Sărbătoarea cireşilor înfloriţi

Deocamdată, numai în Japonia :)

În aprilie a fiecărui an, japonezii au trei zile libere în care se desfată cu frumuseţea cireşilor înfloriţi, Sakura. Cum Sakura stau înfloriţi doar cîteva zile, japonezii, altminteri înnebuniţi să muncească fără pauză, lasă totul baltă şi merg la picnic, sau pur şi simplu stau întinşi pe iarbă şi meditează, sub arborii superbi.
Sakura încep mai întîi să înflorească în sud şi apoi continuă spre nord, cu fiecare regiune, val după val. Astfel că fiecare zonă are perioada ei de sărbătorire a Sakura, cu locuri predilecte unde pot fi văzuţi cireşii înfloriţi. cele mai frumoase privelişti le oferă grădinile templului Heian din Kyoto, a castelului din Osaka, a castelului din Hikone şi muntele Yoshino, acoperit în întregime de Sakura.
Sakura este indigenă în Japonia, China, Coreea şi India. În Japonia, Sakura simbolizează efemeritatea vieţii.

Cazul Danion Vasile

În plin Postul Paştilor, tânărul teolog Danion Vasile a iscat o mare tulburare în Biserică pe tema calendarului. În mai multe ieşiri publice, el a susţinut că Biserica Ortodoxă Română este apostată din pricina adoptării calendarului pe "stil nou", că sîntem sub anatemele Sinoadelor din vechime, că, din această pricină, credincioşii din BOR se pot mîntui numai prin excepţie, că marii noştri duhovnici mutaţi la Domnul Cleopa Ilie şi Arsenie Boca au minţit în privinţa calendarului nou... Pledoaria sa este una vădit anti-BOR şi pro-stilistă. Cu alte cuvinte, dacă vrei mîntuire, ieşi din BOR şi intri în una din facţiunile de "stil vechi". Lucru la care se pare că i-a şi îndemnat pe unii preoţi, care l-au invitat să conferenţieze în oraşele lor.

Grav este că, în demersul său, Danion Vasile s-a folosit de numele părintelui Iustin Pârvu, stareţul Mănăstirii Petru Vodă, şi de citate trunchiate şi/sau interpretate în manieră proprie din Părinţi ai Bisericii şi din unii intelectuali mărturisitori interbelici.

Atitudinea lui Danion Vasile compromite şi campania pentru cunoaşterea şi canonizarea sfinţilor din temniţele comuniste, în care s-a implicat. Dacă BOR, din care fac parte aceşti sfinţi, este apostată, nici ei nu sînt sfinţi. Cum poate susţine Danion două idei care se anulează reciproc?

O serie de persoane, între care preoţi şi teologi mireni, şi de organizaţii au criticat poziţia lui Danion în termeni duri. La acestea, Danion a dat un răspuns care, în opinia mea, mai mult îl acuză decît îl scuză.

Am amînat să scriu ceva pe acest subiect şi pentru că nu am vrut să contribui la amplificarea tulburării înaintea Învierii Domnului, şi pentru că am încercat să mă dumiresc în privinţa a ce a spus cu adevărat Danion şi de ce a spus. Pentru că l-am considerat mereu un om de bună credinţă, chiar dacă deseori am avut alte păreri decît el.

[Urmărind dezbaterea, am observat, între altele, că a fost atacat şi de unii dintre cei cu care odinioară făcea echipă şi că a fost lăsat singur şi de cei care îi împărtăşesc în continuare vederile (şi care l-au scos în faţă).]

Dacă Danion este cinstit sufleteşte, cum îl cred, şi a devenit unealta unui curent zelotist şi schismatic din greşeală, sau dintr-o rîvnă fără judecată, nădăjduiesc să primească de Sus puterea de a-şi recunoaşte eroarea şi de a redeveni un bun lucrător în via Domnului.

