Sindromul stingist al scirbei de tara

Ovidiu Hurduzeu, unul dintre cei mai valorosi ginditori romani din ultima vreme, autoexilat in SUA dupa mineriadele din '90, analizeaza lucid aici "sindromul stingist al scirbei de tara" pe care il au multi dintre intelectualii nostri "postmoderni". Studiu de caz: Mircea Cartarescu.
Ovidiu Hurduzeu observa, pe buna dreptate: "Una dintre trăsăturile caracteristice ale stângistilor postmoderni (Noua stângă) este denigrarea propriului popor. Rar întâlnesti un stângist post-saizecisioptist care, într-un fel sau altul, să nu-si fi ponegrit semenii, să nu fi relativizat valorile si arhetipurile culturale ale neamului său. (...)
În epoca actuală, elitele stângiste îndeplinesc un dublu rol. Pe de o parte, au sarcina de a implanta în mentalul colectiv imaginile si simbolurile unei noi utopii, construită după modelul tehnoglobalist de reorganizare a lumii. Pe bătrânul continent, Noua stângă legitimează în plan cultural constructia artificială a “Europei comunitare”, o societate aplatizată, fără diferentieri majore între popoare, state, religii sau culturi. O societate salubrizată transformata într-o corporatie multinatională. În plan simbolic, utopiei tehnoglobaliste îi corespunde cultura victimizării.
Pe de altă parte, elitelor le revine importanta sarcină de a lichida în mod sistematic, în planul mentalitătilor si comportamentelor umane, conflictul si/sau negativitatea. Drept urmare, nu scapă nici o ocazie să-l demaste pe ultimul reprezentant al “vechiului regim”: rasistul. Acesta este o figură imaginara, opusul perfect al Victimei - un fel de “dusman de clasă” ce încarnează pulsiunile agresive si negativitatea, interzise în spatiul igenizat al noii utopii. Rasistul, în multiplele sale variante, sovinul, antisemitul, legionarul (varianta românească a rasistului) poate fi oricine nu se înregimentează, cu gândul si fapta, în societatea “comunitară”."