duminică, 8 ianuarie 2017

Anunț: S-a deschis Claudiu Târziu. Punct.ro

De azi, mă găsiți mai constant și mai consistent la claudiutarziu.ro. Lectură plăcută!


sâmbătă, 31 decembrie 2016

Cele mai citite articole din ROST în anul 2016

Dragii noștri cititori, se mai încheie un an. A zburat ca vîntul, dar nu în zadar. Împreună am aflat lucruri noi și ne-am fost aproape în ceasuri de nevoie. A fost un an în care v-ați dovedit la fel de atașați de publicația noastră și v-ați adus și prietenii să ne citească. Familia noastră, din care știți că faceți parte cu toții, și-a dublat numărul de membri, iar platforma ROST și-a înzecit forța de impact față de anul trecut. Este o performanță notabilă, pe care echipa redacțională nu o putea face de una singură. Vă mulțumim, așadar, pentru că ne citiți, pentru că ne iertați cînd greșim și pentru că ne iubiți. Vă asigurăm, la rându-ne, de afecțiunea și prețuirea noastră. Și, în semn de mulțumire, am alcătuit pentru dvs. o listă cu primele trei cele mai citite articole din fiecare lună a anului 2016. Ca să le citiți dacă v-au scăpat, să vi le reamintiți, dacă le-ați citit la timpul lor, ori să le împărtășiți cunoscuților dvs. care s-ar folosi de ele.
Înainte de a vă dori lectură plăcută, vă urăm să petreceți sărbătorile creștine de început de an cu bucurie, în pace și belșug, iar Anul Nou să vă aducă sănătate, liniște, îndestulare materială și izbînzi duhovnicești. La mulți ani!

Ianuarie 2016:
  1. Lecţia de patriotism a unui bosniac pentru români şi maghiari, în „Secuime”, de Horia Brad
  2. Apocalipsa Europei (V) – Femeile voastre, târfele noastre, viermilor!, de Paul Ghițiu
  3. Istoria svasticii și obsesia unora cu o fotografie, de Tudor Marincu

Februarie 2016:
  1. Ce au în comun Dan Puric şi Arsenie Boca, de Liviu Daniel
  2. Nici noi nu uităm „libertatea” pe care ne-au adus-o Stalin și poporul rus, de Tudor Marincu
  3. Apocalipsa Europei? (VII) – De la internet la plutoane ale morţii: rezistenţa europeană antiislamică*, de Paul Ghițiu

Martie 2016
  1. Rapperul Cedry2k, cenzurat pentru „incorectitudine politică”, de Cezarina Condurache
  2. Minunata lume nouă a lui Remus Cernea, de Paul S. Grigoriu
  3. Manipulare și dezinformare în epoca Facebook, de Tudor Marincu

Aprilie 2016
  1. Despre simboluri, smerenie și Catedrala Mântuirii Neamului, de Tudor Marincu
  2. Ce ascultare face ieromonahul Savatie Baștovoi, de Alina Ioana Dida
  3. Pe cine sperie Marian Munteanu?, de Tudor Marincu

Mai 2016
  1. Testamentul Maicii Benedicta (1920-2006), de Răzvan Codrescu
  2. Consecințele propagandei homosexuale, de Tudor Marincu
  3. Ziua Regalității: 150 de ani (1866-2016), de Răzvan Codrescu

Iunie 2016
  1. Brexitul este o veste foarte bună pentru renașterea statelor suverane într-o Europă a națiunilor, de Corneliu Berari
  2. Părinții din Sfîntul Munte îi avertizează pe ierarhii care vor participa la Sinodul panortodox
  3. Rusaliile în tradiţia populară, de Răzvan Codrescu

Iulie 2016
  1. Scrisoarea adresată domnului Elie Wiesel de către Gheorghe Dima, concetăţean din Sighet
  2. Cum s-a descalificat „moderatoarea” Cristina Țopescu, de Tudor Marincu
  3. Mărturii despre sfinţenia lui Ştefan cel Mare, de ÎPS NESTOR, Mitropolitul Olteniei

August 2016
  1. Sorin Dumitrescu cere Academiei să se opună ”colonizării axiologice și identitare” a ”Grupurilor Soroș” în România, de Radu Bălașa
  2. „Să-ți trăiască franțuzoaica!”, de J. N. Manzatti
  3. Feminismul masculinizează fetele, efeminează băieții și periclitează familia, de Alianţa Familiilor din România

