Instanţa judecă cererea PRO VITA Bucureşti de închidere a expoziţiei „Human Body”

Asociaţia PRO VITA - filiala Bucureşti a solicitat instanţei de judecată închiderea expoziţiei „The Human Body” desfăşurată în această perioadă la Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, precum şi interzicerea ca organizatorii să mai expună corpuri sau părţi corporale umane de genul celor expuse, altundeva pe teritoriul României. De asemenea, a mai cerut obligarea la înhumarea cadavrelor şi a părţilor de cadavre prezentate în expoziţie, pe cheltuiala organizatorilor.

Acţiunea are ca scop apărarea valorilor persoanei umane, reflectate inclusiv în respectul datorat persoanelor decedate, conform legislaţiei româneşti şi internaţionale. Cererea se va judeca marţi, 18 iunie, la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

În contextul prevederilor legale, care consacră valorile tradiţionale româneşti, de respect faţă de corpul şi persoana celui decedat, PRO VITA consideră că Expoziţia „The Human Body” nu îşi are locul pe teritoriul ţării noastre, întrucât reprezintă o gravă atingere adusă respectului datorat persoanei după decesul acesteia şi contravine legii române în vigoare, prin:

• modul de expunere;
• tratamentul aplicat corpurilor umane prin tehnica plastinaţiei;
• faptul că corpurile umane neînsufleţite sunt folosite pentru a genera profit;
• faptul că organizatorii nu au prezentat niciun fel de documente cu privire la cadavrele expuse;
• posibilitatea ca trupurile umane expuse să fi aparţinut unor persoane încarcerate în sistemul de detenţie din China, deţinuţi executaţi ori prizonieri de conştiinţă persecutaţi de regimul comunist chinez.

Expunerea corpului unor persoane decedate în general, orice modalitate ar îmbrăca această expunere, şi cu atât mai mult expunerea corpului unor persoane decedate în maniera în care acestea sunt expuse în cadrul Expoziţiei „The Human Body”, contravine valorilor enunţate de legislaţia în vigoare cu privire la respectul datorat persoanei după decesul său.

Un aspect încă şi mai grav este acela că, în ciuda afirmaţiilor organizatorilor, nu se prezintă consimţământul expres al persoanelor cărora le-au aparţinut corpurile în ce priveşte folosirea în acest mod a corpului lor după moarte. Nici afirmaţia că ar fi vorba despre cadavre neidentificate, a căror moarte ar fi survenit din cauze naturale, nu este plauzibilă. Particularităţile tehnicii de conservare („plastinare”) necesită un cadavru cu o vechime de cel mult 3-4 zile, în timp ce declararea ca „nerevendicate” se poate face doar după minim 30 de zile. Deci, este practic imposibil ca un cadavru nerevendicat să fie supus tehnicii plastinaţiei.

„Există motive solide să credem că trupurile ar putea fi ale unor persoane care au decedat în urma încarcerării şi torturii în închisorile chineze, inclusiv 'prizonieri de conştiinţă' persecutaţi în sistemul de detenţie chinez”, afirmă d-na Anca Florescu, avocatul PRO VITA Bucureşti. „Toate cadavrele provin din China, o ţară condusă de un regim totalitar, cunoscut pentru încălcarea flagrantă a drepturilor omului. China este acuzată de tortură, tratamente inumane sau degradante folosite în mod uzual, de persecuţii politice şi religioase, incluzând chiar şi trafic de organe umane de la prizonieri de conştiinţă aflaţi în închisorile chineze, în special practicanţi Falun Gong – toate acestea fiind documentate pe larg în rapoartele internaţionale.”

Doi voluntari de la Societatea Independentă Română de Drepturile Omului, care din prima zi a expoziţiei stau în faţa Muzeului, informându-i pe oameni.

