joi, 22 noiembrie 2007

Ce s-a hotarit, de fapt, la Ravenna?

Miercuri, 21 noiembrie, incepind cu ora 16.00, la Café DEKO (in cladirea Teatrului National din Bucuresti), a avut loc o dezbatere pe marginea Acordului de la Ravenna dintre Bisericile Ortodoxe (mai putin cea rusa si cea bulgara), Biserica Romano-Catolica si Biserica Greco-Catolica.
Invitati sa-si spuna punctul de vedere au fost Daniel Barbu – profesor la Universitatea Bucureşti, Petre Guran – istoric al religiilor, Remus Radulescu – jurnalist la Radio România, Mirela Corlatan – jurnalist la “Cotidianul” si Corvin Ariciuc – jurnalist la “Adevărul”. Dar dupa expunerile facute de Daniel Barbu si Petre Guran au putut interveni in discutie toti cei prezenti, intre care Razvan Codrescu, Razvan Bucuroiu (“Lumea credintei” si presedinte AZEC), Gelu Trandafir (“România Libera”), George Damian (“Ziua”), Bogdan Teleanu (Biroul de presa al Patriarhiei Române), Mirel Banica (sociolog al religiilor si publicist la “Dilema veche”).
Intrunirea, moderata de Marius Vasileanu, si-a propus sa lamureasca felul in care a fost reflectat evenimentul semnarii Acordului de la Ravenna si motivatiile acestei reflectari. S-a discutat insa mai mult despre continutul documentului.

In debutul dezbaterii, Marius Vasileanu a citit o serie de titluri aparute cu acest prilej in cotidianele nationale romanesti, prin care se anunta un fapt incredibil: ortodocsii il recunosc drept sef pe papa. Cei prezenti au fost de acord ca in presa noastra s-a manifestat un mare entuziasm pentru acest Acord. Dar motivele acestei reflectari in presa sint vazute diferit: intelegere eronata a textului, superficialitate sau traducere fara nuante a unor paragrafe pline de subtilitati teologice.

Daniel Barbu si Petre Guran au facut scurte si utile introduceri in istoria relatiilor ortodoxo-catolice si au concluzionat ca documentul este “un pas inaite” pentru apropierea dintre Bisericile Ortodoxe si Biserica Catolica, in sensul ajungerii la “comuniunea de credinta”.
Daniel Barbu a afirmat, uzind de mijloace diplomatice, ca documentul de la Ravenna recunoaste primatul papal. Pe cind, Petre Guran si-a exprimat convingerea ca ortodocsii n-au facut nici o concesie, ci, dimpotriva, au obtinut o concesie din partea catolicilor. Petre Guran considera ca, din moment ce catolicii au aceptat sa puna in discutie primatul papal, lasa sa fie puse sub semnul intrebarii infailibilitatea si jurisdictia universala a papei.

Razvan Codrescu a insistat pe ideea ca documentul nu recunoaste primatul papal, dar ca a fost interpretat abuziv de catre presa. El a spus ca cea mai mare parte a presei nu a avut decenta profesionala de a reveni, dupa primirea precizarilor Patriarhiei Române, pentru a arata ca, in fapt, partile au cazut de acord doar asupra primatului papal din primul mileniu si ca rolul papei in epoca noastra urmeaza sa fie discutat.
Mirel Banica s-a declarat pesimist cu privire la evolutia dialogului ortodoxo-catolic, intrucit sintem formati in doua matrici spirituale diferite, in virtutea carora catolicii vor recepta Acordul ca pe o cedare din partea ortodocsilor, iar ortodocsii ca pe o o posibila capcana.
La rindul sau, Remus Radulescu a atras atentia ca este inadmisibil ca Acordul sa fie o recunoastere a primatului papal – caci acesta este, din punct de vedere ortodox, o erezie.

