miercuri, 20 ianuarie 2010

Test... poetic

E o zi superbă de iarnă, numai bună pentru un test... poetic. Vă propun patru poeme şi, dacă vă vor plăcea, vă voi spune autorul (puteţi să încercaţi să-l dibuiţi şi singuri) şi vă voi da şi altă dată, dacă nu, nu :-) Mă gîndesc că aţi putea găsi pe blogul acesta în fiecare zi cîte o mică şi plăcută surpriză, în afară de texte despre credinţă, politică şi cultură. Mai am cîteva în minte, pe lîngă muzică şi poezie.

Deocamdată, vă aştept opiniile despre:


Plângi

Plângi, omule, plângi!

Torentele inimii curăţă-ţi mâlul

din care te construieşti până la cer.


Plângi, cât mai găsesc izvoarele o fisură

în zidul tău interior

prin care să ţâşnească!


Plângi, cât încă n-ai devenit deşert,

cât poţi spera că puţină ninsoare va înmuia

gerul care te-a cuprins!


Plângi, omule, plângi,

cât încă te mai îndoieşti

de infailibilitatea ta!


Plângi, pentru că eşti nemuritor!

Căci, dacă ţi-ar muri şi sufletul precum trupul,

ai fi salvat.


Plângi, frate,

cât un potop de sfârşit de lume,

căci aşa îţi vei regăsi Chipul!


Fără titlu


Dansuri suave şi fine

îmi pulsează în vine

cum aripa îngerului negru

palpită funebru,

cum aripa îngerului alb

fâlâie concav...



Poem de dragoste (5)


Prin descântecul tău de(-o) noapte,

ochiul lunii a adăstat,

numai pentru o clipă,

în orbita mea terestră.


De atunci, cuvintele-mi sunt pietre de moară

ce-mi atârnă de aripi.


Nu pot răspunde tăcerii tale

decât cu o tăcere mai înaltă,

să mă fac treaptă, ţie,

pentru urcarea în dragoste.

Şi totuşi ziua cade pieziş între noi.



Final


Vechi cântece siberiene

cresc între noi,

înalte, tot mai înalte,

ca pădurile de stejar.

Umbra lor ne preface cuvintele

în stalagmite

şi sângele în patinoar.


UPDATE (21 ian. 2010)

Testul m-a lămurit în privinţa anumitor aspecte, dar n-aş zice nici că sînt surprins, nici dezamăgit. Comentariile, destul de numeroase pentru un asemenea post, ar putea să creeze impresia că românimea încă e cititoare de poezie. Din mesajele transmise eu am înţeles însă că mai degrabă e curioasă. Căci nimeni nu a părut interesat de mesaj (ba cineva a luat metafora ad literam) sau de scriitură, dar mai mulţi au vrut să ştie cine-i autorul. Presupunerile privind autorul arată că ai acei comentatori nu sînt familiarizaţi cu poezia românească, nici mai veche, nici mai nouă. Şi e păcat. Am mai spus-o, cu mai mult drag de poezie, am avea şi mai multă dragoste de oameni, deci am trăi într-o lume mai bună.
Nichita Stănescu, Radu Gyr, Daniel Turcea sînt uriaşi ai poeziei. Dar în textele de mai sus, credeţi-mă nu este decît cel mult o boare din duhul acestora, cam cît rămîne în fiecare dintre cei care i-au iubit vreodată după ce le va fi uitat poeziile. Deci nu le pot fi atribuite.
Una peste alta, poezia încă mai stîrneşte emoţie în unii cititori ai acestui blog şi pentru ei voi reveni şi cu alte poezii, ale unor poeţi mai cunoscuţi şi a altora necunoscuţi. Voi încerca să fac asta săptămînal.
A, să nu uit: poemele de mai sus îmi aparţin. Scriu din pură plăcere (deci sînt un amator, cum bine observa un comentator, nu trăiesc din poezie, ci din presă :) ) şi împărtăşesc poeziile cui rezonează la ele. Ştiţi, în poezie e ca în dragoste, poate să fie un vers excelent şi să te lase rece, sau unul mai şchiop şi să te farmece.

25 Comentários:

anca spunea...

eu am recunoscut poezia despre "dragoste"..este inelagabilil, Radu Gyr

Claudiu Târziu spunea...

@ anca:

N-ati prea nimerit-o :) Dar mai aveti doua incercari :)

Vlad spunea...

Se potrivesc perfect starii date de panorama Bucurestiului pe care o am in fata ochilor in aceste zile de iarna.

anca spunea...

orcum, multumesc pentru a doaua sansa...daca nu am dibuit-o...nustiu ce-mi fac
:)

anca spunea...

scuze daca este repetat mesajul, dar nu l-am vazut..., ziceam de Vasile Militaru...
versurile...

Adria spunea...

hmmm... Nichita Stanescu???