Dezbatere CSIC: Biserica Ortodoxă Română sub comunism

Care au fost formele sub care unii clerici ortodocşi au colaborat cu autorităţile comuniste după 1948? Care ar fi explicaţiile care au stat în spatele variatelor forme de colaborare? Ce forme a luat rezistenţa Bisericii Ortodoxe Române împotriva regimului comunist între 1945 şi 1989 şi care ar fi fost consecinţele unei rezistenţe făţişe împotriva comunizării? Ce efecte a avut atitudinea Bisericii în perioada comunistă asupra vieţii spirituale a credincioşilor, dar şi asupra imaginii BOR?

La aceste întrebări vor căuta să răspundă cercetătorul CNSAS Adrian Petcu, prof. dr. Radu Carp (Facultatea de Ştiinţe Politice), pr. prof. Adrian Gabor (Facultatea de Teologie), alături de pr. prof. Nicolae Bordaşiu, fost deţinut politic, într-o discuţie moderată de filosoful Sorin Lavric.

Dezbaterea, organizată de Centrul de Studii în Istorie Contemporană, va avea loc marţi, 11 iunie, începând cu ora 18.00, la Biblioteca Naţională din Bucureşti (Bd. Unirii, nr. 22, sala Mircea Eliade).

Într-un mediu public dominat de superficialitate, stereotipii manipulatorii şi abordări reducţioniste, „Dezbaterile CSIC” îşi propun să aducă în discuţie subiecte de istorie contemporană de interes general pentru societatea românească. Scopul principal al acestor întâlniri îl reprezintă prezentarea unor puncte de vedere diferite asupra unor subiecte controversate, dar care modelează societatea contemporană, într-o atmosferă echilibrată, argumentată şi de bun simţ. 

Intrarea publicului este liberă, în limita locurilor disponibile.

 

Comunicat al societăţii civile creştine. Parlamentari, nu votaţi o Constituţie anticreştină!

SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ MEMBRILOR COMISIEI PARLAMENTARE DE REVIZUIRE A CONSTITUŢIEI PRECUM ŞI TUTUROR PARLAMENTARILOR,  DIN PARTEA SOCIETĂŢII CIVILE CREŞTINE DIN ROMÂNIA

În contextul  discuţiilor ce au loc în Comisia parlamentară pentru revizuirea Constituţiei, deplin conştienţi de rolul legii fundamentale în trasarea viitorului unei ţări şi de faptul că aceasta trebuie să reflecte credinţa spirituală creştină a românilor,

Asociaţiile semnatare,  în calitate de reprezentanţi  al societăţii civile creştine din România îşi exprimă clar voinţa de modificare a Art. 48 din Constituţie prin introducerea: ”Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat si o femeie”. Românii, în majoritatea lor, consideră Familia tradiţională, formată din bărbat şi femeie, ca fiind primul şi cel mai important centru al vieţii sociale. Familia tradiţională reprezintă nucleul de formare a noilor generaţii iar rolul esenţial jucat de aceasta în viitorul unei ţări trebuie specificat şi recunoscut în noua Constituţie.

Ne exprimăm îngrijorarea faţă de declaraţia Domnului Prim-ministru Victor Ponta de a păstra articolul în forma actuală, fără evidenţierea rolului şi importanţei familiei tradiţionale. Acest lucru relevă o minimizare a responsabilităţii pe care o are Statul în a asigura cadrul adecvat de dezvoltare al noilor generaţii şi interferează flagrant cu modul de viaţă al românilor, majoritar creştini. Ne exprimăm speranţa că se va ţine seama de credinţa spirituală a românilor şi se va recunoaşte în noua Constituţie locul şi rolul Familiei tradiţionale.