Septembrie 2016
  1. Vine războiul (7). Guvernul fuge, parlamentul se dezintegrează, Suedia arde în haosul războiului civil, de Paul Ghițiu
  2. Vine războiul (4). Islamul, sau războiul de exterminare perpetuu, de Paul Ghițiu
  3. Îți mai aduci aminte, Doamnă?, de J. N. Manzatti

Octombrie 2016
  1. A nu mai fi român, de Mircea Eliade
  2. Vine războiul (8) – Sinuciderea „celei mai generoase naţiuni de pe Pământ”, de Paul Ghițiu
  3. Povestea frumoasei cu ochii verzi, de J. N. Manzatti

Noiembrie 2016
  1. De la „Guyland” la „the snowflakes generation”, de Alianţa Familiilor din România
  2. America a câştigat, Sistemul a pierdut, războiul continuă, de Paul Ghițiu
  3. Adevărata faţă a progresiştilor: Twitter este copleşit de avalanşa îndemnurilor ca Trump şi Pence să fie asasinaţi, de Paul Ghițiu

Decembrie 2016
  1. Mizeria umană are chipul lui Mugur Ciuvică, de Tudor Marincu
  2. Ceva nu se leagă, de Tudor Marincu
  3. Prin „transparenţa din ADN-ul” USR-ului se văd minciuna, micimea umană, lăcomia şi oportunismul, de Paul Ghițiu

vineri, 9 decembrie 2016

Patru puncte de vedere despre: De ce să votezi ANR?



Votul de conștiință


Votul de conștiință
Întîi să înlăturăm sentimentul urgenței și pe cel al catastrofei. Nu, acesta nu e ”ultimul tren”. Cum nu a fost nici în 1996, nici în 2000, nici în 2004. Chiar dacă atunci am crezut pe dos. După cum se vede, trenurile vin și pleacă, oarecum regulat, și în viața națională. Singurul lucru care trebuie să … Mai mult…

Ortodoxie și iobăgie politică în Țara Românească sau de ce voi vota pentru Alianța Națională România la alegerile parlamentare


Ortodoxie și iobăgie politică în Țara Românească sau de ce voi vota pentru Alianța Națională România la alegerile parlamentare
Întrucât destui cunoscuți (inclusiv din cei virtuali, de pe rețelele de socializare) și-au exprimat nedumerirea față de decizia mea de a vota cu Alianța Noastră România la alegerile parlamentare de duminica viitoare, în cele ce urmează vreau să prezint o lămurire a opțiunii mele elctorale. Precizez că inițial eram hotărât să nu mă duc să … Mai mult…

Alianța Noastră România, cea mai potrivită alegere


Alianța Noastră România, cea mai potrivită alegere
Se spune că definiția nebuniei este să faci același lucru cu speranța ca vei obține un alt rezultat. Cam asta facem noi când votăm pentru aceleași partide la fiecare patru ani crezând promisiunile lor că vor face altceva decât au făcut până atunci. Aici mă refer, în principal, la PSD și PNL. Ce i-au oprit … Mai mult…

De ce votez cu Alianța Noastră România

De ce votez cu Alianța Noastră România
1. Acum alegerile sunt organizate mai transparent, fraudele vor fi semnificativ mai puține. După introducerea sistemului informatic de control al votanților la locale, numărul sesizărilor a scăzut cu peste 40%, iar al infracțiunilor și contravențiilor – cu peste 50%, performanță despre care nu vorbește nimeni. La parlamentare se vor adăuga camerele de luat vederi în … Mai mult…

joi, 1 decembrie 2016

La mulți ani, România! Și să te reîntregești!

La mulți ani nouă, românilor! Și să ne învrednicim de (re)unire! Doamne, ajută!