Claudiu Târziu spunea...

@ anca:

Veniti mai aproape, inca n-ati nimerit :)

@ adria:

Cu siguranta autorul este magulit sa fie asemuit cu Nichita :)

Craiasa zapezilor spunea...

Si daca castigam tesul, ghicind ca tu esti poetul, care este rasplata? :-)

Claudiu Târziu spunea...

@ Craiasa zapezilor:

Presupunerile nu se rasplatesc :) Oricum, singura rasplata pe care am promis-o este sa va mai dau poezie :)

Ion de la Chiuiesti spunea...

Tipul a ascultat vechi cantece siberiene. O fi fost prizonier in Rusia, ca pe aici nu prea se gasesc asemenea cantari.

Craiasa zapezilor spunea...

Numai sa ai grija ca prin caldura ce o raspandeste aceasta poezie, sa nu mi se topeasca mantia de zapada…atunci albele-mi zapezi nu vor mai inspira poeti, dar vor naste poate izvoare in care ne vom regasi, oglindit, Chipul…

Anonim spunea...

Continuand profilul. Poate prizonier, dar sa nu ne grabim. Pare scris de preot, dar si de intelectual obisnuit cu nuante nu numai teologice. Ma gandesc la infailibilitate, dar si la concav. E ceva din Sandu Tudor si din Daniel Turcea. Dar mai trebuie cercetat.
Domnisoara dinspre miezul noptii.

Lalique spunea...

Sint scrise de un amator, care face din cand in cand poezie. Cin' sa fie, cin' sa fie?

Fennell spunea...

@ Lalique:

Or fi si profesionisti ai poeziei? Adica un fel de profesionisti ai iubirii? Nu, nu te gindi la fetele alea... stii ce vreau sa zic.

Anonim spunea...

Demostene Andronescu

Cincinatis spunea...

De-o fi unul, de-o fi alta
Sint zapezi si pentru noi
Si-o sa dam in cer cu barda
De-om ramane-n versu' sloi.

Anonim spunea...

Oricine ar fi poetul, cel mai important lucru este ca tu il publici, iar noi il citim. Deci scopul sau a fost atins. Cate lucruri frumoase nu bucura sufletul si raman totusi anonime...

Literatoru spunea...

Fiind mai curios din fire, am dat o cautare pe net si am gasit ceva interesant: http://convorbiri-literare.dntis.ro/TIRZIUap.html
Mie imi pare ca stilul seamana cu poeziile din acest test.

Anonim spunea...

Cresterea duhovniceasca inseamna ca mergem nesmintit spre Noul Ierusalim. Ce facem dupa prima curba? Ne indepartam de destinatia dorita. Nu schimbam realitatea pentru a o potrivi idealului; in comoditatea noastra pacatoasa, schimbam idealul, e mai usor.

Raul e o problema de alegere activa, in vreme ce viata nu e. Eu pot sa stau linistit sa astept sa fiu vindecat de o boala. Dar nu am voie sa fiu linistit daca doresc sa fiu vindecat de un pacat. Pacientul este intr-o stare pasiva, pe cand pacatosul e intr-o stare activa. Daca vreau sa scap de gripa, sunt pacient; daca vreau sa scap de un pacat, trebuie sa fiu impacient. Sa fiu impacient cu pacatul.

Singura carare neintunecata care a strabatut Evul Intunecat este credinta. Cum pot ateii spune ca Biserica ne intoarce la medievalism? Ea e singura care ne-a scos vreodata din el. Lumea antica pagana a fost o barca scufundata. Constantin a pus o cruce pe catargul ei si a transformat acea epava intr-un submarin. Arca lui Hristos supravietuieste sub povara apelor. Noi, toti cei numiti de musulmani “anassara” (nazarineni, crestini, adepti ai Nazarineanului) ne bucuram la fiecare inminunare euharistica.

MariuS

dc spunea...

Scrie, batrane, scrie poezie si citeste si mai multa poezie; poezia te va face cu adevarat ce esti.
Dar asta iti place?

Dumnezeu este cuminte ca un grădinar


Dumnezeu este cuminte ca un grădinar
plantează meri prin tot raiul
şi presară lumi peste tot când se plictiseşte

lui Dumnezeu nu poţi să-i dai nimic nu poţi să-i iei nimic

toate sunt ale lui de fapt aproape toate sunt în El
şi tu şi viii & morţii tăi
şi clădirile şi prima & ultima ta iubire
şi colţii leului strânşi pe botul bivolului african
şi aburul sângeriu care îi înconjoară precum o aură
prin care nu ştii ce se vede mai bine :
moartea bivolului sau viaţa puilor de leu

noi toţi care ne frecăm unii de alţii întru slefuire
până sângerăm pe dinăuntru
torturatul şi torţionarul
scaunul curentul maneta călăul şi condamnatul
seringa vena garoul şi cocaina delicată şi vicleană
ca zăpada nucleară

