportament. Aceste obiective politice, cu profunde implicaţii asupra societăţii, sunt, de altfel, asumate în mod deschis de organizaţiile „minorităţilor sexuale”, care se folosesc de toate pârghiile politice şi sociale, inclusiv de elevi, profesori şi fonduri publice.

Considerăm că toţi părinţii responsabili trebuie să evalueze unităţile de învăţământ şi sub aspectul calităţii şi solidităţii educaţiei morale pe care elevii o primesc, nu doar prin prisma educaţiei formale, indiferent cât de performante ar fi metoda didactică şi dotările. Doar astfel au garanţia că, la încheierea ciclului liceal, odată cu majoratul, tânărul îşi poate asuma un parcurs firesc în viaţă şi o contribuţie validă, sănătoasă, la „viaţa cetăţii”. Promovarea homosexualităţii şi a promiscuităţii sexuale ca virtuţi nu-i pot face, în acest proces de devenire, decât rău.

În consecinţă, încurajăm părinţii să evite înscrierea la Colegiul Naţional Bilingv „George Coşbuc” din Bucureşti a copiilor lor, considerând că procesul educaţional tarat din instituţia numită le pune acestora în grav pericol dezvoltarea firească - mentală, intelectuală, spirituală şi chiar fizică.

Solicităm profesorilor liceului o atitudine morală şi civic responsabilă, căci lucrează cu suflete şi nu exercită o îndeletnicire tehnică, limitată la predarea materiei din programă. Este de datoria dascălilor să protejeze aceste suflete nevinovate şi să refuze ingerinţa propagandei homosexuale promovate de câţiva profesori rău intenţionaţi în Colegiul Coşbuc.

Îndemnăm familiile care au deja copii elevi la acest liceu să vegheze cu atenţie activitatea lor şcolară, semnalându-ne situaţiile ieşite din comun.

16 martie 2013

Semnează următoarele organizaţii non-guvernamentale:

1. Alianţa Familiilor din România
2. Asociaţia Dascălilor din România
3. Asociaţia pentru Apărarea Familiei şi Copilului
4. Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-vita din România (compusă din 13 organizaţii)
5. Asociaţia „Familia Ortodoxă”
6. Asociaţia Oamenilor de Afaceri Creştini-Ortodocşi
7. Asociaţia „Familia şi Viaţa”
8. Asociaţia Familiilor Catolice „Vladimir Ghika”
9. Asociaţia pentru Libertatea Românilor
10. Asociaţia „Darul Vieţii”
11. Asociaţia Provita Media
12. Liga de Utilitate Publică
13. Asociaţia „Rost”
14. Asociaţia „Doamna Stanca”
15. Asociaţia „Sfântul Grigorie Palama”
16. Asociaţia Studenţilor Creştin-Ortodocşi Români, filiala Tg. Jiu
17. Asociaţia Studenţilor Creştin-Ortodocşi Români, filiala Suceava
18. Liga pentru Identitate Naţională
19. Asociaţia „Cercul Studenţesc Floarea de foc”
20. Fundaţia „Sfinţii Martiri Brâncoveni”
21. Asociaţia „Prologos”
22. Asociaţia „Sinaxis 2010”
23. Asociaţia „Antimis”
24. Asociaţia „Enable”
25. Asociaţia „Bunavestire”
26. Alianţa pentru Demnitate Naţională
27. Fundaţia Creştină „Arsenie Boca”
28. Asociaţia Umanitară „Neagoe Basarab”
29. Asociaţia WorldTeach România
30. Fundaţia „Bridge to Europe”
31. Asociaţia „Ortodoxia Tinerilor”
32. Asociaţia pentru Cultură „Alfa”
33. Asociaţia "Basarabii"

Tăcerea „mieilor”, bucuria gay-ilor

Trebuie să recunoaştem că propaganda şi lobby-ul homosexualilor sînt foarte abile şi teribil de eficiente. La noi, în cîţiva ani au reuşit nu numai să timoreze o ţară întreagă, ci şi să îi pună într-o defensivă „vinovată” pe cei care se opun politicii lor.

Aşa am ajuns în situaţia incredibilă în care nu ei sînt obligaţi să ne explice cum îndrăznesc să ceară ca un act anormal să fie recunoscut drept normal, ci noi, heterosexualii, să motivăm de ce nu sîntem de acord cu homosexualitatea, cu căsătoriile gay şi cu adopţiile de copii de către pederaşti. Noi sîntem etichetaţi ca înapoiaţi, obtuzi, extremişti, nu ei, care se împerechează mai rău ca dobitoacele.

Sîntem acuzaţi că îi discriminăm, pentru că ne apărăm valorile.

„Dreptul” lor la a-şi exiba comportamentul denaturat este mai presus de dreptul majorităţii la decenţă.

Dacă spunem anormalităţii pe nume, sîntem catalogaţi homofobi.

Să avem, totuşi, proprietatea termenilor. Fobia este o “stare patologică de nelinişte şi de frică obsedantă, lipsită de o cauză obiectivă sau precisă”, ca şi o “repulsie excesivă faţă de ceva; aversiune nerezonabilă”. Or, în chestiune nu e vorba de aşa ceva. Nu teama iraţională sau duşmănia faţă de cineva diferit determină atitudinile împotriva homosexualităţii, ci inacceptabilele cerinţe ale homosexualilor. Dacă activiştii homosexuali s-ar abţine de la periodicele ieşiri publice, prin care urmăresc să ne impună o aberaţie sexuală drept standard de normalitate, nimeni nu ar avea nimic cu ei.

