marți, 1 mai 2012

ODA BUCURIEI… DE 1 MAI

Întîi de Mai, walpurgie şi sabat,
şi paşte roşu-al plebei proletare,
oricît ai fi de rău şi de spurcat,
românii ard în cinstea ta grătare!

Românul – ortodox, născut poet,
cinstit şi harnic – neclintit te ţine,
pe gura lui de rai, cu zaiafet
şi cu manele de evlavie pline.

Ce-i mai frumos ca Ziua Muncii (care
se ştie – nu? – că l-a făcut pe om)
să o petreci ca zi nelucrătoare,
cu „punţi” cu tot, chiar dacă eşti în pom?!

Sictir cu criza! Unu Mai nu ştie
de crize, de necazuri, de nimic:
el este numai chef, şi veselie,
şi dans încins al ţoapei din buric!

E dreptul mîrlei să se simtă bine,
să stea şi ea cu cracii-n sus la soare,
şi dacă să-l sfinţească n-are cine,
să spurce locul poate fiecare!

De l-au ţinut cu sila comuniştii,
azi, cînd e libertatea la putere,
de bună voie-l ţin capitaliştii,
căci ochii văd şi burtaverde cere!

Trăiască dracul, că e meşter mare!
Grădina Maicii Domnului e-a lui
şi el împacă clasa muncitoare
cu Europa noilor burjui!

Întîi de Mai e muc şi sfîrc al vieţii:
să bem, tovarăşi, să cîntăm manele!
Iar Dumnezeu să-şi ronţăie pesmeţii
în cerul lui, rotind la sori şi stele!

Cu dracul ne-nţelegem de minune
cînd facem praznic muncii prin putoare.
O viaţă-avem şi cine poate spune
că n-o trăim? Noroc şi la mai mare! 
Pentru conformitate,
Răzvan CODRESCU
 

Seja o primeiro a comentar