Diseară, pe România TV, despre credinţă, Biserică şi bani

Dragi prieteni, diseară, de la ora 22.00, sînt invitat, alături de Remus Cernea (deputat USL) şi Mihail Neamţu (preşedinte al partidului "Noua Republică"), la emisiunea Simonei Gheorghe, "România Exclusiv", de la România TV, pe tema fondurilor de la buget pentru Biserică şi a parteneriatelor civile pentru homosexuali. Cele două subiecte au reintrat în atenţia publică odată cu anunţul făcut de Remus Cernea cum că vrea să propună două legi care să le reglementeze.

Vă rog să faceţi o rugăciune pentru mine, ca să spun ce trebuie şi cum se cade!

Întrebarea unei feministe atee *

D-na Alina Mungiu-Pippidi a comis un nou text prolix, din cele care par a fi scrise numai pentru uzul blogului său, dar care cumva apar şi în “România Liberă”.

Articolul celei care se erijează într-un dascăl perpetuu al naţiei române pare că încearcă să apere sau, mai degrabă, să explice proaspătul film al lui Cristian Mungiu, “După dealuri” – inspirat de “cazul Tanacu”.

Însă, şi filmul, şi întrebarea din titlul textului d-nei Mungiu (“De ce nu are femeia voie în altar?”) sînt numai pretexte pentru un nou atac la adresa românilor şi a Bisericii Ortodoxe. Amestecînd filmul fratelui (pe care nu l-am văzut, dar pe care unii comentatori creştini îl consideră bun), cu propria ei piesă de teatru, “Evangheliştii” (net anticreştină) şi statisticile medicale cu frustrările personale legate de Biserică, d-na Mungiu dă impresia că pledează pentru o societate deschisă la minte, care să fie capabilă de a-şi pune întrebările esenţiale despre sine şi de a lua măsuri în funcţie de răspuns. Este însă numai o mică diversiune. În realitate, d-na Mungiu nu vrea să ne întrebăm ca să aflăm într-adevăr, ci doar ca să ne ofere domnia sa răspunsul. Unul “corect politic”, pe care se şi grăbeşte să ni-l dea: România e o ţară înapoiată rău, care, deşi păcătuieşte amarnic, încă mai crede în Dumnezeu.

Iar “demonstraţia” domniei sale este o mostră de logică atee: totul se reduce la material, la a avea, ignorînd realitatea lui a fi.

Pentru d-an Mungiu nu este altă raţiune de a merge la mănăstire în afara nevoii de a-ţi asigura un acoperiş deasupra capului şi un blid de mîncare. Şi nici vreun motiv serios, ca, de pildă, dorinţa de mîntuire, pentru ascultare (care e altceva decît renunţarea la libertate, dar despre asta poate altă dată) decît satisfacerea unor trebuinţe primare. Pentru domnia sa nu există dragoste de Dumnezeu, ci frică de aproapele (vede în mănăstire doar o cale de scăpare, la fel ca exilul, din faţa unei societăţi primitive şi violente).

Această gîndire arată încă o dată, dacă mai era nevoie, că d-na Mungiu nu crede şi nici nu cercetează. Că nu crede, fie, dar că nu cercetează e ruşinos pentru un om de ştiinţă, aşa cum se pretinde.

Dacă d-na Mungiu ar fi trecut prin biserici şi mănăstiri fie şi numai din curiozitate… ştiinţifică ar fi înţeles cît se înşală. Şi ar fi căpătat răspuns şi la întrebarea din titlul articolului său, pe cît de feministă, pe atît, să mă iertaţi, de prostească **.

* Ce păcat că nu şi lesbiană şi ţigancă! Ar fi putut fi o demnă candidată la preşedinţia României, după viziunea altui ilustru “director de opinie” ateu, Remus Cernea (consilier al premierului Ponta şi candindat la un fotoliu de parlamentar USL). 

** Altarul e un loc sacru, în care trebuie să intre numai preoţii. Femeile nu pot fi preotese în Ortodoxie. De ce, este o altă discuţie. Intrarea bărbaţilor mireni şi a femeilor călugăriţe în altar se face numai cu binecuvîntarea preoţilor slujitori în altarele respective şi în general numai pentru treburi administrative (a da ajutor preotului sau a face curăţenie). Intrarea monahilor bărbaţi nehirotoniţi în altar este îngăduită numai pentru a da ajutor preoţilor. Pînă şi diaconii au voie, potrivit Canoanelor, doar să sărute un colţ al Sfintei Mese, pe care se săvîrşeşte jertfa, şi nu să umble pe aceasta. 
 Femeile mirene au voie să intre în altar la sfinţirea bisericii, înainte de a fi fost pus antimisul pe Sfînta Masă.