Este de neînţeles cum au izbutit homosexualii să facă din problema lor un punct de dezbatere pe agenda publică, într-o societate în care peste 90% dintre cetăţeni se declară creştini. În mod firesc, subiectul nici nu ar trebui deschis. Învăţătura noastră de credinţă consideră această practică sexuală un păcat grav, de care cei care se fac vinovaţi trebuie ajutaţi să scape cît mai repede. În creştinism, fie el răsăritean sau apusean, nu există toleranţă pentru homosexualitate, ci doar compasiune, ca pentru un suferind. Este vorba de aceeaşi înţelegere şi milă ca pentru orice păcătos, indiferent de păcatul care îl munceşte. Omul acela este beteag sufleteşte şi ajunge să-şi bată joc de trupul lui. Nu-l pedepseşti pentru asta, dar nici nu poţi să-i spui să continue aşa, ori să-i accepţi cererile aberante.

Imaginaţi-vă că un depedent de droguri ar pretinde legalizarea stupefiantelor, ori un beţiv ar solicita să i se permită prin lege să vină beat la serviciu, sau un alienat mintal ar insista ca legiuitorul să-l declare sănătos şi să fie tratat ca atare, sau, în fine, un zoofil şi-ar revendica dreptul de a întemeia o „familie” cu găina, oaia sau vaca de care s-a „îndrăgostit”. Vi se par nişte ipoteze forţate? Ei, bine, acum 20 de ani şi homosexualitatea era privită la fel. Nici un om cu capul pe umeri nu se referea la homosexuali decît ca la dezaxaţi, ca la unii care sînt în afara normalităţii fie din pricina unei boli, fie din viciu. De altfel, homosexualitatea a fost considerată boală psihică pînă în 1990, nu doar în România. Organizaţia Mondială a Sănătăţii a scos-o în acel an de pe lista de afecţiuni psihice, iar astăzi statele europene sînt chemate să o elimine şi de pe lista de patimi. Totuşi, sînt destui medici care continuă să trateze homosexualitatea, cu rezultate spectaculoase, mergînd deseori pînă la vindecarea pacienţilor. De asemenea, sînt tot mai mulţi homosexuali care au renunţat la apucăturile lor, după ce şi-au găsit lecuirea în Biserică.

Apropo, remarc cu tristeţe că Patriarhia Română nu găseşte de cuviinţă să intervină în dezbaterea despre homosexualitate, care a bulversat lumea românească în ultimele săptămîni. În mod inexplicabil, BOR tace pare-se cu program, de vreo cinci, şase ani încoace, asupra acestei probleme. În fiecare an, homosexualii mai dau un asalt asupra moralităţii publice şi a instituţiilor statului, încercînd să mai cîştige o redută. Şi în fiecare an, Biserica noastră tace. De ce? Pînă cînd? Nu realizează înalţii noştri ierarhi că „turma” are nevoie de un cuvînt lămuritor? Şi că, dacă toţi vom tăcea, se va instala şi aici „urîciunea pustiirii”?

Dacă puterea duhovnicească nu face uz de autoritatea ei, într-o problemă de interes naţional, să ne mai mirăm că Puterea politică este gata să cedeze presiunilor şi ademenirilor venite dinspre lobby-ul homosexual?

Estimp, activiştii pidosnici atrag în jocul lor pervers instituţiile de învăţămînt, ca să ne strice copiii, să le inculce o mentalitate cu efecte îngrozitoare în timp.

Facultatea de Istorie şi cea de Sociologie, din Universitatea Bucureşti, au renunţat să găzduiască manifestări de propagandă homosexuală numai la protestul energic şi bine motivat al unor organizaţii creştine. Însă, la Liceul bilingv „George Coşbuc” din Capitală scandalul e în toi, după ce o serie de acţiuni pro-homo au fost oprite, la opoziţia unor părinţi. Dar abia în cel de-al patrulea an de cînd liceul desfăşoară astfel de acţiuni de promovare a homosexualităţii. Ministerul Educaţiei şi Inspectoratul Şcolar Bucureşti au început o anchetă care vizează conducerea instituţiei de învăţămînt şi pe principalul organizator al unei parade gay, profesoara Roxana Marin (care s-a evidenţiat, la un moment dat, ca actriţă într-o piesă cu titlul „Monoloagele vaginului” şi a cărei comunitate nu cred să fie prea mîndră de înclinaţiile ei sexuale). Imediat activiştii homosexuali au declanşat o campanie de presă pentru intimidarea autorităţilor. În paralel, profesorii propagandişti ai homosexualităţii în liceu sînt pe cale să-şi impună „viziunea” asupra întregului corp profesoral, cerîndu-le colegilor lor să se solidarizeze şi să nu abandoneze „programele de apărare a drepturilor omului”. Oamenii ăştia, fie sînt bolnavi, fie ticăloşi. Iar dacă majoritatea va tăcea, laşă, comodă sau plătită, nu va fi scutită de consecinţe.

Probabil că, în cele din urmă, părinţii care au sesizat porcăria de la „G. Coşbuc” vor fi siliţi să-şi mute copiii la alte şcoli, ca şi cei care vor realiza că nu mai pot avea încredere în pedagogia din acest liceu. Şi dacă se va întîmpla aşa, înseamnă că majoritarii sînt împinşi spre ghetoizare, în vreme ce instituţiile publice ale României creştine intră cu totul pe mîinile pederaştilor.

Asta aşteptăm?