luni, 8 iulie 2013

Două întrebări despre familia de azi

Modernitatea a transformat femeia din matca familiei, din regina-mamă în albină lucrătoare sau, mai precis, în muncitoare pentru societate. Femeia a preluat din rolurile bărbatului, aspirînd la egalitatea de tratament cu acesta şi ajungînd, prin unele părţi de lume, la egalitatea de comportament şi confuzia de gen.
Acum, femeia are dreptul la educaţie şi la vot, munceşte cot la cot cu bărbatul, are – măcar teoretic, dacă nu întotdeauna şi practic – şanse egale de ascensiune în carieră etc.
Unii specialişti (nu neapărat americani) pun în relaţie de cauză-efect emanciparea femeii cu declinul familiei. Cum alţii găsesc imaturitatea bărbatului modern drept pricină a numărului mai mic de căsătorii şi a ratei în creştere a divorţurilor.
Se pare că pe măsură ce femeia a luat roluri masculine, bărbatul a început să renunţe la orice rol. 


 
Bref, am două întrebări pentru dvs, cititorii mei:

1. Cum credeţi că îşi împart astăzi rolurile într-o familie femeia şi bărbatul?
[ De pildă, bărbaţii care astăzi fac curat în casă, mîncare şi au grijă de copii sînt o excepţie, ceva des întîlnit sau regula? Sau: femeile care întreţin din veniturile lor familia constituie excepţia sau norma? ]

2. Ce rol trebuie să deţină femeia şi ce rol bărbatul pentru ca o familie să reziste în timp cît mai mult (dacă se poate, pentru totdeauna)?
[Cu alte cuvinte: mai este de actualitate distincţia „patriarhală”, de unde şi „diviziunea muncii”, ori ba?]

PS: Probabil aţi intuit deja că, pornind de la răspunsul la aceste întrebări, discuţia poate merge mai departe: de soliditatea şi permanenţa familiei depinde soliditatea şi permanenţa unei societăţi. Nu degeaba se duce un război nemilos împotriva familiei.

4 Comentários:

Olivian BREDA spunea...

1. Cum credeţi că îşi împart astăzi rolurile într-o familie femeia şi bărbatul? [ De pildă, bărbaţii care astăzi fac curat în casă, mîncare şi au grijă de copii sînt o excepţie, ceva des întîlnit sau regula? Sau: femeile care întreţin din veniturile lor familia constituie excepţia sau norma? ]

Răspunsul meu e că depinde. Depinde dacă discutăm de familia românească dintr-un sat de munte, sau dintr-un sat de câmpie, sau dintr-o comună, sau dintr-un oraș mic, sau dintr-un oraș mare, sau dintr-un anume județ sau altul, sau din România, sau din Basarabia, sau din altă țară.

Mă aștept:

Cu cât trăiesc într-o societate mai modernă, cu atât rolul femeii în familie să scadă, în defavoarea bărbatului.
Cu cât familia e mai educată, cu atât rolul femeii scade, în defavoarea bărbatului.
Cred că cu trecerea timpului, sarcinile se vor împărți din ce în ce mai mult în mod egal. Asta e tendința.
Nu cred că femeile care întrețin familia sunt norma, dar momentul respectiv nu departe.
2. Ce rol trebuie să deţină femeia şi ce rol bărbatul pentru ca o familie să reziste în timp cît mai mult (dacă se poate, pentru totdeauna)? [Cu alte cuvinte: mai este de actualitate distincţia „patriarhală”, de unde şi „diviziunea muncii”, ori ba?]

