duminică, 1 decembrie 2013

Iubiţi România? Ce sînteţi dispuşi să sacrificaţi pentru ea?

Sînt pline reţelele sociale de "La mulţi ani, România!". Sînt pline şi televiziunile de emisiuni ditirambice, garnisite cu declaraţii politice mincinoase. Urarea şi apologia presupun iubire. Iubiţi România? Ce sînteţi dispuşi să sacrificaţi pentru ea? România nu e ceva abstract, e o vatră a unui neam, este un pămînt cu o istorie - care a fost păstrat cu jertfă -, este spaţiul unor legende, mituri şi întîmplări extraordinare adevărate, este un meridian cultural, este o gaură în Cer - adică o probă a prezenţei transcendentului în această lume -, este un stat - recte expresia politică a unei naţiuni, dovada voinţei ei şi instrumentul afirmării ei în lume. Cîtă vreme naţiunea aceasta nu e unită între graniţele aceluiaşi stat, iar numele ei nu se bucură de respectul la care ar îndreptăţi-o trecutul şi virtuţile sale, mîndria de a fi român e ştirbită, iar dragostea pentru România - o vorbă. Iubiţi România? Ce sînteţi gata să daţi acestei iubiri? Un pic de timp, energie şi pricepere? O mînă, un fiu sau viaţa? Răspundeţi la această întrebare, dacă vreţi ca "La mulţi ani, România!" să se transforme dintr-o fală futilă, ori o spusă conformistă într-un ideal!

Seja o primeiro a comentar