In ce ma priveste, am apreciat ca ambiguitatea documentului la capitolul primat papal lasa loc oricaror speculatii. Potrivit textului, ce este recunoscut in istorie poate fi valabil si azi, cu conditia sa se discute daca atributiile de ieri ale papei mai sint de actualitate. Am spus ca asta mi se pare o negociere de tip politic, care n-are nimic de-a face cu credinta. Altminteri, inainte de a se discuta primatul papal s-ar fi cuvenit sa se inalture diferentele dogmatice, mai ales ca unele sint considerate erezii de catre ortodocsi. Pina ce Bisericile nu stabilesc ca marturisesc aceeasi credinta, nu are sens sa discuti cine e primul dintre patriarhi. In sfirsit, consider ca Biserica Ortodoxa Româna ar trebui sa elaboreze o “traducere” a Acordului, pe limba fiecarui credincios, in care sa se arate ce anume s-a hotarit la Ravenna. Deoarece, la modul cum ni s-a servit textul pina acum, noi am putea sa credem fie ca Biserica noastra a admis o abdicare de la dogma ortodoxa, fie ca la Ravenna nu s-a decis nimic [Este neverosimil ca reprezentantii Bisericilor semnatare au avut nevoie de o saptamina de discutii pentru a concluziona: este adevarat ca inainte de schisma ortodocsii si catolicii alcatuiau o singura Biserica! Pentru ca asta spune in esenta comunicatul-precizare semnat de PS Petroniu Salajanul].

Razvan Bucuroiu a incheiat intrunirea, aratind ca s-ar fi asteptat sa se discute mai putina teologie si mai multa metodologie de presa si ca asteapta ca, prin interventiile publice ale unor ierarhi si teologi români priceputi, sa fim lamuriti ce anume s-a semnat la Ravenna.
Una peste alta, dezbaterea mi s-a parut necesara. Astfel de manifestari s-ar putea dovedi foarte rodnice, daca ar tine pasul cu evenimentele din lumea crestina.

8 Comentários:

Anonim spunea...

Documentul de la Ravenna este una din cele mai înalte manifestări ale ereziei amăgitor numită "ecumenism". Documentul nu este ecumenic în sensul dialogului interreligios, ci proclamă cu putere si autoritate (de unde?) învătături de credinta si dogme. Limbajul este de multe ori înselator, bazat pe întelegeri anterioare - fără lămuriri în text - si de multe ori se află cu totul în afara Ortodoxiei. Acest lucru nu ar fi o problemă dacă afirmatiile ne-ortodoxe ar fi prezentate ca puncte de vedere ale părtii celeilalte ("noi credem că"). Din nenorocire, în document sunt prezentate ca adevăruri sigure. Ceea ce, ortodox vorbind, face din acest document o mărturisire de credinta eretică.

Anonim spunea...

Cum poate papa fi recunoscut ca "intaiul dintre patriarhi" cand, cu vreao cateva luni in urma, ziarele ne anuntau ca Benedict a renuntat la titlul de "patriarh al Occidentului"? Deci papa nu mai e patriarh dar e, totusi, cel dintai dintre patriarhi! In aceeasi logica stransa, scolastica, se desfasoara intreaga aceasta discutie despre ce s-a pierdut cand nu s-a castigat nimic, de catre ortodocsi, la Ravenna. Tipul asta (la varf)de negociere in sine e catolic, de sus in jos, si nu are nimic de a face cu sobornicitatea ortodoxa, care nu e numai orizontala ci si verticala. Dar cu un patriarh ales de filocatolici si de masoni la ce ne putem astepta? Ce stabileste delegatul Patriarhiei BOR la Ravenna e valabil numai pentru el si pentru cei care l-au trimis, adica pentru PF Daniel. Pentru popor e nul.

Anonim spunea...

Pe mine ambiguitatea textelor rezultate din intrunirile ecumeniste nu ma mira. Deocamdata nu doresc sau nu e momentul sa ia taurul de coarne si sa discute direct probleme direct legate de ce crede fiecare. Daca s-ar pune problema direct si transant, nu stiu cat viitor ar mai avea aceste intruniri ecumeniste. Eu cred ca nu vor pune niciodata problema in acest fel, caci ei cauta acel minim dogmatic asupra carora sa cada cu totii de acord. E ceva similar unui proces in care sentinta e stabilita de la inceput si se cauta doar acele dovezi si probe care sa conduca la aceeasi concluzie cu hotararea deja luata.
Asta e parerea mea. Aici se introduce demersul cel mincinos.
In ce priveste reactia presei, mie imi demonstreaza ca aceasta este oarecum constienta ca exista un sentiment de anticipatie. Lumea, noi, crestinii, ne asteptam la tradare din partea celor ce ne reprezinta in aceste adunari ecumeniste. Ei se arunca cu stirea si interpretarile lor si noi in primele secunde ii credem caci ceea ce spun corespunde asteptarilor noastre. Nu imi dau seama exact care greseste.
Anca Stati

Anonim spunea...

