sâmbătă, 1 decembrie 2007

Cazul Tanacu, la Realitatea Tv


In emisiunea sa "3 x 3", de azi, de la Realitatea TV, Stelian Tanase a abordat din nou "cazul Tanacu". Invitate in studio: Tatiana Niculescu Bran, autoarea unei echilibrate si profunde carti pe acest subiect, si Miruna Munteanu, jurnalist la "Ziua".
Ca de obicei, invitatele lui Stelian Tanase nu au apucat sa raspunda la intrebarile pe care le mitraliaza acesta, nici sa spuna mare lucru. Nu le-a lasat "moderatorul", care invariabil, indiferent de calibrul invitatului si de formatul emisiunii (ca asa a facut si in alte emisiuni pe care le-a avut) intreaba, raspunde, divagheaza, abereaza, enerveaza. De aceea, mi-e aproape imposibil sa-i urmaresc emisiunile cap-coada, chiar daca uneori are invitati interesanti. Totusi, partea despre Tanacu am urmarit-o integral, cu efort de vointa si consum nervos, pentru ca eram curios cum pune problema. Nici o surpriza. Pentru Stelian Tanase si Miruna Munteanu parca nu s-au scurs doi ani de la tragedia din satul vasluian, in care s-a scris enorm pe marginea cazului si au fost scoase la iveala atitea amanunte esentiale; parca nu s-ar fi consumat citeva etape importante ale procesului in care sint implicati parintele Daniel Corogeanu si patru din maicile carora le-a fost duhovnic; parca nici cartea Tatianei Niculescu Bran n-ar fi fost scrisa. Fara indoiala, Tanase si Munteanu n-au citit aceasta carte. Altminteri ar fi fost mai avizati si n-ar fi spus o seama de aiureli. Trec peste faptul ca Miruna Munteanu - altminteri condeier acid si informat mai ales pe domeniul politic - intrebuinteaza notiuni catolice referindu-se la realitati ortodoxe (cum este denumirea de "congregatie" pe care o foloseste pentru obstea de la Tanacu). Insa, este inadmisibil ca, dupa ce a curs atita cerneala pe cazul asta, si ea, si Tanase sa pretinda in continuare ca in Biserica Ortodoxa nu exista exorcizari si ca alungarea duhurilor necurate este o superstie ingaduita de ierarhie. Ar fi suficient sa-si aminteasca, de vor fi citit-o, de Biblie, in care exista relatari clare ale unor episoade de scoatere a demonilor din oameni. Sa nu mai vorbesc de Traditie - ca in urechile lor poate suna straniu -, sau de practica din zilele noastre, din toate Bisericile Ortodoxe.
Miruna Munteanu pretinde ca pentru a fi preot-monah iti trebuie Facultate de Teologie si acuza ierarhia Bisericii ca l-a exceptat - vezi bine, in chip fatal - pe parintele Daniel de la aceasta regula. Ar fi bine ca Miruna Munteanu sa ia aminte la unii Sfinti Parinti ai Bisericii care nu aveau studii (cum de or fi fost lasati nu numai sa slujeasca, dar sa si limpezeasca dogma Bisericii?), ori, mai incoace, la unii mari duhovnici ai nostri cu citeva clase primare, ca Avva Cleopa.
Munteanu & Tanase presupun, in continuare, ca parintele Daniel e un ratacit cu mintea si il gasesc habotnic (ciudat tare pentru un calugar, nu?), iar pe maici le acuza de lipsa de discernamint.
Cu un discurs de bun simt, calm si credibil, Tatiana Niculescu Bran a incercat sa demonteze citeva din nalucirile celor doi, dar n-a prea avut spor din cauza intreruperilor repetate, lipsite de orice politete a dialogului si de minimum interes pentru adevar, turuite de Tanase.
Citeva idei s-au putut desprinde insa: parintele Daniel nu e nebun; maniera in care a actionat este justificata de context; Irina Cornici - cea pe care unii jurnalisti analfabeti in materie de credinta o numesc si azi "maicuta" - a fost intii de toate victima sistemului (cu ale sale componente: orfelinatul, piata muncii si finalmente asistenta medicala); ierarhia Bisericii s-a purtat rusinos (e chiar expresia Tatianei Niculescu), refuzindu-i unui cleric prezumtia de vinovatie si condamindu-l inaitea justitiei, de teama sa nu-si strice imaginea.
Celor care n-au citit cartea Spovedanie la Tanacu, de Tataiana Niculescu Bran, le recomand sa parcurga macar recenzia onesta (chiar daca discutabila pe alocuri) a lui Cristian Ghinea.