Ne opunem categoric introducerii în Constituţie la Art. 4, alin. 2 ”Orice discriminare bazata pe .... orientare sexuala este interzisa.” Discriminarea bazată pe orientarea sexuală nu ţine de spiritul sau tradiţia românilor. În România atât heterosexualii, cât şi persoanele de altă orientare sexuală sunt egali în faţa legilor Statului român, iar orientarea sexuală nu este criteriu de evaluare al oamenilor. Orice român este liber să acţioneze în spaţiul privat după cum îi dictează propria conştiinţă, iar minorităţile sexuale nu sunt îngrădite în nici un fel în exercitarea libertăţilor fundamentale. Orice formă de discriminare este interzisă în România, iar  acest lucru este statuat în prezent prin Ordonanţa nr. 137 din 31 august 2000 privind prevenirea si sancţionarea tuturor formelor de discriminare, prin urmare introducerea acestui articol nu este necesară. Mai mult, poate crea confuzii şi viitoare tulburări sociale, deoarece discriminarea pe baza orientării sexuale este în prezent definită ca  fiind  orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe baza de orientare sexuală. Se forţează astfel calea către o legiferare tacită a căsătoriei între persoane de acelaşi sex, cu faza intermediară de uniune civilă între persoane de acelaşi sex, lucru ce contravine tradiţiei creştine a acestui neam şi naturii umane şi pentru care în nici un caz nu vom gira prin vot.

În încheiere, ne exprimăm încrederea şi speranţa că alegeţi să votaţi o Constituţie ce va crea cadrul adecvat pentru noi şi pentru copiii noştri, o Constituţie apropiată de români, de tradiţia şi credinţa lor creştină. În acelaşi timp însă, suntem pregătiţi să nu acordăm votul de încredere unor propuneri ce nu sunt în concordanţă cu spiritul creştin al acestui neam sau care pun în pericol generaţiile viitoare şi vom încuraja pe toţi românii creştini să nu gireze noua Constituţie ce va fi supusă votului popular.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Semnează,