Astăzi, fraţii de la Război întru Cuvînt publică o analiză ale cărei concluzii mi se par pertinente şi de natură să pună punct discuţiei pe tema calendarului:

1. sa intelegem ca schimbarea calendarului a fost o decizie nepotrivita Traditiei ortodoxe, provenita dintr-un duh ne-patristic de innoire, dar ca..
2. - esentiala este pastrarea Pascaliei randuita de Sfintii Parinti si sobornicitatea praznuirii,
3. - ca trebuie sa ne opunem atat tentativelor ecumeniste de schimbare a datei Pastilor cat si derivelor zelotist-schismatice, ambele fiind pericole care duc la acelasi rezultat, parasirea Bisericii si tradarea Predaniei,
4. - ca Biserica Ortodoxa Romana are Pascalia randuita de Sfintii Parinti si este Biserica Deplina, cu Har Deplin, cu Taine Depline, cu ierarhi martiri (episcopul Grigorie Leu e doar unul dintre ei), preoti sfinti marturisitori (Ilie Lacatusu, Daniil-Sandu Tudor, Gherasim Iscu, Ilarion Felea, Marcu Dumitru, Gheorghe Calciu, si cati altii…), martiri (Mircea Vulcanescu, Valeriu Gafencu s.a.) si mari cuviosi (Cleopa, Paisie Olaru, Arsenie Boca, Ioanichie Balan, etc, etc, etc. – nenumarati!) si mari duhovnici contemporani (Justin Parvu, Arsenie Papacioc, Adrian Fageteanu) toti acestia fiind roade vadite ale Duhului care nu se impiedica de un calendar care e gresit in parte,
5. - ca Duhul sfinteste chiar si cu acest calendar gresit, dovada fiind sfintirea Agheasmei Mari de la Boboteaza,
6. - ca daca vrem sa avem, cu adevarat, parte cu Sfintii Inchisorilor, trebuie sa le urmam pilda pana la capat, ramanand in Biserica si lasand putregaiul ecumenist sa se taie singur din Trupul lui Hristos.

Un documentar TVR despre Gabriel Constantinescu

Via Rafael Udrişte

Regimurile comuniste instaurate în ţările din sfera de influenţă sovietică au secerat vieţile a sute de mii de eroi din rândul celor ce au luptat pentru dreptul la libertatea de conştiinţă şi exprimarea neîngrădită a credinţei.
Dacă, odată cu eliberarea de sub regimurile dictatoriale şi atee, unele dintre Bisericile ortodoxe surori au oferit martirilor săi din perioada comunistă graţia de a intra în galeria sfinţilor, la 20 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, jertfa românilor continuă să fie puţin cunoscută, chiar şi la nivelul opiniei publice.
Emisiunea aduce în atenţia telespectatorului român cazul unui mărturisitor, dintre cei mulţi şi puţin cunoscuţi, profesorul Gabriel Constantinescu, fost ofiţer de front.
[Emisiunea este difuzată, poate nu întîmplător, aproape de împlinirea a 40 de zile de când Gabriel Constantinescu s-a mutat la Domnul - precizarea mea, C.T.]

Invitaţi: Răzvan Codrescu, scriitor, părintele Constantin Necula, Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu, prof. Radu Mărculescu, supravieţuitor al gulagului.

TVR 1, SEMNE, SÎMBĂTĂ 10 APRILIE, ORA 7.55: “Eroii neştiuţi de lîngă noi”

Imaginea: Ion Cristodulo
Realizator: Rafael Udrişte
Producător: Dan Micu

Lumina sfîntă de la Ierusalim. Dovezi şi mărturii

Un documentar care conţine filmări ale minunii pogorîrii Luminii sfinte la Sfântul Mormînt de la Ierusalim. Îi mulţumesc lui Marian pentru că mi-a semnalat filmul.

Lumina Sfântă de la Ierusalim. Dovezi şi mărturii from OODE on Vimeo.

Rost nr. 86

A apărut nr. 86 al revistei ROST (pe luna aprilie), care îi este dedicat unui mare mărturisitor al exilului anticomunist, Nicu Naum.
Din sumar vă mai recomand să nu rataţi: Brandul Ilici şi restul lumii, de Viorel Patrichi, Pentru o politică de tip creştin (3), de Paul Ghiţiu, Revoluţia lui Robespierre şi tragedia unei false justiţii (2), de Dragoş Moldoveanu, O epopee basarabeană, de Constantin N. Străchinaru, Centenar Dan Vizanty. În luptă contra americanilor, de Daniel Focşa, Mărturisirea pascală, de Constantin Mihai, Despre Antonescu, legionari şi nevoia de spirit critic, de Alexandru Racu.
În continuare, public editorialul din această ediţie, care ar putea aduce o oarecare lămurire într-o dezbatere reluată recent.

Pro şi contra Catedralei

Patriarhia a anunţat că în luna august va începe construirea Catedralei Mîntuirii Neamului. Prilej pentru vechii adversari ai proiectului să-şi lustruiască „argumentele” prăfuite şi să scornească altele noi. Contextul face ca şi unii dintre susţinători să se îndoiască acum de oportunitatea momentului şi de necesitatea clădirii.