Lupta ateilor cu manualele de religie

Scrisoare deschisă adresată ministrului Educaţiei

Referitoare la predarea religiei în şcolile publice şi la atacurile asupra acesteia 

Bucureşti, 6 octombrie 2012

Stimată Doamnă Ministru Ecaterina Andronescu,

Organizaţiile noastre îşi manifestă îngrijorarea pentru atacurile repetate faţă de predarea religiei în instituţiile publice de învăţământ, atacuri orchestrate de organizaţii care au ca unică raţiune de a fi marginalizarea actului de credinţă în societate şi impunerea agendei ideologice secular-ateiste.

De ani buni, la fiecare debut de an şcolar, aceste organizaţii, care, deşi nu au reprezentativitate reală, se pretind a fi „reprezentanţi ai societăţii civile”, încearcă pe toate căile posibile nu numai eliminarea simbolurilor religioase din şcoli, ci şi eliminarea predării religiei, în paralel cu promovarea secularismului agresiv şi a unei pretinse „toleranţe” faţă de anumite categorii „discriminate” religios.

Noua solicitare de modificare a manualelor de religie, despre care am aflat din presă joi 4 octombrie 2012, este o altă diversiune: întrucât nu au reuşit să obţină modificarea legii în sensul dorit (eliminarea orei de religie), secular-ateiştii urmăresc să facă practic inutilă predarea acestei materii prin transformarea cursului de religie într-unul de istorie călduţă, din care să fie scoase referirile la sistemul de valori tradiţionale, moral-religioase. Cei în cauză îşi motivează acţiunile prin pretinsa grijă faţă de copiii îndoctrinaţi cu o „religie intolerantă şi agresivă”, însă ei înşişi promovează o agendă ideologică agresivă şi realmente intolerantă la adresa persoanelor cu convingeri moral-religioase.

Am aflat, de asemenea, cu stupoare despre o tentativă, de inspiraţie bolşevică, de intimidare a directorilor de şcoli, ameninţaţi cu plângeri penale pentru vini închipuite privind modalitatea de organizare a orelor de religie. Dorim să vă informăm şi vă rugăm să transmiteţi celor vizaţi, că vă oferim asistenţă juridică gratuită prin juriştii şi avocaţii noştri. De altfel, vă reamintim că în urmă cu 6 ani am avut o astfel de colaborare de succes. Atunci a avut loc o încercare de îndepărtare a simbolurilor religioase din şcoli, coordonată de aceleaşi persoane, cu sprijinul unei instituţii a statului (Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării). Spre meritul comun, ministerul pe care îl conduceţi şi organizaţiile noastre au reuşit contracararea în instanţă a acestui atac.

Ne afirmăm convingerea că predarea religiei în şcoli, evident cu respectarea deplină a libertăţii de opţiune şi de convingere a reprezentanţilor legali ai minorilor, este stringent necesară în perioada actuală, de accelerată dezintegrare socială, în care copiii şi tinerii sunt lipsiţi de modele şi de repere morale reale. Rămânem dispuşi la dialog şi vă rugăm pe această cale să ne consideraţi partenerii ministerului şi ai dvs. personal în orice demers onest pentru ridicarea calităţii actului educaţional şi spre beneficiul societăţii în general.