1.     Alianţa Familiilor din România

2.     Federatia Organizatiilor Ortodoxe PRO VITA din Romania

3.     Asociaţia Pro Vita filiala Bucureşti

4.     Alianţa pentru Demnitate Naţională

5.     Asociaţia Christiana

6.     Asociaţia CIVIC Media

7.     Asociaţia „Rost”

8.     Asociatia „Basarabii"

9.     Asociaţia „Cercul Studenţesc Floarea de foc”

10.  Liga de Utilitate Publică

11.  Asociaţia pentru Apărarea Familiei şi Copilului

12.  Asociaţia „Familia Ortodoxă”

13.  Asociaţia Dascălilor din Romania

14.  Asociaţia Familiilor Catolice „Vladimir Ghika”

15.  Asociaţia pentru Libertatea Românilor

16.  Liga pentru Identitate Naţională

17.  Asociatia “Sfantul Daniil Sihastrul”

18.  A.T.O.R. (Asociaţia Tinerilor Ortodocşi)

19.  Asociatia “Prietenii de Familie”

20.  Asociatia Bio Romania

21.  Asociatia Civică a Tinerilor Creştin Ortodocşi Români

22.  Asociatia Gaspar, Baltasar & Melchior

23.  Asociatia Tinerilor Ortodocsi „Orthograffiti"

24.  Asociatia Traditia Romaneasca

25.  Asociaţia “Triada”

26.  Asociaţia ”Prietenii Sf. Efrem cel Nou”

27.  Asociaţia „Bucovina Profundă”

28.  Asociaţia „Darul Vieţii”

29.  Asociaţia „Doamna Stanca”

30.  Asociaţia „Familia şi Viaţa”

31.  Asociaţia „George Ogăraru” pentru Cultură şi Sport

32.  Asociaţia „Onoare şi Patrie”

33.  Asociaţia „Ortodoxia Tinerilor"

34.  Asociaţia „Prietenii omului - umanism, cultură”

35.  Asociaţia „Primul Pas”

36.  Asociaţia „Sf. Ioachim şi Ana”

37.  Asociaţia „Sfântul Acoperământ al Maicii Domnului”

38.  Asociaţia „Studenţi pentru Viaţă”

39.  Asociaţia Bio România

40.  Asociaţia Casa Gratis Pro Deo

41.  Asociaţia Centrul Creştin Alba Iulia

42.  Asociaţia Clinica Pro-Vita Internaţional

43.  Asociaţia Culturală „Sf. Mitropolit Dosoftei”

44.  Asociaţia Hrisdoria

45.  Asociaţia Iniţiativa Creştin-Ecologistă

46.  Asociaţia Mama Olga - Neamt

47.  Asociaţia Medicilor Catolici din Bucureşti

48.  Asociaţia Meşterilor Populari din Moldova

49.  Asociaţia Oamenilor de Afaceri Creştini-Ortodocşi

50.  Asociaţia pentru cultură „Alfa”

51.  Asociaţia Poliţiştilor Creştini din Romania - Filiala Bucureşti

52.  Asociaţia Predania

53.  Asociaţia Pro Vita „Sf. Stelian”

54.  Asociaţia Pro Vita Christiana „Sf. Ecaterina”

55.  Asociaţia Pro-Logos Timişoara

56.  Asociaţia Provita filiala Gorj

57.  Asociaţia Provita Media

58.  Asociaţia Provita Sf. Brâncoveanu, filiala Piteşti

59.  Asociaţia Studenţilor Creştin-Ortodocşi Români, filiala Braşov

60.  Asociaţia Studenţilor Creştin-Ortodocşi Români, filiala Suceava

61.  Asociaţia Studenţilor Creştin-Ortodocşi Români, filiala Tg. Jiu

62.  Asociaţia Tinerii Creştin Ortodocşi

63.  Asociaţia Ucrainenilor Ortodocşi din Bucovina

64.  CARITAS Bucureşti

65.  Forumul Civic Creştin

66.  Fundatia Antimis

67.  Fundaţia „Sf. Martiri Brâncoveni"

68.  Fundaţia „Sf. Martiri Brâncoveni” fil. Suceava

69.  Fundaţia „Sfânta Irina"

70.  Fundaţia Clinica Pro Vita

71.  Fundaţia Creştină „Arsenie Boca”

72.  Fundaţia Naţională pentru Românii de Pretutindeni

73.  Habitat pentru Umanitate - Beiuş

74.  Institutul „Fraţii Golescu” pentru relaţii cu românii din străinătate

75.  Liga Distributistă Română “Ion Mihalache”

76.  Societatea Ortodoxă a Femeilor Române – Filiala Iaşi

77.  Școala Brâncovenească

78.  WorldTeach Romania

Ce vrea societatea civilă creştină de la Constituţie

Propunerile ONG-urilor creştine pentru revizuirea Constituţiei României: familie puternică, recunoaşterea tradiţiei creştine şi participare mai simplă a cetăţeanului la viaţa politică.
Un grup de câteva zeci de organizaţii non-guvernamentale creştine a remis Comisiei parlamentare care elaborează proiectul legislativ pentru revizuirea Constituţiei României un set de propuneri şi opinii privitoare la acest proces de modificare a legii fundamentale.
Documentul a fost elaborat în urma unor consultări extinse între organizaţii civice creştine importante şi cuprinde propuneri de întărire a unor prevederi constituţionale relevante pentru respectarea familiei şi a moştenirii creştine a poporului român, dar şi pentru participarea cetăţenească la viaţa politică.