6 Comentários:

Ioan Usca spunea...

Ca şi războiul împotriva Serbiei, cazul Tanacu e un subiect neîncheiat... Poate ar trebui tratat cu seriozitate în locuri în care domnul Stelian Tănase nu poate bruia.
Dacă domnia sa doreşte opinii alternative, i-aş spune că exorcizările sunt o realitate, după cum sunt şi o super-stiţie (lucrare pe deasupra de ştiinţă - atunci când "ştiinţa" nu derivă din "a şti", sau se cantonează strict în acest verb).

Anonim spunea...

http://www.vega.go.ro/ro_pe_marte.htm

Linkul la poza cu relieful de pe suprafata planetei Marte ce seamana foarte tare cu harta Romaniei :)

calinic spunea...

Pe Pastorul cel bun il doare inima de oi...cuvintele Mantuitorului... nu se dezice de ele cand vine lupul. Sa luam aminte.
Iertati-ma!

Emilia spunea...

Daca voi afirma ca emisiunea cu pricina a fost imbecila si imbecilizanta, voi gresi pentru ca nu ma pricep in probleme de mass-media, iar statutul de mirean nu imi permite discutii de dogma. Asta inseamna ca am bun simt si in consecinta imi cunosc limitele, ba mai mult, inseamna ca sunt un om rational si deci nu sunt un imbecil.
Dar daca doi laici care se pare ca nu au nici statutul de mireni se pronunta in cele de dogma si credinta, asta inseamna ca nu au bun simt si in consecinta nu isi cunosc limitele, ba mai mult...si deci...logica e bestiala, domnilor!

Paul Slayer Grigoriu spunea...

Cred ca analiza cea mai echilibrata a cazului Tanacu a fost facuta de parintele Savatie Bastovoi in cartulia "Pentru cine bat clopotele la Tanacu?" Bineinteles, exorcismul este o realitate a Bisericii din toate timpurile. Autorul cartii spune ca parintele Daniel probabil nu ar fi trebuit sa-l faca, pentru ca exorcismele nu sunt totusi la indemana oricui, dar ca aici se incheie greseala. Restul - de la inexistenta prezumtie de nevinovatie pana la faptul ca parintele Daniel a fost scos din monahism (lucru inacceptabil si necanonic) - face parte din modul haotic si uneori servil in care stim sa ne gestionam relatia cu mass media. Spun "stim" pentru ca Biserica suntem toti, iar dogma si canonul nu sunt domeniul exclusiv al ierarhiei sau al celor hirotoniti.

prof. Ioan Neacsu spunea...

