Se afișează postările cu eticheta milostenie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta milostenie. Afișați toate postările

luni, 28 septembrie 2015

O propunere pentru ipocriţii care susţin cauza "refugiaţilor" musulmani

Am obosit să citesc lamentaţiile şi aberaţiile tuturor "umaniştilor" şi "progresiştilor" cu privire la "criza refugiaţilor". Întîi că nu e o problemă cu refugiaţii, ci cu migranţii economici. Nu mai insist să demonstrez asta, au făcut-o deja alţii, în mod convingător. Doi, ca să înţeleagă toţi miloşii care e situaţia, să ne imaginăm următorul scenariu. Într-o bună zi, un grup de oameni fără adăpost (fără surse de venit, fără asigurări de sănătate, fără haine, fără nimic, ci eventual cu familii numeroase) hotărăşte să nu mai stea pe străzi, prin canale, pe unde apucă şi intră cu forţa în casa dvs. Odată instalaţi, pretind să-i hrăniţi, să-i îngrijiţi, să-i şcolarizaţi pe ăi mici, să-i îmbrăcaţi şi să nu-i deranjaţi cu programul, preocupările şi tabieturile dvs. În plus, să nu cumva să-i insultaţi rugîndu-vă de faţă cu ei, dacă aveţi altă credinţă decît a lor, sau să vă expuneţi simbolurile de credinţă, dar să le organizaţi un colţ în casă unde ei să se poată ruga liniştiţi. Estimp, ei se vor comporta aşa cum au fost învăţaţi, ca pe stradă, provocîndu-vă daune şi neplăceri.
Aşa-i că e creştineşte să-i primiţi fără umbră de protest şi să vă faceţi slugile lor, ba şi să renunţaţi la credinţă, în numele lui Hristos, creştini dvs.? Aşa-i că e natural să daţi dovadă de umanitate, oricît v-ar costa, poate şi viaţa, onor atei/indiferenţi religioşi/progresişti dvs?
Desigur, vă puteţi amăgi că, la un moment dat, intruşii vor învăţa de la dvs. bunătatea, toleranţa şi generozitatea, ba şi că vor accepta să lucreze ceva pentru a contribui, fie şi nesemnificativ, la cheltuielile casei. Însă, dacă veţi privi cu atenţie în jur, veţi vedea că astfel de oameni nu se (re-)adaptează la normalitate niciodată. Au mai încercat şi alţii să-i readucă în lumea civilizată şi au eşuat. Excepţiile sînt excepţii şi-atît. 
Ei, acum, schimbaţi ce e de schimbat în cazul invaziei islamiste din UE şi spuneţi-mi dacă mai sînteţi susţinătorii ideii ca "refugiaţi" să fie primiţi cu orice preţ. Dacă răspunsul e afirmativ, zic că, pînă la "refugiaţi", ar trebui să exersaţi cu vreo familie de oameni ai străzii (ştiu cazuri concrete, cărora li s-a dat adăpost şi hrană şi li s-au găsit locuri de muncă, iar după o vreme au fugit înapoi în canale). Serios, sînt atîţia compatrioţi creştini care suferă de sărăcie extremă, încît nu aveţi nevoie să-i aşteptaţi pe străinii musulmani, de peste mări şi ţări, ca să vă demonstraţi mărinimia. Dacă nu sînteţi dispuşi să-i ajutaţi în mod concret pe cei care chiar au nevoie şi se află lîngă dvs., lăsaţi-o mai moale cu susţinerea cauzei "refugiaţilor", ca să nu vă bănuim de ipocrizie.
Veţi spune, probabil, că "homleşii" şi "refugiaţii" nu sînt acelaşi lucru, că ultimii nu sînt oameni fără căpătîi, ci doar într-o teporară dificultate. Corect. Totuşi, comparaţia se susţine în esenţa ei: oamenii aceştia nu au respectat nici o regulă, nu au cerut ajutor, ci au dat buzna în UE, tăvălind graniţă după graniţă; ei nu vin să se adăpostească de vremea rea, ci vor un trai mai bun pe spinarea altora; vin cu o cultură diferită (în sensul cel mai larg al termenului) pe care nu o vor doar tolerată, ci pe care urmăresc să o impună gazdelor şi aşa mai departe. 
Dacă nu sîntem atenţi, şi într-un caz, şi în celălalt, noi, gazdele, riscăm să fim evacuaţi din propriile noastre cămine. Asta e miza adevărată.
În concluzie, nu spun să fim inumani, ci doar raţionali. A, şi să nu folosim creştinismul ca scuză pentru prostie, că nu este. "Umanismul" secularizat, deci o ideologie, poate fi.

joi, 3 septembrie 2009

Drumuri europene & un apel reînnoit

Sînt plecat într-o călătorie de documentare în străinătate (fotografia alăturată este făcută azi, în grădina Muzeului de Istorie al Bosniei şi Herţegovinei din Saraievo). Umblu mult şi n-am întotdeauna conexiune la internet sau timp să scriu aici. De aceea voi da rar drumul la comentarii şi voi posta numai cînd va fi absolut necesar. Sper să înţelegeţi şi să mă iertaţi.

Mă voi întoarce în a doua jumătate a lunii septembrie şi atunci voi intra într-un alt ritm.

În tot cazul, îmi voi respecta promisiunea pe care am făcut-o în postarea de mai jos şi în această perioadă, şi după ce revin în ţară.

Am prea multe de construit, pentru a-mi pierde timpul cu cei puşi doar să dărîme. E treaba lor şi fiecare va fi judecat pentru faptele sale. Regret doar că nu i-am lăsat în plata Domnului de la bun început.

PS:
Revin cu o rugăminte. Dacă vreţi să faceţi un bine, vă rog să contribuiţi la strîngerea fondurilor pentru ca o familie necăjită să aibă un acoperiş deasupra capului în această toamnă. Mai trebuie doar 5000 de lei noi. Citiţi aici!

miercuri, 26 august 2009

Invitaţie la milostenie

Monahul Iustin de la mănăstirea Cergău Mic (Alba) a ajuns, prin voia lui Dumnezeu, să cunoască o familie de cinci persoane, care tocmai a primit o grea lovitură de la viaţă: a rămas fără casă.
Familia cu pricina este din judeţul Neamţ, iar monahul Iustin garantează pentru seriozitatea ei.
Impresionat de necazul oamenilor, părintele Iustin a iniţiat o colectă printre prieteni. Le-a găsit şi o căsuţă, într-un sat nemţean, care ar costa doar cîteva mii de lei noi! Cît dau unii pe un palton "de firmă".
Pun şi eu umărul, după putinţă, şi vă îndemn să contribuiţi şi dvs. cu o sumă oarecare. Dacă toţi cititorii acestui blog dintr-o singură zi ar dona cîte 10 lei, le-am putea cumpăra acelor nevoiaşi nu una, ci două case!
Cei care n-aţi uitat de datoria milosteniei, scrieţi-i părintelui Iustin de la Cergău Mic pentru amănunte şi formalităţi: abc_iustin@yahoo.com. Doamne-ajută!