„Conştienţi de însemnătatea revizuirii Constituţiei, organizaţiile semnatare ale acestui document, ca parte a societăţii civile, vă roagă să luaţi în considerare propunerile de amendare, cu scopul adecvării legii fundamentale la tradiţia şi moştenirea poporului român, dar şi pentru adaptarea acesteia la realităţile şi împrejurările de astăzi”, se arată în scrisoarea transmisă membrilor Comisiei.
În primul rând, se solicită modificarea articolului 48 în sensul definirii exprese a căsătoriei ca fiind „uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie”. Amendamentul propus urmăreşte recunoaşterea rolului primordial al familiei întemeiată pe căsătoria între un bărbat şi o femeie, în conformitate cu tradiţia românească şi după standardele universal recunoscute, ca instituţie esenţială pentru societate şi civilizaţie. „Considerăm că se impune această menţiune mai ales având în vedere evoluţia societăţii româneşti din ultimii ani, creşterea ratei divorţului, reducerea natalităţii, înmulţirea familiilor destrămate, monoparentale sau sărace, toate acestea afectând copiii într-un mod ce pune în pericol viitorul României.”
Tot la articolul 48 se doreşte întărirea dreptului părinţilor de a asigura creşterea, educarea şi instruirea propriilor copii. Propunerea este motivată prin aceea că exercitarea drepturilor parentale şi limitarea intervenţiei statului în familie, consideră semnatarii, au un efect benefic şi rezultă în dezvoltarea unor generaţii viitoare sănătoase.
Recunoaşterea prin Constituţie a tradiţiei creştine este foarte importantă. În sensul acesta, organizaţiile semnatare au propus introducerea la art. 4 a menţiunii că „baza valorilor poporului român se regăseşte în tradiţia creştină, pe care statul are datoria de a o proteja.” Rolul acestui amendament este acela de a recunoaşte, prin legea fundamentală a ţării, o realitate evidentă, fără a afecta în niciun fel laicitatea statului.
Un alt capitol important este acela al participării cetăţenilor la viaţă politică, pe care semnatarii propunerilor o consideră mult prea dificilă pentru un stat democratic.
Astfel, se propune reducerea numărului necesar de semnături pentru iniţiativa legislativă cetăţenească la 55.000 (de la 100.000) şi a celui pentru revizuirea Constituţiei din iniţiativa cetăţenilor, la 250.000 (de la 500.000). Actualele cerinţe, apreciază organizaţiile non-guvernamentale creştine, fac aproape imposibil de transpus în practică iniţiativa legislativă cetăţenească şi se situează mult peste procentul impus pentru acţiunile similare la nivelul Uniunii Europene. Mai remarcăm că nu există egalitate de şanse între un grup de cetăţeni şi un deputat sau senator care poate propune o iniţiativă legislativă singur, deşi numărul de voturi cu care a fost ales cel din urmă în Parlament poate fi cu mult mai mic decât necesarul de semnături pentru o iniţiativă cetăţenească.
În acelaşi scop, se solicită ca propunerea de revizuire a Constituţiei pe calea iniţiativei cetăţeneşti să nu mai necesite adoptarea de către Parlament, ca o modalitate de a asigura, în mod nemijlocit, suveranitatea populară pentru decizii importante.
Puteţi citi documentul integral aici.
Printre semnatarii scrisorii se numără Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe PRO VITA din România, Alianţa Familiilor din România, Asociaţia “Rost”, Asociaţia pentru Apărarea Familiei şi Copilului, Fundaţia Naţională pentru Românii de Pretutindeni, Caritas etc.
La formularea amendamentelor s-a ţinut cont de angajamentele internaţionale ale României, iar propunerile au fost prezentate şi în timpul dezbaterilor preliminare din Forumul Constituţional.

PROZĂ SCURTĂ/ Într-o seară de mai...

Un scaun liber

 

10 iunie 2012
- Ştii cum miroase iarba proaspăt tăiată în oraş?, m-a întrebat ea.
- Cum?, am zis, curios să văd ce metaforă mai născoceşte.
- Ca sufletul meu, a răspuns.
Am tăcut. Şi nici ea n-a spus nimic vreme în­delungată. Mi-e atât de proaspăt în minte acest scurt dialog, de parcă l-am avut ieri, nu acum şapte ani. N-am înţeles nicio­dată ce-a vrut să spună. Cum n-am înţeles ce am trăit cu ea.