29
ROMÂNIA MEDIEVALÃ
Tragedia de la Tanacu a isterizat câteva săptămâni
o întreagă ţară, ba chiar a trecut şi peste hotare. Un rol
important în realizarea acestei psihoze colective l-au avut
mass-media, mai ales cele audiovizuale. Toată povestea
ar putea servi drept model într-un curs universitar despre
dezinformare. Accentul pus pe elementul emoţional,
indus prin minciuni izvorâte din imaginaţia bolnavă a
unor reporteri iresponsabili a dus la adevărate confruntări
de stradă, a creat o stare de tensiune cum n-am mai văzut
de la "revoluţie". Doar de dragul senzaţionalului, o
domnişoară se uita încruntată la câte un trecător paşnic şil
întreba: "Ce părere aveţi despre faptul că măicuţa a
murit în chinuri groaznice, legată cu lanţuri pe cruce, cu
căluşul în gură şi înfometată ?" Mai lipsea "Biciuită, arsă
cu fierul roşu etc." Sigur că trecătorul făcea ochii mari şi
devenea brusc indignat, chiar violent. Câtă conştiinţă
profesională are un ziarist care, fără să se documenteze,
inventează asemenea elucubraţii ? Ca-n bancurile cu
radio Erevan, nu era o măicuţă, ci o bolnavă psihic
agitată, violentă, nu a fost legată de o cruce (observaţi
aici manipularea mistică!) ci de o scândură, nu a fost
înfometată, ci ea nu putea mânca datorită convulsiilor.
Un ziarist "nemedieval" ar fi trebuit să se documenteze
în primul rând la spitalul unde bolnava a fost internată.
Aflu de la un reporter care a avut ideea asta că bolnava a
fost imobilizată şi în spital, că a fost diagnosticată cu un
"sindrom" şi tratată doar parasimptomatic, cu diazepam
(!!), că i s-a dat drumul din spital fără să mai fie apoi
urmărită de un medic de familie şi nevindecată atâta timp
cât era dependentă de medicamente. Ajunsă în mănăstirea
care s-a oferit s-o găzduiască, bolnava a primit, cu bună
credinţă, îngrijirile pe care i le puteau oferi măicuţele şi
preotul mănăstirii.
Salvarea a venit cum a venit. Doctorii caută să se
disculpe, spunând că bolnava murise când a ajuns
salvarea la mănăstire. De ce această paranoia a medicilor,
de ce cred că sunt mereu pasibili de pedeapsă pentru
culpă medicală ? Ăsta este rodul celor cincizeci de ani de
teroare, când medicul, profesorul, juristul trăiau cu
conştiinţa faptului că oricând pot fi sancţionaţi pentru
vini imaginare. Îmi amintesc de faptul că acum treizeci
de ani, tatăl meu a murit din cauza aceasta. A făcut un
abdomen acut, ar fi trebuit operat de urgenţă, dar a fost
plimbat cu salvarea de la Băceşti la Negreşti, la Vaslui şi
înapoi, până a murit pe salvare, pentru a nu se "raporta"
mortalitate în spital ! Când s-au dus a doua zi în camera
mortuară, l-au găsit pe jos, lângă pat. Asta înseamnă că
de fapt a mai trăit şi după ce-l declaraseră mort ! Este
evidentă crima medicilor de acum treizeci de ani. Eu am
şi rupt pagina pe care aveam notate numele lor.
Dumnezeu să-i ierte! Constat însă că nu s-au schimbat
multe lucruri de atunci. Vasluiul este într-o buclă
temporală, în care se învârte de cel puţin treizeci de ani...
Alături de bolnavă a fost tot timpul şi fratele ei,
angajat al sfântului lăcaş, frate care nu are nimic de
reproşat celor care au avut grijă de sora sa. Ce a făcut
tânăra în Germania, ce relaţii avea cu familia, ce s-a
întâmplat cu banii pe care nu şi i-a mai recuperat, cum au
contribuit toate astea la îmbolnăvirea ei, iată subiecte
asupra cărora merită să ne aplecăm. Doctorul Ştefan
Stîncã îşi scria pe la mijlocul secolului al XIX-lea teza de
doctorat cu titlul "Mediul social ca factor patologic". Asta
ar trebui să fie subiectul de investigat pentru ziarişti, nu
biserica, pe care nu o înţeleg oricum. Un tolkşovist îl
întreba pe un preot cu obstinaţie cum se explică logic
prezenţa diavolului, deoarece el vrea să înţeleagă de la
cauză la efect ! Teleastul care judeca inchizitorial "crima"
de la Tanacu nu ştie că logica lui nu-i la fel cu logica
celor care cred în Dumnezeu. Cei care cred că pot judeca
un asemenea caz, să pună mâna pe carte şi să mai şi
citească. Le recomand "Psihoterapia ortodoxã" a
mitropolitului Hierotheos Vlachos. Dacă vor reuşi să o
parcurgă până la capăt şi mai ales dacă vor reuşi să o
înţeleagă, se vor cruci de câte aberaţii s-au spus şi scris
în aceste săptămâni. Dar oricâte absurdităţi, mai mult sau
mai puţin "medievale" s-ar spune, biserica şi credinţa nu
pot fi maculate: ele există într-un alt timp, "mai pur".
În "Azilul de noapte", un personaj îl întreabă pe
un călugăr: "Batiuşka, Dumnezeu este ?" Călugărul îi
răspunde: "Dacă crezi, este, dacă nu crezi, nu este !"
4 iulie 2005
Draga Claudiu, Felicitari pentru tot ce faci! Acum doi ani am scris si eu articolul de mai sus, am o rubrica in "Ziarul de bacau", Jurnalul unui out sider, pe care o postez si pe internet. daca vrei si ai timp, intra pe adresa: http://jurnal2007.weblog.ro sau pe un site care inca nu este gata, dar care va ramane singura mea prezenta pe internet: http://neacsu.doodlekit.com Poate iti faci o lista de recomandari si treci si adresa mea acolo. te imbratisez cu bucurie, prof. Ioan Neacsu