Claudiu Târziu

Cîteva obiecţii par de bun-simţ, la prima vedere. La o analiză mai atentă însă, nu stau în picioare. Să luăm pe rînd.

Amplasamentul nu e bun, să mai căutăm. Nici noi nu sîntem prea fericiţi cu locul ales, în vecinătatea Palatului Parlamentului. Dar să ne amintim că, ani în şir, proiectul a tot fost plimbat prin oraş, pentru că mereu opozanţii găseau locul nepotrivit. În 2005, Biserica a primit, în sfîrşit, prin lege, un teren pentru catedrală, pe Dealul Arsenalului. Conducerea BOR a fost de acord. E adevărat că două construcţii uriaşe, aşezate una lîngă alta, urîţesc zona şi îşi umbresc reciproc valoarea arhitectonică – atîta cît e. Însă, n-ar fi neserios şi cam târziu acum să încercăm să schimbăm amplasamentul? Şi cine garantează că nu vor mai exista obiecţii pentru orice alt teren?

Casa Poporului este simbolul megalomaniei ceauşiste, iar o catedrală în care încap 5500 de persoane ar putea să împrumute această simbolistică. Fără îndoilă. Cum la fel de bine catedrala ar putea exorciza vecinătatea impură.

Mi se şopteşte: „E lipsită de smerenie”. Smeriţi s-ar cuveni să fim noi, nu casa Domnului.

Nu e în tradiţia noastră să facem biserici mari. Întîi că nu e o biserică obişnuită, ci una care trebuie să fie reprezentativă pentru ortodoxia noastră. Celelalte state majoritar ortodoxe au fiecare cîte o catedrală patriarhală. Pe urmă, dacă în Evul Mediu, să zicem, nu am avut resurse să construim biserici mari nu înseamnă că am respectat tradiţia. Dovadă că, acolo unde s-a putut, au fost ridicate şi biserici imense pentru vremea lor – ca la Dragomirna sau Moldoviţa. E ca şi cum am spune că, dacă străbunii noştri n-au avut bani decît de bordeie, trebuie să trăim şi noi bordeie, ca să păstrăm tradiţia. Oricum, din 1990 încoace s-au construit multe biserici spaţioase la noi, culminînd cu catedrala ortodoxă din Bacău, a patra ca dimensiune din Europa.

În loc să cheltuim 400 de milioane de euro pentru catedrală – cît este estimat că va costa –, mai bine reparăm bisericile-monumente istorice, sau construim 200 de biserici noi ca să le retrocedăm pe cele ale greco-catolicilor, sau facem 200 de azile de bătrîni şi orfelinate. Desigur, şi acestea sînt obiective importante. Dar, pe de o parte, Biserica trebuie să se ocupe întîi de mîntuire şi apoi, dacă poate, şi de filantropie; pe de altă parte, credincioşii care dau bani pentru Catedrală vor catedrală, nu altceva.

Apropo de bani, o seamă de necredincioşi se arată îngrijoraţi că vor fi alocate fonduri de la bugetul de stat. Normal, doar sîntem o ţară de peste 80% ortodocşi, care cotizăm la buget. Totuşi, din experienţa de pînă acum, să fie liniştiţi: statul n-a fost niciodată prea darnic, darămite în vreme de criză. Şi iată că am ajuns la un motiv la care sînt sensibili şi cei care vor Catedrală, dar cred că acum nu e momentul.

„Lumea moare de foame, şi Bisericii îi trebuie Catedrală? Nu e strategic...” Să nu ne bănuiţi de cinism, dar ar mai fi existat „Sfânta Sofia” din Istanbul, dacă s-ar fi gîndit Justinian [Constantin cel Mare - am scris ,din eroare, în prima variantă] la cît de potrivit este momentul şi ce alte priorităţi ar avea?

Avem deja două catedrale în capitală: cea din Dealul Patriarhiei şi „Sf. Iosif”! Este una dintre stupizeniile folosită drept argument de unii ziarişti anti-ortodocşi. Una e o biserică monahală modestă pentru nevoile de azi ale Patriarhie, cealaltă – un lăcaş al romano-catolicilor.

În fine, două dintre cele mai hilare motive sînt că şantierul va bloca traficul în centrul capitalei şi că va polua oraşul. La ce poluare este în Bucureşti şi la cît de greu se circulă, ar trebui să nu mai facem nici o magazie.