***

Masa mare, perfect rotundă, părea o roată de lemn ştirbă. Unul dintre cele zece scaune rămăsese gol. Ab­sen­ţa ce­lui care trebuia să-l ocupe îmi stârnea cu­rio­zi­tatea. Cine era invitatul siman­di­cos, că­ruia îi plăcea să se lase aştep­tat? La me­sele vecine erau scriitori cu­noscuţi, care participaseră la deschi­derea festiva­lului de poezie din acel an.
Într-un târziu, a apărut. Mi-am folosit toate resur­sele interioare ca să nu-mi răzbată pe faţă uluirea. Era o femeie răpitor de frumoasă. Ba nu, fermecător de... "asimetrică". Fru­mu­seţea ei nu stătea în trăsăturile per­fecte, ci în ce transmitea chipul său: energie, rafina­ment, senzua­litate.
În timp ce a salutat şi s-a aşezat la ma­­să, i-am făcut portretul pentru tot­deauna. Destul de înaltă, suplă, cu părul castaniu în­tunecat, acope­rin­du-i pe ju­mătate obra­zul stâng, în­tr-o tăietură studiată, ochi de cu­loa­rea mării pe fur­tună, albaştri-verzi, bărbie vo­luntară, uşor ascuţită. Avea în atitudinea ei ceva ciu­dat, con­trastant, fi­ind deopotrivă gracilă şi ele­gantă, dar şi ofensivă, spor­tivă. Râdea şi le întorcea compli­mentele, cu dezin­voltură, bărba­ţilor din jurul ei. Toate privirile lor erau ţinte pe ea. Celelalte două femei de la masă zâmbeau melancolic.
Micul nostru grup se animase dintr-o dată. Eu mi-am compus o mină absentă, silindu-mă să privesc prin frumuseţea aşezată chiar în dreptul meu, ca printr-o fereastră. Mi-era clar că se făcu­seră praf toată verva şi toată elo­cin­ţa mea. În restul serii, am fost mut ca un peşte.
De obicei, femeile nu mă inti­mi­dează, mă simt în largul meu cu ele; îmi place să le curtez abia per­cep­tibil, suficient cât să le încânte, dar nu într-atât încât să o ia în se­rios. Nu merg mai departe decât cu cele cu care rezonez lăuntric şi numai atunci când sunt singur. Succesul meu e constant, ceea ce îmi hrăneşte alura dominatoare şi, totodată, re­laxată.
Până în seara aceea de mai, nu mă mai îndrăgos­tisem la prima vedere. Şi nici de-atunci încoace. Poate pentru că sunt prea antrenat în flirt sau prea cerebral, ca să mă las subjugat de simpla apariţie a unei femei. Îmi trebuie mai mult: să o cunosc, să fiu înflăcărat de vorbele ei, să o simt... Seducţia e un joc pe care îmi place să îl con­duc. E o ţesătură de cuvinte care sur­prind, fasci­nează, in­ventează o lume... Mă îndră­gos­tesc pe măsură ce mă înfăşor în plasa de cuvinte pe care o urzesc pen­tru femeia de care sunt interesat. Cuvintele mă vrăjesc, dacă exprimă inteli­gen­ţa şi pro­fun­zimile unui su­flet. Fru­museţea fizică doar des­chi­de dru­mul cu­vintelor spre inima mea. Tot cu­vintele mă desvrăjesc, uneori, în­tr-o fracţiune de secundă... Şi-atunci, de ce, în faţa acestei necu­noscute, e­ram in­ca­pa­bil să-mi dez­leg cuvintele ca pe nişte câini de vână­toare? De ce încre­de­rea şi su­perbia mea dis­pă­ruseră subit? Ore întregi am as­cul­tat ce povesteau ceilalţi, zâm­beam dis­trat şi răs­pun­deam mo­nosilabic când voia cine­va să mă atra­gă în discuţie. Când femeia a­ceas­ta tulbu­ră­toare s-a a­pro­piat de mi­ne să se pre­zinte simplu, Iulia, cu un su­râs afabil, n-am reuşit nici să-mi pronunţ numele, ci nu­mai să înclin din cap. Pro­­babil că am făcut figură de idiot. Gândul ăsta m-a com­plexat şi mai tare.