Cu preţuire deosebită,

Alianţa Familiilor din România, prin Bogdan Mateciuc

Asociaţia PRO VITA Fil. Bucureşti, prin Bogdan Stanciu

Asociaţia pentru Apărarea Familiei şi Copilului, prin Virgil Vlăescu

Asociaţia „Ortodoxia Tinerilor”, prin Claudiu Bălan

Asociaţia WorldTeach, prin Beniamin Lup

Alianţa pentru Demnitate Naţională, prin Iulian Capsali

Asociaţia „Rost”, prin Claudiu Târziu

Asociaţia Civic Media, prin Victor Roncea

Societatea Ortodoxă a Femeilor Române, Filiala Iaşi, prin Margareta Vlad

Asociaţia de Știinţe Etnologice din România

Ateneul Tătaraşi, Iaşi, prin Liviu Brătescu

Asociaţia „Alexandu Lăpuşneanu”, Iaşi, prin Aurica Ichim

Asociaţia Communio, Iaşi, prin Eugenia Burdea

Asociaţia „Dialog pentru Dezvoltare”, Iaşi, prin Isabela Cioata

Fundaţia Naţională pentru Dezvoltare Comunitară, Iaşi, prin Dana Răileanu

Asociaţia Meşterilor Populari din Bucovina, prin Florin Cramariuc

Asociaţia Meşterilor Populari din Ţinutul Neamţului, prin Costi Lungu

Asociaţia „Artă şi Tradiţii Meşteşugăreşti” Alba, prin Petruţa Pop

Remus Cernea & ucenicii, vă mulţumim că existaţi

Remus Cernea este unul dintre cei mai vocali asediatori ai Bisericii Ortodoxe. Adversar ar fi prea mult să-l numesc, pentru că i-aş conferi o anumită forţă şi nu e cazul. E ca şi cum un ţînţar ar putea fi considerat adversarul unui elefant - sigur că e animat de rele intenţii şi e sîcîitor, dar nu e vreo primejdie.
Omul e cinstit în felul său, căci nu simulează apartenenţa la Biserică, aşa cum o fac mulţi dintre duşmanii ei redutabili. Şi tot atacă, de nişte ani încoace, fără succes, dar cu tenacitate.

Scandalurile pe care le-a declanşat ba împotriva construirii Catedralei Patriarhale, ba pentru scoaterea icoanelor din şcoli i-au adus o oarecare notorietate. Iar celebritatea i-a adus şi orecari ucenici. Mă rog, nu discut calitatea lor, căci importantă este lucrarea l-a care s-au înhămat. Dacă ar putea, ei ar face ca Biserica să nu mai existe. Dar pentru că nu pot, încearcă să ne dezbare de credinţă. Şi dacă nici asta nu pot, vor măcar să acceptăm o relativizare sau, hai, o protestantizare a credinţei - altminteri ne ameninţă cu sărăcia veşnică.

Unul dintre ucenicii lui Remus Cernea este un anume Paul Vîrvea, de care mărturisesc că n-am auzit pînă de curînd, cînd l-am găsit pe voxpublica. N-am reuşit să identific ce anume - pregătire, funcţie sau dexteritate - îl recomandă să comenteze pe o platformă a jurnaliştilor şi analiştilor din trustul Realitatea-Caţavencu. Însă, e foarte vizibilă la el o obsesie anti-religioasă, în general, şi anti-BOR, în special. Îşi hrăneşte şi exibă această obsesie cu fervoare (în sensul... mistic al cuvîntului, căci, ateii au şi ei credinţa lor, aceea că nu cred - apud Voltaire).

Acest om necăjit şi-a propus să ne tulbure duminica postînd un text despre "etica ortodoxă şi spiritul capitalismului balcanic". Este o încropeală atît de urechistă în privinţa citatelor şi interpretărilor, atît de confuză în planul noţiunilor de care uzează, atît de plină de venin şi prejudecăţi în "diagnostic" şi atît de ilară în concluzii şi "soluţii", încît nu merită o replică serioasă.

Totuşi, după cum se vede din mulţimea comentariilor şi din pertinenţa unora dintre ele, postarea lui P.V. are şi o virtute, aceea de provocare a sistemului imunitar ortodox. Astfel de texte şi inşii care le scriu nu smintesc pe nimeni şi nu "rezolvă" nimic, dar, prin obrăznicia lor, determină uneori mediile ortodoxe să dea răspunsuri la probleme care nu se mai discută de mult în Biserică (şi ăsta e un lucru rău, pentru că oamenii au prostul obicei să uite), să ia poziţie în chestiuni de credinţă şi să catehizeze.

Prin urmare, Remus Cernea şi ucenicii săi au, fără să vrea, un rol sanitar. Exact ca microbii în contact cu care ne fortificăm sănătatea. Să le mulţumim că există.

PS:
Cine este interesat de o abordare serioasă a eticii ortodoxe vs etica protestantă, de gîndirea economică a Sfinţilor Părinţi şi locul muncii în ortodoxie (ortodoxie care, da, nu se potriveşte deloc capitalismului, dar cred că asta e o virtute) poate citi seria de articole semnată de Cristi Pantelimon (care şi-a dat doctoratul pe problemă) în numerele din martie-aprilie, mai, iunie 2005 ale revistei "Rost".