duminică, 9 mai 2010

Remus Cernea & ucenicii, vă mulţumim că existaţi

Remus Cernea este unul dintre cei mai vocali asediatori ai Bisericii Ortodoxe. Adversar ar fi prea mult să-l numesc, pentru că i-aş conferi o anumită forţă şi nu e cazul. E ca şi cum un ţînţar ar putea fi considerat adversarul unui elefant - sigur că e animat de rele intenţii şi e sîcîitor, dar nu e vreo primejdie.
Omul e cinstit în felul său, căci nu simulează apartenenţa la Biserică, aşa cum o fac mulţi dintre duşmanii ei redutabili. Şi tot atacă, de nişte ani încoace, fără succes, dar cu tenacitate.

Scandalurile pe care le-a declanşat ba împotriva construirii Catedralei Patriarhale, ba pentru scoaterea icoanelor din şcoli i-au adus o oarecare notorietate. Iar celebritatea i-a adus şi orecari ucenici. Mă rog, nu discut calitatea lor, căci importantă este lucrarea l-a care s-au înhămat. Dacă ar putea, ei ar face ca Biserica să nu mai existe. Dar pentru că nu pot, încearcă să ne dezbare de credinţă. Şi dacă nici asta nu pot, vor măcar să acceptăm o relativizare sau, hai, o protestantizare a credinţei - altminteri ne ameninţă cu sărăcia veşnică.

Unul dintre ucenicii lui Remus Cernea este un anume Paul Vîrvea, de care mărturisesc că n-am auzit pînă de curînd, cînd l-am găsit pe voxpublica. N-am reuşit să identific ce anume - pregătire, funcţie sau dexteritate - îl recomandă să comenteze pe o platformă a jurnaliştilor şi analiştilor din trustul Realitatea-Caţavencu. Însă, e foarte vizibilă la el o obsesie anti-religioasă, în general, şi anti-BOR, în special. Îşi hrăneşte şi exibă această obsesie cu fervoare (în sensul... mistic al cuvîntului, căci, ateii au şi ei credinţa lor, aceea că nu cred - apud Voltaire).

Acest om necăjit şi-a propus să ne tulbure duminica postînd un text despre "etica ortodoxă şi spiritul capitalismului balcanic". Este o încropeală atît de urechistă în privinţa citatelor şi interpretărilor, atît de confuză în planul noţiunilor de care uzează, atît de plină de venin şi prejudecăţi în "diagnostic" şi atît de ilară în concluzii şi "soluţii", încît nu merită o replică serioasă.

Totuşi, după cum se vede din mulţimea comentariilor şi din pertinenţa unora dintre ele, postarea lui P.V. are şi o virtute, aceea de provocare a sistemului imunitar ortodox. Astfel de texte şi inşii care le scriu nu smintesc pe nimeni şi nu "rezolvă" nimic, dar, prin obrăznicia lor, determină uneori mediile ortodoxe să dea răspunsuri la probleme care nu se mai discută de mult în Biserică (şi ăsta e un lucru rău, pentru că oamenii au prostul obicei să uite), să ia poziţie în chestiuni de credinţă şi să catehizeze.

Prin urmare, Remus Cernea şi ucenicii săi au, fără să vrea, un rol sanitar. Exact ca microbii în contact cu care ne fortificăm sănătatea. Să le mulţumim că există.

PS:
Cine este interesat de o abordare serioasă a eticii ortodoxe vs etica protestantă, de gîndirea economică a Sfinţilor Părinţi şi locul muncii în ortodoxie (ortodoxie care, da, nu se potriveşte deloc capitalismului, dar cred că asta e o virtute) poate citi seria de articole semnată de Cristi Pantelimon (care şi-a dat doctoratul pe problemă) în numerele din martie-aprilie, mai, iunie 2005 ale revistei "Rost".

2 Comentários:

Admin spunea...

Este bine ca mai exista cate cineva care ia atitudine impotriva unor asemenea "schismatici". La urma urmei, ei sunt o "minoritate" dirijata sub steagul antihristului si de aceea e impertiv sa contraatacam atunci cand Ortodoxia depisteaza astfel de "semnale microbilogice" in structura ei milenara. Dumnezeu sa va ajute!

Iluminatii din Ivanda spunea...

Ati devenit mai jalnici,ca si penticostali sau mai stiu eu ce coasta intercostala...