Înspre dimineaţă, când ban­chetul s-a în­che­­iat, în drum spre ho­telul unde eram ca­zaţi, le-am mărtu­ri­sit celor câţiva amici care mă în­soţeau: "M-am îndră­gostit!". Au râs în ho­ho­te. Doar nu era să creadă aşa ceva. Am râs şi eu, ca de o glumă bună.

Poezie şi jazz

 

În zilele festivalului nu i-am vorbit Iuliei, m-am îmbibat de prezenţa ei de la distanţă. M-am întors în Bucureşti bolnav. Mă gândeam întruna numai la ea, tânjeam s-o revăd, regretam amarnic că n-am fost în stare să-mi creez o legătură cu ea. Nici nu ştiam de unde s-o iau. Intrase proaspăt în lumea literară şi, deşi obţinuse câteva premii şi era invitată la diverse eve­ni­mente, mi-a fost destul de greu să-i aflu adresa de e-mail şi numărul de telefon. Am citit tot ce scrisese, de la volumul său de debut până la cronicile literare răs­pân­dite prin reviste. Avea imagini puternice şi un stil de felină primejdioasă în poezie, dar în publi­cistică era uşor pre­ţioasă, cu gust pentru nuanţe şi pe alocuri cu umor. Însă ocazia de a o aborda n-a în­târziat. În "Ade­vărul Literar şi Artistic" apăruse un interviu cu ea. Am sunat-o cu pretextul de a o felicita şi de a-i transmite admiraţia mea pentru versurile ei. A fost foarte prie­tenoasă, ceea ce m-a încurajat. Peste o săptămână, am aflat că va recita la un maraton de poezie şi jazz. Ne-am întâlnit acolo şi am făcut în aşa fel încât să ră­mânem singuri la o masă câteva ore, după ce spec­ta­colul se încheiase. Am vorbit mult despre poezie, mu­zică şi dragoste. Am văzut atunci pentru prima dată cum ochii ei de un albastru intens, care uneori o făceau să pară atât de rece şi stăpână pe ea, capătă irizări stra­nii, reflexe ale unei mari arderi interioare. În lumina joasă a barului unde am întârziat până spre ziuă, îmi zâmbea atât de promiţător, cu capul plecat un pic spre umărul drept, încât eram gata să-mi pun viaţa în mâini­le ei. Şi mi-am pus-o. Dar ea nu ştia încă.

Dragoste fără milă

 

Au fost câteva săptămâni în care ne-am lăsat cu­prinşi de un turbion ameţitor, din care n-am fi putut scăpa teferi, decât dacă rămâneam strâns îm­bră­ţişaţi. Când nu eram împreună, discutam ore în şir pe messenger sau schimbam la ne­sfâr­şit mesaje pe telefonul mobil. Mergeam la orice lansare de carte, la orice expoziţie de pictură, la un ce­naclu săptămânal - unde asis­tam fără să participăm - şi la dez­bateri care nu ne interesau, doar ca să ne în­tâlnim privirile, să ne adul­mecăm, să alunecăm pe cu­vinte ca pe pa­tine, să legăm emo­ţie de emo­ţie, într-o punte peri­cu­loasă. (Continuare)

Din aceeaşi serie:

Dragoste virtuală

O dimineaţă aproape obişnuită 

Iubire nerostită

Aceste texte fac parte dintr-un volum de proză scurtă aflat în pregătire.

Vă recomand...

...dacă vreţi să mai aflaţi cîte ceva despre mine :-)

"Există oameni în care coabitează perfect poetul şi soldatul. Cred că mă număr printre ei"

VIDEO. Şedinţa în urma căreia mucenicul Valeriu Gafencu a rămas cetăţean de onoare al oraşului Tg. Ocna