vineri, 8 ianuarie 2010

Starea presei. E timpul pentru restaurare

La sfîrşitul anului trecut, s-au închis două ziare, Cotidianul şi Bussines Standard, iar revistele trustului lui S.O. Vîntu au fost scoase la vînzare.
La începutul acestui an, şi-au mai încetat activitatea două cotidiane, Ziua şi Gardianul. Iar Jurnalul naţional, unul dintre ziarele care păreau a traversa criza financiară fără zdruncinături majore, se pregăteşte să concedieze o parte din oameni.

În aceste condiţii, unii au decretat moartea presei. De pildă, Cristian Tudor Popescu declară: "Meseria de jurnalist este in descompunere. In televiziuni de exemplu se cedeaza teren divertismentului si toate posturile se chinuie sa tina pasul prin orice mijloace, mai putin prin jurnalism adevarat. Conteaza nivelul de popularitate al persoanelor, scandalul, aspectul fizic, se cauta fete frumoase, iar televiziunile sunt parasite de catre jurnalisti. Este o jungla, iar acest lucru este inevitabil in primul rand din cauza evolutiei tehnologice a media". Şi are dreptate într-o oarecare măsură.

Alţii cred că această criză este o oportunitate pentru curăţarea breslei şi pentru a reveni la principiile de bază ale meseriei. Cum bine spune Ion Cristoiu: „Procesul este unul firesc dar intarziat, din cauza implicarii in politica. In loc sa functioneze pe principiul economiei de piata, ziarele au functionat pe principiul afacerilor politice. A fost in ultimii doi ani si o campanie care pe care, la sfarsitul careia se vede limpede ca unii patroni nu mai au nevoie de ziare. Oricum sunt prea multe televiziuni, ziare, radio-uri, comparativ cu publicul consumator”.

In ceea ce priveşte dezvoltarea presei electronice în dauna celei scrise, Cristoiu crede că jurnalistul profesionist nu va disparea şi că acesta nu va putea fi niciodată surclasat de bloggeri sau alte persoane care publica texte online după bunul plac. „Jurnalismul online merge in paralel cu cel scris. In cazul unor ziare tiparite mi se pare chiar o prostie faptul ca pe print se reiau niste subiecte publicate pe site-ul ziarului cu o zi inainte. De asemenea, multe ziare reiau subiectele prezentate de televiziuni cu o zi in urma si care evident ca nu mai prezinta nici un interes. Si atunci, presa scrisa nu va disparea, insa vor disparea mai multe publicatii, iar acest lucru este unul benefic pentru ca avem foarte multe ziare si televiziuni si e nevoie de o concentrare a presei pe cititor”.

Cîţiva au găsit şi cauzele prăbuşirii presei scrise. De exemplu, Mihnea Măruţă numără Cinci boli mai vechi ale presei noastre.
Dan Tapalagă consideră că întreprinderi de tipul trustului Realitatea-Caţavencu e bine să dispară: "Imperiul lui Sorin Ovidiu Vantu a inceput sa se clatine in primele zile dupa alegeri, insa prabusirea trustului Realitatea inseamna falimentul unui soi de FNI jurnalistic dependent de resursele publice si puterea politica. Nu moare ceva sanatos, crapa o afacere putreda. […] SOV a investit in titluri curate, cum era Cotidianul pana prin 2008, dar a cumparat si instrumente de presiune, nu afaceri viabile, ca Ziua sau Gardianul. [...]
Din acest motiv, reformarea presei se va intampla atunci cand Guvernul, ministrii, politicienii, oamenii de afaceri nu vor mai finanta sub presiune si santaj trusturi de presa. Presa se va reforma sub presiunea publiciului si atunci cand agentiile de publicitate vor juca si ele corect pe piata. [...]
Toata durerea si compasiunea pentru ziarele oneste care se tarasc prin desertul crizei, sperand sa supravietuiasca. Toata solidaritatea cu jurnalistii de buna credinta, atatia cati sunt, de la ziarele care au tras obloanele. Nici un regret pentru hoitarii, vidanjorii si ciomagarii de presa care dispar astazi in neant, aerisind putin locul. Parca se respira mai usor fara ei, fara toxinele lor".

Peste toate şi toţi, cel mai bogat om din România, Dinu Patriciu pare optimist, dacă nu cumva bravează. Presa face bani, doar că trebuie să găseşti alte modalităţi de bussines, că nu mai ajunge doar publicitatea, spune el.

Eu unul mă simt mai aproape de viziunea lui Cristian Grosu: "De mirare e ca nimeni, cu exceptia lui Cristoiu - acum coerent si realist -, nu se aventureaza in nici o speranta. In loc sa adune o echipa de insi care mai cred in aceasta meserie, si bizuindu-se pe experienta acesteia si pe un concept editorial urmarit pana la detaliile alea care fac diferenta, in loc sa caute solutia salvatoare de-a impaca regulile nenegociabile si menirea acestei profesii cu modificarile din piata si din perceptia unui anume fel de cititor, toata lumea se plange si face negre profetii pe care le porecleste ‘analize’. […]
In loc sa reformulam la infinit niste ‘cauze’ ale ‘mortii presei’ - eventual scrise, transformand analizele lucide in platitudini si vaicareli, mai bine ne-am aminti ca in piata inca exista jurnalisti nedeformati de schimbarile bruste de bara ale politicilor editoriale, necontaminati de autocenzura, neanesteziati de succesele puternice ale strategiilor de marketing, ca RELEVANTA si CREDIBILITATEA unei informatii vor fi mereu o marfa, ca a aboli de facto regulile unei profesii inseamna de fapt anihilarea acelei profesii. Si ca o criza poate fi, pentru vizionarii si obsedatii meseriei, o mare oportunitate pe termen mediu si lung".

Seja o primeiro a comentar