Cred că tendința e să se pună accent pe societatea "matriarhală", dar va fi doar o creștere, nu o egalizare - rolul societății "patriarhale" va fi în continuare mai mare. Exemplu concret - câți CEO de companii sunt femei? Câți președinți sunt femei? Câți senatori/deputați în România și în lume, sunt femei? În mod paradoxal, în școală sunt mai multe fete care învață bine decât bărbați. Cei mai buni absolvenți de anul ăsta de la BAC au fost fete. În multe facultăți e plin de femei care au rezultate mai bune decât bărbații. Și, cu toate astea, bărbații sunt în poziții mai înalte, și au salarii mai mari.
În SUA, situația s-a cam egalizat, în sensul că da, în medie, bărbații câștigă mai mult, dar asta exclusiv pentru că multe femei sunt și mame, și au câțiva ani de stat acasă. Dacă se scoate asta din ecuație, în SUA femeile câștigă la fel ca bărbații. Pe de altă parte, ca avans tehnologic și economic, SUA sunt mult în față, nu suntem acolo nici ca tehnologie, nici ca economie, nici ca cultură.
Cum ar trebui să fie lucrurile? Cred că ar trebui să spunem mai rar "ar trebui". Nu văd că e o normă - "dacă bărbatul/femeia «cântă» în casă, familia va fi mai ... [de pus adjectiv aici]". Cred că lucrurile ar trebui să aibă flexibilitate, și non-impunere a lucrurilor.

Olivian BREDA spunea...

Răspund, mai jos, la două întrebări despre familie.

1. Cum credeţi că îşi împart astăzi rolurile într-o familie femeia şi bărbatul? [ De pildă, bărbaţii care astăzi fac curat în casă, mîncare şi au grijă de copii sînt o excepţie, ceva des întîlnit sau regula? Sau: femeile care întreţin din veniturile lor familia constituie excepţia sau norma? ]

Răspunsul meu e că depinde. Depinde dacă discutăm de familia românească dintr-un sat de munte, sau dintr-un sat de câmpie, sau dintr-o comună, sau dintr-un oraș mic, sau dintr-un oraș mare, sau dintr-un anume județ sau altul, sau din România, sau din Basarabia, sau din altă țară.

Mă aștept:

Cu cât trăiesc într-o societate mai modernă, cu atât rolul femeii în familie să scadă, în defavoarea bărbatului.
Cu cât familia e mai educată, cu atât rolul femeii scade, în defavoarea bărbatului.
Cred că cu trecerea timpului, sarcinile se vor împărți din ce în ce mai mult în mod egal. Asta e tendința.
Nu cred că femeile care întrețin familia sunt norma, dar momentul respectiv nu departe.
2. Ce rol trebuie să deţină femeia şi ce rol bărbatul pentru ca o familie să reziste în timp cît mai mult (dacă se poate, pentru totdeauna)? [Cu alte cuvinte: mai este de actualitate distincţia „patriarhală”, de unde şi „diviziunea muncii”, ori ba?]

Cred că tendința e să se pună accent pe societatea "matriarhală", dar va fi doar o creștere, nu o egalizare - rolul societății "patriarhale" va fi în continuare mai mare. Exemplu concret - câți CEO de companii sunt femei? Câți președinți sunt femei? Câți senatori/deputați în România și în lume, sunt femei? În mod paradoxal, în școală sunt mai multe fete care învață bine decât bărbați. Cei mai buni absolvenți de anul ăsta de la BAC au fost fete. În multe facultăți e plin de femei care au rezultate mai bune decât bărbații. Și, cu toate astea, bărbații sunt în poziții mai înalte, și au salarii mai mari.
În SUA, situația s-a cam egalizat, în sensul că da, în medie, bărbații câștigă mai mult, dar asta exclusiv pentru că multe femei sunt și mame, și au câțiva ani de stat acasă. Dacă se scoate asta din ecuație, în SUA femeile câștigă la fel ca bărbații. Pe de altă parte, ca avans tehnologic și economic, SUA sunt mult în față, nu suntem acolo nici ca tehnologie, nici ca economie, nici ca cultură.
Cum ar trebui să fie lucrurile? Cred că ar trebui să spunem mai rar "ar trebui". Nu văd că e o normă - "dacă bărbatul/femeia «cântă» în casă, familia va fi mai ... [de pus adjectiv aici]". Cred că lucrurile ar trebui să aibă flexibilitate, și non-impunere a lucrurilor.

