luni, 2 februarie 2009

"Reeducarea" de ieri şi de azi


Ce se întîmplă în România de azi s-a mai petrecut, într-un alt registru, cu alte mijloace şi la o altă dimensiune, în temniţa de la Piteşti, în anii '50. "Reeducarea".

Ieri, "reeducarea" era făcută prin tortură pînă la dezumanizare, azi sîntem împinşi spre dezumanizare cu mijloace soft: îndoctrinare, manipulare, oferirea de avantaje... (Cam cum s-a petrecut în anii '60 la Aiud, doar că noi nu sîntem închişi în celule). Şi atunci, şi acum torţionarii cereau şi cer să ne lepădăm de crezul nostru şi de tot ce iubim. Şi atunci, şi acum torţionarii sînt dintre victime. Iar cei care îi manevrează ca pe nişte păpuşi stricate o fac în numele unei ideologii. Sînt cei care ieri au fost zmeii comunismului bezmetic, iar azi sînt cavalerii euro-socialismului.

Poate vă miraţi, poate vă imaginaţi că exagerez. Nu mă credeţi pe cuvînt, convingeţi-vă singuri, fiind atenţi la detalii, şi mai ales la provocatori (voi reveni curînd, în mod special, la aceştia). La Piteşti, prin provocatori şi turnători erau aflaţi cei care rezistau "reeducării", care apoi erau băgaţi în malaxorul infernalului "experiment".

Nu trebuie nici să devenim bolnavi de suspiciune şi îngroziţi. Şi spaima sau suspiciunea pot fi folosite ca arme de către păpuşarii "reeducării". Dar cunoaşteţi-vă istoria, pentru a nu o repeta, încercaţi să deosebiţi duhurile şi rămîneţi în Biserică.

Ceva se face pentru cunoaşterea istoriei recente. În Evenimentul Zilei de azi, de pildă, este un articol care merită citit: "Piteşti: Genocidul sufletelor".
Redau cîteva fragmente:

Deţinutul Eugen Ţurcanu - conducătorul "reeducării" de la Piteşti

Despre fenomenul Piteşti s-a scris şi s-a vorbit mult şi întotdeauna epuizându-se sinonimele pentru „cutremurător“, „diabolic“, „oroare“, „tortură“: schema de generare a „omului nou“ concepută în închisoare, în 1949, întrece în inventivitate malefică torturile Evului Mediu. Românii ştiu însă prea puţin din ce s-a petrecut cu adevărat acolo, crede regizorul Sorin Ilieşiu, care i-a adunat pe 50 dintre ultimii supravieţuitori ai „reeducării“ comuniste într-un documentar ce se anunţă cutremurător: „Genocidul sufletelor“.

„Va fi un film despre «cea mai cumplită barbarie a lumii contemporane », aşa cum a fost considerat experimentul Piteşti de celebrul scriitor Alexandr Soljeniţân. Nu există cuvinte pentru a descrie cu adevărat tot ceea ce au îndurat aceşti tineri anticomunişti, în jur de 2.000, majoritatea fiind studenţi în momentul arestării. Aproape la fiecare mărturie filmată am aflat câte ceva nou. Inventivitatea diabolică a celor care aplicau „experimentul“ era inepuizabilă“, spune cineastul, care-şi va termina documentarul la finalul anului.

Mărturiilor din închisoare li se vor adăuga opiniile unor istorici, scriitori sau eseişti precum Stéphane Courtois, Vladimir Tismăneanu, Vladimir Bukovski, Thomas Blanton, Thierry Wolton, Dennis Deletant, Ana Blandiana, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu sau Horia-Roman Patapievici. „Vom filma la închisorile unde a fost aplicat experimentul: la cele din Piteşti, Gherla, Târgu- Ocna şi la Canal. Dar vom filma şi la Memorialul Sighet imagini emblematice pentru orice închisoare“, precizează Ilieşiu.

14 Comentários:

Iuliana spunea...

Era necesar un documentar romanesc despre Pitesti. Prea curand s-a uitat totul, prea repede s-a trecut peste acele orori, prea putina atentie s-acordat unor oameni care au dat marturie, Parintele Gheorghe Calciu, Parintele Roman Braga, domnul Dumitru Bordeianu, Ioan Ianolide, Tache Rodas, spre a-i numi doar pe cei mai cunoscuti. Atat as indrazni sa va rog: alaturi de fotografia lui Eugen Turcanu, puneti si chipul sfant al lui Costache Oprisan, pe care acesta l-a torturat, l-a batjocorit, dar nu l-a frant!

Anonim spunea...

Dle Tarziu, va rog mult sa semnalati si momentul cand va apare acest film.

Adriana Dumitru (Gherghe) spunea...