Dumnezeu nu e frumos Dumnezeu nu e urât
arată pur şi simplu obişnuit ca un muncitor calificat
sau poate ca un om cu studii medii
care lucrează la o întreprindere de stat
aflată mereu pe linia de plutire
nici cu profituri spectaculoase nici în faliment răsunător
El nu e VIP nu îţi sare în ochi nu vrea nimic fiindcă ESTE

când nu-l înţelegeam am dus lupte grele cu el
Stăpânul e desăvârşit în luptă
când atacam se retrăgea
când stăteam mă hărţuia
când fugeam mă urmărea

într-o seară mi-a întins dreapta
aşa cum se întinde o sabie
m-am uitat la mâna lui butucănoasă de tip muncitor
în palmă avea doar linia vieţii o gaură
şi lumină bătătorită o mulţime de bătături orbitoare ca blitz-urile
a spus că le are de la cât ne mângâie când dormim



pe braţ i s-a umflat o venă străvezie
prin care mi-am văzut curgând toată viaţa
şi ne-am împăcat pentru totdeauna

Dumnezeu se joacă cu copiii
îşi pune mâinile pe ochi şi le spune să se ascundă
dar El îi vede prin gaurile roşii
atunci copiii par înrămaţi
şi Dumnezeu îşi spune de fiecare dată că ar trebui să agaţe aceste tablouri animate în meri
dar asta ar însemna violarea liberului arbitru
şi Dumnezeu nu face asta

continuarea in comentariul urmator

dc spunea...

Dumnezeu zâmbeşte imperceptibil când un liceean se crede buricul pământului
şi se încruntă când un adult face asta

diavolul şi-a scos pielea a atârnat-o pe drumul către Rai
este şi astăzi umedă şi din ea curg umbre
unii se păcălesc o consideră umbreluţă de soare
şi se fac sloiuri negre sub ea

diavolul e mereu ocupat are multe concerne de condus
are politică de făcut
şi acte de caritate televizate
e mereu la modă cu toate de multe ori dă tonul
nu doarme niciodată doar se relaxează din când în când
în câte-o conductă de petrol cică e dependent de miros
şi atunci mai izbucneşte un război devastator

diavolul e mereu vesel are ochelari cu ramă fină de aur
când zâmbeşte arată ca un forceps deschis cât distanţa
dintre urechiuşele unui copil perfect

diavolul are apucături de aurolac
se droghează cu fumul de porţelan alb
pe care l-a strâns în punguliţe de la coşurile lagărelor naziste când erau pruncii arşi de vii

Dumnezeu e cuminte ca un grădinar
plantează meri prin tot Raiul
şi presară lumi peste tot când se plictiseşte
Dumnezeu are bătături de lumină în palme
Dumnezeu joacă baba-oarba cu copiii
ei se ascund şi El îi soarbe din priviri
prin găurile din mâini

Dumnezeu e singurul comunist creştin
prieten în mod egal cu pustnicii isihasti
cu barba până la brâu
care se plimbă noaptea pe apele lacurilor glaciare
cu pieptul în flăcări verzui
şi cu vidanjorul care se roaga în gând
în timp ce scoate mizeria din haznale

tu acum eşti în interiorul lui Dumnezeu
cu toată lumea ta măruntă
nici nu ştii ce pierzi dacă nu recunoşti asta

noaptea El aruncă în geamurile unora
cântecele nichelate ale câtorva păsări
fiindcă ei nu vor să-i dea cheie
se plimbă prin tranşee şi atunci pentru plăgi
vine anotimpul cojilor trandafirii

Dumnezeu e cuminte ca un grădinar
Dumnezeu nu râde niciodată în hohote
este echilibrat în toate
mai puţin în plâns

Dumnezeu plânge aşa cum se cuvine să plângă un Dumnezeu

autentic

Dumnezeu plânge cu gura până la urechi

Ion de la Chiuiesti spunea...

@dc; am adormit

Mirona-Ioana Tatu spunea...

@Claudiu

Felicitari pentru poezii! O surpriza placuta! Mai vrem. :-)

@dc (Dan Carlea)

Pe mine nu m-a adormit poezia ta despre Dumnezeu! Dimpotriva, mi-a evocat imagini puternice. O recomand studentilor mei, ca "material bun" pentru un monolog. Inca o data, felicitari!

Mirona

Claudiu Târziu spunea...

@ dc:

Imi place :)

Claudiu Târziu spunea...

@ Mirona:

Multumesc. O sa mai primiti :)
Azi insa dati o fuga pe blogul lui Razvan Codrescu, unde e un poem extraordinar: http://razvan-codrescu.blogspot.com/2010/01/razvan-codrescu-al-treilea-poem-neptic.html