Anna A. spunea...

Remarc şi eu cu tristeţe acelaşi atac la adresa familiei, o încercare de a distruge structura tradiţională a ei, tocmai ca omul să nu mai aibă rădăcini şi să poată să fie controlat mai uşor.
Deşi nu cred că femeia trebuie trimisă numai la cratiţă, cred că trebuie întărit acest rol al ei în cadrul familiei pentru ca atât femeia, cât şi bărbatul, şi copiii lor să fie mai fericiţi, mai împliniţi, şi să stea la baza unei societăţi mai sănătoase.
Există şi o mare nedreptate în sensul că mulţi bărbaţi se aşteaptă ca femeia, pe lângă faptul că contribuie în egală măsură la veniturile familiei, să se ocupe aproape singură de toate cele ale casei: creşterea copiilor, curăţenia, gătitul etc. Adică să aibă două joburi cu normă întreagă, unul plătit şi celălalt acasă.
Probabil că multe femei s-ar simţi mai împlinite dacă s-ar dedica rolului de soţie şi mamă, dar din păcate, în incertitudinea financiară de azi, este aproape imposibil. Deşi ne-am descurca doar din salariul soţului, eu una nu îndrăznesc să renunţ la muncă deoarece locul de muncă (al soţului) nu mai este chiar aşa de sigur cum era în vremea părinţilor.
Poate că sunt genul care nu este împlinită doar "la cratiţă", dar sincer, dacă aş avea o oarecare certitudine palpabilă că jobul soţului rămâne stabil, n-aş sta pe gânduri şi m-aş ocupa exclusiv de familie şi casă. E şi puţina credinţă de vină, poate...
Cât despre bărbaţii iresponsabili, mi se pare că e o consecinţă directă a emancipării femeii. Femeile care dictează, care au ultimul cuvânt, care sunt "şefe", nu pot creşte băieţi masculini, sănătoşi, dacă aceştia nu au un model de bărbat adevărat, de cap al familiei. Cred că starea asta a lucrurilor este parţial responsabilă şi pentru răspândirea homosexualităţii...
Dacă poate fi distrusă familia tradiţională, în care tatăl este capul familiei, mama este cea care se îngrijeşte de cele zilnice, atunci se poate distruge foarte uşor şi credinţa în Dumnezeu ca Tată, deoarece omul nu mai are respect pentru cel care este tată.
În jurul meu, în majoritatea familiilor, femeile contribuie în egală măsură la veniturile familiei, dar din păcate, bărbaţii nu participă în aceeaşi măsură la treburile casei.
De ce sunt totuşi mai mulţi bărbaţi în poziţii înalte şi de ce câştigă mai mult? (după cum a remarcat un alt comentator) Pentru că - cu puţine excepţii - femeii îi lipseşte aceeaşi putere şi claritate a minţii, ea decide pasional, nu e la fel de analitică - iar acestea sunt calităţile liderilor. Şi o spun asta ca femeie.
Singurul rol de lider social pe care îl văd compatibil cu feminitatea este în cadrul organizaţiilor caritative. Dacă o femeie are abilităţi excepţionale de conducere, de implicare etc. ar trebui să se ocupe de organizaţii care fac bine oamenilor, şi nu de firme care fac profit.
Sigur că nu mai este fiabil modelul tradiţional de familie, dar cred că cine îndrăzneşte, îl va ajuta Dumnezeu.
Apoi, în condiţiile haotice de astăzi, cred că singura şansă de mântuire în societate este tocmai în cadrul familiei: să ne vedem de-ale noastre, să ne ocupăm de sporirea în dragoste în cadrul familiei.

Anonim spunea...

Raspunsul cel mai bun la cele doua intrbari l-am gasit in cartea "Feminismul si noua ordine mondiala" de Dr. Henry Makow

(cartea a fost retrasa din librarii dar din fericire s-a bagat pe net)