Duşmanii BOR ar inventa orice măcar să întîrzie, dacă nu să oprească ridicarea catedralei. Pentru că prezenţa ei este o mărturie de credinţă. Iată de ce trebuie să o construim.

Comunicat cu privire la starea sănătăţii Părintelui Arhimandrit Iustin Pârvu

Din incred­intarea si cu binecu­vintarea Prea Cuvio­su­lui Par­inte Iustin, stare­tul Man­a­s­tirii Petru Voda, pen­tru a nu umbri bucu­ria aces­tor sfinte zile ale Invierii lui Hris­tos cu zvonuri nefolos­i­toare, oricit de mare ar parea folo­sul unor ast­fel de stiri, va incred­in­tam ca starea sanatatii sfin­tiei sale este buna, in mare. In prezent se afla sub cea mai atenta supraveg­here a medicilor din Cluj. Par­in­tele Iustin a ales acest oras pen­tru internarea de urgenta datorita con­di­ti­ilor med­icale supe­rioare, atit din punc­tul de vedere al pre­gatirii pro­fe­sion­ale, cit si din cel al apara­turii med­icale, dar si pen­tru fap­tul ca medicii care supraveg­heaza starea sanatatii par­in­telui sint fii duhovnicesti ai man­a­s­tirii noas­tre de multi ani de zile.
Motivul repetatelor internari ale Par­in­telui Iustin este o infec­tie pul­monara cu un anu­mit tip de bac­terie. Momen­tan se asteapta rezul­tatele hemo­cul­turii, pen­tru a sta­bili o med­icatie pre­cisa si efi­cienta impotriva aces­tei bac­terii. Starea gen­er­ala a sanatatii sfin­tiei sale este buna, sta­bila, un nea­juns fiind o oare­care slabire pe care o aduce lupta organ­is­mu­lui cu boala. Dupa iden­ti­fi­carea pre­cisa a cauzei bolii si sta­bilirea unei med­icatii core­spun­za­toare, efi­ciente, il vom avea din nou in mijlocul nos­tru pe par­in­tele staret.
De alt­fel, si starea sufleteasca a sfin­tiei sale este buna, Par­in­tele Iustin fiind foarte opti­mist, asa cum il stie o tara intreaga, lucru care se poate ver­i­fica si din inreg­is­trarea tele­fon­ica de ieri seara, 5 Aprilie 2010, ora 22, aflata mai jos. Sfin­tia sa le mul­tumeste tuturor celor ce s-au rugat pen­tru sanatatea sa si nada­j­duieste ca in citeva zile sa se intoarca acasa. Ca atare, cerem fii­ilor sai duhovnicesti si tuturor celor ce iubesc man­a­s­tirea noas­tra sa nu inceteze a se bucura de sfin­te­nia aces­tor zile si a slavi Invierea Dom­nu­lui nos­tru Iisus Hris­tos, rugindu-se pen­tru sanatatea si min­tuirea nu doar a Par­in­telui Iustin, ci a tuturor celor ce-L iubesc pe Hristos.

Mon­ahul Filotheu Balan
Man­a­s­tirea Petru Voda
6 Aprilie 2010

Sursa: Atitudini

Să mărturisim Paştele!

„În zilele astea ni se împlineşte jertfa făgăduită – şi mâine va răsuna imnul de bucurie al Învierii, pecetea mântuirii noastre, puntea dintre văzut şi nevăzut. Căci a înviat Dumnezeu-Omul, lăsând să irumpă realităţile de dincolo dincoace, şi a înviat Dumnezeu-Omul, deschizând poarta celor de dincoace înspre dincolo. [...]

Să mărturisim, deci, Paştele. Să facem ca cei simpli şi adevăraţi semnul crucii la fiecare act al vieţii noastre, slăvind şi sfinţind orice gust şi orice început, asigurându-le rodnicia. Căci omul nu poate trăi desprins de Dumnezeu şi cazna lui nu poate rodi în afară de El. Să facem semnul crucii, care nu însemnează acceptarea suferinţei, ci, dimpotrivă, chezăşia mântuirii.

La Locul Căpăţânii crucea de supliciu străluceşte de toate nădejdile noastre împlinite. Nu vrem să coborâm strălucirea asta în noi?

...Să facem, deci, semnul crucii, mărturisirea Paştelor!”

Nae Ionescu

Nota

Nae Ionescu, Teologia. Integrala publicisticii religioase, Ed. Deisis, Sibiu 2003. Ediţie îngrijită, introducere şi note de Dora Mezdrea