Vreau să spun că am avut colegi care încă mai consideră comunismul forma ideală de guvernământ, pentru că îţi dădea pară mălăiaţă în gura lui nătăfleaţă tot ce aveai voie să gândeşti, până la urmă e greu să alegi şi ce e corect să gândeşti, iar dacă aleg alţii pentru tine, ai mai scăpat de un efort,ce să mănânci, cât să te încălzeşti ş.a.m.d. Îţi dădea un loc de muncă şi o casă, ăştia ce ne dau? Omul preţuieşte pe cel care îi dă...Că i se şi lua, au uitat...Ce vreţi, nu e uşor să stai pe picioarele tale, de ce nu te-ar trage alţii de sfori...Dacă te revolţi în faţa unei asemenea laşităţi de a lua viaţa în piept şi te proclami printre aceia care visează să fie liberi, prin cunoaşterea Adevărului, desigur, "reeducaţii de ieri" se uită la tine cu nişte ochi, de parcă le-ai vorbi de poveşti S.F. Le povesteşti ce ai citit şi tu despre închisorile comuniste şi martirii României, despre sfinţi şi ei îţi răspund revoltaţi că sunt cărţi scrise pentru câştigul autorilor...Şi fac astfel de afirmaţii nu oameni simpli, ci oameni cu pregătire. Contează că nu mai trăim timpuri în care să nu avem acces la informaţie?Iar tinerii...cunosc atât de puţini,nici printre prietenii mei nu se numără prea mulţi, preocupaţi de istorie, de Piteşti, de credinţă, de pericolele consumismului...Ei visează la proprietăţi, maşini, la o viaţă trăită în lux. Îi simţi ahtiaţi după câştig, chiar cu preţul de a-şi vinde tot timpul lor şi sufletul, numai să aibă odată confortul occidentalului...Poate nu sunt de condamnat, dar chiar să nu îţi mai pese de nimic altceva? De Adevăr, de o carte, de o plimbare, de o rugăciune? Să te mulţumeşti să stai la un loc de muncă, zi şi noapte, doar pentru bani? Curios, dar astea sunt alegerile omului de azi, îşi vând tot timpul pentru a obţine nişte lucruri de care, în cele din urmă, nici nu se pot bucura...Ei, dar mai ştiu ei oare ce-i bucuria, ce-s fericirile?

Anonim spunea...

Adriana, nu pot decat sa-ti dau dreptate!
Cu doua luni in urma am avut o discutie cu un coleg, prof de istorie- il cheama Toma(!),cam asa...

Discutie in sala profesorala:
"Prof. de istorie, om trecut de 50 de ani, care a invatat pe branci istoria comunista, care mai injura de cele sfinte in gura mare, de cutremuri si te gandesti: "oare nu cad acum, acum ,peretii", imi spune deodata:
-Voi, profesorii de religie predati singura materie nepalpabila!
-Ba da, este palpabila!
-Cum asa, cine a palpat vreodata!
-Toma!
-!...ei, nu asa, astea-s povesti!...
-Nu sunt povesti! Haideti, domnu` Toma, chiar aveti si numele asta!"
Mai departe discutia s-a terminat cu durere in suflet si mila pt. el. Nu stiu ce era in sufletul lui, dar cu siguranta era si acolo durere multa!
Asa ca, Adriana, ai foarte mare dreptate!

Anonim spunea...

apropo de de am scris mai sus, in legatura cu colegul meu, totusi dansul stie cate ceva despre Valeriu Gafencu.
Asta imi da speranta ca va veni la Hristos. Dumnezeu sa il ajute!

Adriana Dumitru (Gherghe) spunea...

Pentru Anonim,

Este trist că am dreptate, dar tu ai şi mai mare dreptate când crezi că profesorul respectiv se va întoarce la Hristos. Aceasta este marea noastră speranţă: că celor care azi calcă în picioare mărgăritarele credinţei, le va fi lăsată o clipă în care Hristos se va atinge de inima lor...Şi nu vom şti poate niciodată la ce măsuri duhovniceşti vor ajunge, căutând să retrăiască, încă o data şi încă o data fiorul, acelei atingeri...

Doina spunea...

un comentariu asemanator

http://viatalatara.wordpress.com/2009/01/17/pitesti-dupa-pitesti/

Anonim spunea...

un comentariu asemanator

http://viatalatara.wordpress.com/2009/01/17/pitesti-dupa-pitesti/

Adriana Dumitru (Gherghe) spunea...

Îi rog pe cei care citesc să aşeze ultima virgulă din răspunsul meu, adresat lui Toma, după "încă o dată" şi înainte de "fiorul". Mulţumesc!

Unknown spunea...

@ Doina:

Surprinzator si nu prea. Marile spirite se intilnesc :) Glumesc, dar nu-i de gluma. Ma bucur insa ca sint mai multi treji.

Unknown spunea...

@ Adrina:

Nu e posibila editarea ulterioara trimiterii mesajului. Cum il scrieti, asa apare.

Adriana Dumitru (Gherghe) spunea...

Pentru Claudiu,

Ştiu că nu este posibilă redactarea ulterioară, tocmai de aceea îi rugam pe cei care citesc să ia act de repararea greşelii în felul acesta. Şi am mai făcut o greşeală: răspunsul meu se adresează Anonimului, dar mă gândeam la Toma, cel despre care vorbeşte Anonimul în comentariul său...

Mulţumesc, Claudiu

Anonim spunea...

Vede-ti si linkul: Genocidul sufletelor
http://www.experimentulpitesti.org/public/apelul-nostru/

Anonim spunea...

Paul Goma?