Cum s-a format România Mare


Cum s-a format România Mare
La data de 24 Ianuarie 1859 se unește Moldova cu Țara Românească (Mica Unire) La data de 5 ianuarie 1859 Alexandru Ioan Cuza este ales domnitor al Moldovei iar la data de 24 ianuarie 1859 este ales și domnitor al Țării Românești. Cele două principate românești înca au Guvern și Parlament separat. Unirea politică s-a … Mai mult…







IUBIM ROMÂNIA
M-a ispitit astăzi cineva, cu gând ascuns, să spun ce simt pentru România. Am răspuns, senin şi fără patetism, că o iubesc. Şi, slavă Domnului, nu sunt singurul care trăieşte sincer acest sentiment. Da, iubim România. Cine şi ce ne poate reproşa din asta? Am iubit-o dintotdeauna. De cum ne-am ridicat mai măricei în satele … Mai mult…







Bucovina, pământ românesc


Bucovina, pământ românesc
Nedreptatea făptuită de guvernul Cancelarului Kaunitz din Viena la 1775, cu răpirea a 10.442 km din pământul Moldovei, în timpul domniei lui Grigore Ghica Vodă, a rămas o mare rană pe trupul Neamului, ce s’a adâncit şi întins tot mai mult în acei 143 de ani de continuă vrăjmăşie şi de brutală vitregie, cu care … Mai mult…

Bunica Floarea

Cineva, cîndva, m-a rugat să-i spun o poveste cu îngeri. Dinaintea ochilor mi-a apărut mîna dreaptă a bunicii mele materne, Floarea. O mînă de înger pus la plug, ca să-i hrănească pe păcătoși.
Altcineva mi-a cerut să descriu sfințenia. Și nimic nu se potrivea mai mult decît chipul bunicii, subțiat de posturi, străbătut de lacrimi pentru alții și luminat de candelă pe jumătate, ca luna în Primul Pătrar. Pentru mine e lucru lămurit pînă azi.
Altcîndva, oarecine m-a întrebat: dacă țăranul român calcă a împărat, prin ce se distinge femeia lui? Iar răspunsul mi-a fost repede: ea păstrează cheile Raiului. Dovadă este bunica.
Așa încît nu-i de mirare că eu am cunoscut raiul încă din viața aceasta. Într-un sat deluros, mărginit de pădure, între două ape. Românești. A fost oarecînd, în copilăria mea. Între timp, acel rai a dispărut, căci mai toți locuitorii lui s-au dus să-l caute în altă parte, ori s-au mutat în cel veșnic. Astăzi, bunica a trecut și ea din rai în Rai. Prea s-a rugat pentru asta. S-a deschis o ușă în pământ, undeva în spatele bisericii de piatră, veche de cinci secole, și gata. Floarea a pășit, cu alai flori-surori, și ne-așteaptă dincolo.
Dorul de bunica se cuibărise în mine demult, de cînd a căzut la pat – să tot fie vreo zece ani –, chiar dacă o vedeam la răstimpuri. De raiul Româneștilor, încă mai de mult. Mi-l ostoiesc cu icoanele pe care le-am ascuns, ca un fur, în coșul pieptului. Scot cîteodată una, pe-nserat. În ea pîlpîie mai multă viață decît în restul vieții mele. Și mă închin ei.
Toate poartă chipul bunicii, deși fiecare spune altă poveste. Una este despre prima mea iubire. O alta, despre cum un înger m-a salvat de la înec. Alta, despre toate legendele satului aflate într-o noapte de iarnă, la dezghiocat porumb. Alta, despre cum ne-a fost furat Crăciunul, acum 27 de ani. Alta, despre întîia întîlnire cu adevărul. Aveam vreo cinci ani, cred. ”Ce este adevărul, bunico?”. ”Adevărul este în lingurița de argint pe care o ține părintele în mînă, în fața altarului”.
Toate aceste icoane, și încă altele, despre care nu vă vorbesc acum, vindecă. Mie mi-au vindecat frica. Frica a devenit un cuvînt cu alte înțelesuri: Floarea, Românești, Icoane, Crăciun, Adevăr... Ele m-au învățat că frica vine din dragostea îndreptată spre suprafața realității. Lasă dragostea în firescul ei, spre înlăuntrul lucrurilor, și tot ce iubești va deveni nemuritor!
Este primul miracol făcut de bunica. Îl mărturisesc abia acum, cînd ea și-a cîștigat Raiul. Cum sîntem însă în preajma Crăciunului, poate că această minune va deschide drum și altora.
Drum bun, bunico!



miercuri, 23 noiembrie 2016

În atenția iubitorilor de cîini

Donez urgent o femelă Pitbull, în vîrstă de 7 ani, sănătoasă, necastrată, disciplinată, afectuoasă. Numai unui iubitor de animale verificat. 
O situație nouă de viață ne obligă să ne despărțim de ea, oricît ar fi de dureros. 
Recunoștința mea celui care mă poate ajuta în chestiune. 
Pentru contact, folosiți, vă rog, e-mail: c_tarziu@yahoo.com. 
Vă mulțumesc anticipat!




