Povesti cu oameni generosi

De la inceputul campaniei “Daruind vei dobindi” am aflat citeva povesti cu oameni generosi neverosimile pentru lumea in care traim. Daca nu i-as fi cunoscut personal pe protagonisti, poate ca nu le-as fi crezut. Dar asa, redau succint aici doua istorii, ca sa vi se bucure sufletul. Nu e totul pierdut. Nu ne-am inrait in intregime. Exista inca oameni care salveaza vieti sau care construiesc “destine”, fara sa se stie despre ei, caci acestia nu ofera bani sub ochiul camerei de luat vederi si nu se bat cu pumnii in piept. Cel mai adesea, binefacatorii anonimi sint ei insisi oameni cu venituri modeste, dar asta nu-i impiedeca sa fie buni, sa-si ajute aproapele. Dumnezeu ii va rasplati, mai devreme sau mai tirziu, negresit.

Mama orfanilor

O Doamna, de virsta mijlocie, incercata greu de viata, dar mereu optimista. Este bibliotecara in Bucuresti, are darul condeiului si un suflet urias. De ani multi “sponsorizeaza” orfani. Nu numai de Pasti si de Craciun, ci permanent, pina cind ajung pe picioarele lor. Din veniturile sale modeste, Doamna daruieste adevarate burse unor copii fara parinti, dar cu mari posibilitati intelectuale. Ii ride sufletul cind, dupa ani de munca din partea lor si de jertfa din partea ei, copiii isi termina studiile si ajung in meserii bune. “Am doua fete, frumoase de pica si foarte destepte. Una a terminat tehnica dentara, cealalta psihologie. Sint foarte mindra de ele. Ele sint cea mai recenta «promotie». Vine din urma un baiat, care acum e in clasa a XI-a si sigur va face facultate, caci ii merge mintea brici”, mi-a marturisit Doamna, soptit si smerita.
Sintem in preajma marii sarbatori a Nasterii Domnului, ziua in care Doamna, “mama orfanilor”, este in fiecare an coplesita de drag si de plins. Orfanii care s-au bucurat de dragostea si de sprijnul ei vin cu totii sa o colinde. “Se insira de aici si pina in usa (cam 10 metri – n. mea. C.T.), caci sint multi. Si imi cinta colinde. Este cel mai frumos moment al anului. Nu-mi pot dori o bucurie mai mare decit aceasta” – mi-a povestit Doamna.

Un altfel de Mos Craciun

Poet batrin cu suflet de copil. Are 80 de ani, din care vreo 13 petrecuti in temnitele comuniste, pe motive politice. A cunoscut intimplator o familie cu patru copii, intr-un moment in care aceasta trecea printr-o mare cumpana. Se nascuse ultima fetita si, de saracie, sotii erau pe cale sa dea pruncul la un orfelinat. "Mosul" nostru sa oferit sa ii ajute. Le-a facut un ajutor lunar din veniturile sale modeste si din ce reusea sa mai stringa de la prieteni. Copila are acum 11 ani, e supradotata intelectual si e cea mai iubita din familie, ca orice mezin. Intre timp, "Mosul" i-a ajutat si pe ceilalti copii: pe baiatul cel mare sa faca Facultatea de Informatica, pe fata care ii urma - sa absolve Politehnica, iar pe al treilea il finanteaza sa urmeze Conservatorul. “Nu exista o bucurie mai mare pe lume decit aceea de a face bine”, crede acest "Mos Craciun".