Locuiesc de multi ani în Franta si sunt ortodoxa practicanta.
Unul din fiii mei, în vârsta de 28 de ani, care nu ma însoteste la biserica, dar respecta credinta, a venit acum doua zile la mine si mi-a spus ca la radio France Info, post ascultat de multi automobilisti în timp ce conduc,
s-a anuntat semnarea unui acord între toate bisericile ortodoxe(mai putin cea rusa/Alexii II) si biserica catolica, acord prin care se recunoaste primatul papei. Comentariul concluziona ca de acum încolo papa este recunoscut ca sef al tutror bisericilor catolice si ortodoxe din lume (minus cea rusa). La radio se spunea ca Vaticanul priveste aceasta noua situatie cu retinere si fara triumfalism, mai ales din cauza abtinerii Rusiei.
Cum eram sigura ca acest lucru este total imposibil - cel putin grecii NU vor face asta niciodata! ..iar românii nu sunt nici ei departe de greci - a urmat o discutie aprinsa în familie.
Baiatul meu era pozitiv asupra faptului ca auzise la radio, în l.franceza, aceste afirmatii, iar eu îl contraziceam viguros.
Abia în noaptea asta am cautat si citit despre Documentul de la Ravenna.
Este clar ca se interpreteaza tendentios un document semnat în comun cu catolicii. Nu trebuia sa se accepte semnarea unor astfel de acorduri, care sa lase loc la ambiguitati de interpretare!
Desi biserica "rosie" a lui Alexii II creaza destule batai de cap, aici, în Franta, bisericii ortodoxe de traditie rusa, "pour une fois", îl admir pe IPS Alexii II! Bravo lui - si bulgarilor!
Vor urma laborioase încercari de a explica cerdinciosilor ortodoxi (si catolici!) sensul exact al celor semnate la Ravenna, si confuzia va persista în mintea multora pentru totdeauna, ceea ce este grav! Asta ne mai lipsea!!!

Anonim spunea...

Din scrierile lui Grigorie cel Mare, papa al vechii Rome ortodoxe:

"Eu spun - fara cea mai mica ezitare - ca oricine se numeste episcop universal sau doreste acest titlu este - prin mandria sa - precursorul lui anticrist, caci prin aceasta pretinde sa se inalte mai presus decat ceilalti. Gresala in care el cade vine dintr-o mandrie egala cu a antihristului, pentru ca dupa cum acest pervers a vrut sa fie privit ca fiind mai presus decat ceilalti oameni, tot asa si cel ce doreste sa fie singur numit episcop se ridica pe sine mai presus decat ceilalti".

(Sursa: Igumen André Wade, "Care este adevarata Biserica a lui Iisus Hristos", http://www.nistea.com/BISERICA.htm )

Anonim spunea...

am citit cu interes toate explicatiile. pot spune ca nu am inteles ce este de fapt acest document de la Ravenna. un singur lucru imi este foarte clar: unitate nu va fi. nu va fi niciodata intre bisericile otodoxe (vezi faptul ca rusii si bulgarii au lipsit de la intrunire) si cu atat mai mult cu catolicii. poate ar fi mai bine sa lasam deoparte "lucrurile lumesti", cu vezi care pe care conduce... si sa vedem mai mult ceea ce conteaza: spiritualitatea, credinta.
Noi suntem mai tentati de putere decat de umilinta. Suntem mai tentati de a arata cu degetul decat de a sti sa ne luam de mana.
Apropos de faptul ca papa nu este primul intre patriarhi. Asa ar fi. Dar atunci putem pune la indoiala si primatul patriarhului in Romania. Orice episcop s-ar desprinde si si-ar putea face propriul patriarhat.
Eu nu stiu daca papa este infailibil sau nu, dar un singur lucru stiu: cand tara este guvernata de un presedinte (rege sau orice vreti) tara este unita, la fel si biserica: cand ea este condusa de un patriarh ea este unita.
Cand o sa intelegem ca aceasta este doar o simpla probleme lumeasca si ca nu trebuie bagata dogma acolo unde se cearta oamenii pentru suprematie

Anonim spunea...

http://ioans.wordpress.com/2008/01/26/ravenna/

Aici veti gasi un raspuns , invitandu-va in acelasi timp sa ne ajutati cu ceva concluzii . Numai binecuvantari !

Anonim spunea...

Ar trebui initiata o campanie cu strangere de semnaturi pentru abandonarea ecumenismului si inaintata catre patriarh. Sau exista deja?