luni, 12 septembrie 2016

Cultură și cafea cu rom *

Cultura nu face rating, nu aduce averi și nu câștigă respect. E râvnită de puțini, ingnorată de cei mai mulți și invocată ipocrit, uneori, de către snobi, impostori și poltroni. Pentru o minoritate insignifiantă este un mod de viață, pentru spuma plebei – un simplu panaș și pentru restul nu există. Civilizația este însă urma culturii în istorie. Iar în absența civilizației omul n-ar mai putea trăi azi. Cum să trăiască deci fără cultură? Foarte bine, pentru că astăzi e etern pentru ”omul recent”, care nu mai are, deci, nevoie de acumulări culturale. Vorbim de cultura înaltă, desigur. Sunt însă atâtea forme de subcultură, pentru satisfacerea tuturor gusturilor. Ele au încă destulă căutare. Dar nu la noi. Românii sunt atât de exigenți încât, decât să cumpere produse slabe, mai bine nu iau nimic. Sigur, nu intră la socoteală împătimiții, ei continuă să facă shopping-terapie cu produse culturale de toată mâna. Așa s-ar putea traduce statisticile ultimului studiu Eurostat al Comisiei Europene privind consumul de cultură (2008 – 2014). Potrivit acestuia, comerțul cu bunuri culturale a crescut în ultimii ani, europenii ajungând să cheltuie, în medie, 3,6% din venitul fiecărei gospodării pe cărți, muzică, teatru, filme, muzee etc. În România doar 2% din venitul pe familie merge la cultură, dacă acceptăm că și televiziunea e cultură, căci aceasta înghite peste jumătate din banii alocați ”activităților culturale”. Altfel spus, nu rupem ușile la expoziții, spectacole și concerte, nu golim rafturile din librării, dar avem abonament la cablu. Și, la televizor, românul bea un pahar, fumează o țigară, ca tot omul. De aceea, suntem siliți să ne cheltuim 8% din leafă pe astfel de vinovate plăceri asociate... culturii, după cum ne arată o statistică recentă a INS.
Să nu credeți însă că românii nu citesc. O fac, doar că mai rar. 30% au citit măcar o carte în ultimul an. Tot atâția au cumpărat un ziar sau o revistă. Ceilalți nu-și ocupă timpul cu futilități.
Piața cărții în România este de 60 de milioane de euro pe an, cam 10 – 12 milioane de exemplare vândute, după Asociația Editorilor. Adică vreo trei euro de cap de locuitor. Anual. La nemți cum o fi? Căci 75% dintre cei 82 de milioane de cetățeni citesc cărți.
Nu suntem nemți, dar măcar suntem la egalitate de ne-cititori – și de cărți, și de ziare – cu turcii și grecii.
Un sondaj IRES, din august 2016, relevă că doar 15% dintre români merg la un eveniment cultural cel puțin o dată pe lună. Dar 57% participă măcar la unul pe an. Interesant este că nu banii sunt scuza pentru majoritatea celor care nu o fac niciodată, ci lipsa de timp.
În schimb, peste 60% dintre români folosesc internetul, majoritatea petrecând mai multe ore zilnic în mediul virtual. Așa se face probabil că în studiul Eurostat suntem și noi, totuși, pe un loc întâi, alături de unguri: la cititori de cărți on-line (25%).
Conform aceluiași document, România nu stă rău nici la exportul de cultură: pe locul zece în UE. E drept că peste graniță avem succes mai ales cu instrumentele muzicale (14% din tot ce poate fi considerat produs cultural, inclusiv jocuri pe computer), dar este o artă și în asta.
Cum am ajuns aici? Explicații sunt multe: lipsa unei strategii naționale pentru dezvoltarea culturală, subfinanțarea culturii vreme îndelungată, eșecurile reformei în educație, triumful mediocrității în managementul cultural etc. Adevărul este că nu mai tânjim după cunoaștere. Suntem ”oameni autonomi” (apud Petre Țuțea). Adică, facem pe deștepții. Căci lumea a început cu noi și cu noi se va sfârși.

* Text apărut inițial în Formula As, nr, 1232, sin 8 - 15 Sept. 2016.