Ce lecţie o fi învăţat Băsescu? Patru "răspunsuri" greşite
După alegeri, Traian Băsescu a declarat că şi-a învăţat lecţia pe care i-a dat-o electoratul. Primele sale măsuri arată însă că fie n-a înţeles mesajul, fie nu-l interesează, iar faptul că a recunoscut că a primit o lecţie face parte dintr-o retorică pentru captatio benevolentiae.
Întîi, l-a desemnat premier pe Emil Boc, cel care tocmai fusese demis de Parlament. E o sfidare a Parlamentului şi o declaraţie de război făcută opoziţiei (nu numai partinice, ci electoratului, în general). Ca să nu mai vorbim de competenţă. Gestul rămîne la fel de grav şi dacă ar fi motivat de lipsa unei alternative la Boc în PDL.
Doi, din noul Cabinet fac parte mulţi "foşti" compromişi şi care nu s-au dovedit nici măcar buni profesionişti: Videanu, Udrea, Berceanu. Păstrarea acestora pe poziţii spune ceva despre dependenţa lui Băsescu de ei. Ştim că oamenii au fost de bază în campania electorală, dar o minimă inteligenţă politică trebuia să-l facă pe Băsescu să-i ţină măcar o vreme departe de guvern. Sau nu mai au răbdare să-şi recupereze banii băgaţi în campanie?
Formal, aceştia sînt propuşi de Boc şi PDL, dar ştim că deasupra e Băsescu.
Trei, UDMR a primit Ministerul Culturii şi Cultelor. Este o gafă monumentală a PDL să cedeze acest minister, determinată probabil de lipsa lui de importanţă în ochii democrat-liberalilor. În condiţiile în care ministerul se ocupă de cultura naţională, deci română, şi avînd în vedere disputele culturale pe care le alimentează comunitatea maghiară, PDL trebuia să păstreze acest minister sau să-l dea unui independent, român. În plus, între PDL şi Patriarhia Română există, dacă bine îmi amintesc, un pact de colaborare, care acum poate fi pus sub semnul întrebării (fie şi numai pentru că maghiarii sînt în majoritate catolici şi protestanţi).
Traian Băsescu, cel care a părut că duce o politică de includere a aşa-zisului ţinut secuiesc în spaţiul românesc, este cel chemat să cenzureze numirea unui maghiar la Cultură şi Culte. Sub raport simbolic, această concesie făcută ungurilor ar putea cîntări enorm.
Patru, Adriean Videanu, vicepreşedinte PDL şi viitor ministru al Economiei, a declarat că Proiectul Roşia Montană va fi inclus în programul de guvernare. După mintea lui Videanu, aurul face bani buni şi deci e musai să-l scoatem de-acolo, chiar cu preţul distrugerii mediului şi a patrimoniului cultural naţional din zonă. Opoziţia localnicilor faţă de proiect, a societăţii civile şi a Academiei Române se pare că nu mai contează pentru guvernul PDL-UDMR.
Întrebat fiind, în timpul ultimei dezbateri televizate din campania electorală, despre cazul Roşia Montană, Băsescu a spus că vor trebui cercetate foarte atent consecinţele înainte de a fi admis proiectul Gold Corporation. M-am mirat că nu are cunoştinţă de rapoartele specialiştilor pe acest caz. Acum se vede că avea interes să o scalde.
Încă mai e timp ca Băsescu să revină asupra ultimelor două măsuri. Altminteri, nu mai e vorba doar de iresponsabilitate politică, ci de-a dreptul de trădare naţională.
PS:
Presupun că adversarii ireductibili ai lui Băsescu, care m-au blamat pentru că l-am votat, acum vor jubila: "Ţi-am zis noi!". De aceea, precizez că nu regret că l-am votat pe Băsescu. Era singura alegere posibilă, din punctul meu de vedere. Nimic nu mă face să cred că nu ar fi fost mai rău cu Geoană. Nu am văzut în Băsescu salvatorul naţiunii, ci compromisul admisibil. Nu mi-am legat nădejdile de el, dar, recunosc, nu mă aşteptam să-şi cheltuie aşa de repede şi de prost bruma de credit ce i-a fost dat.
Acum, alegerile s-au consumat, guvernul stă să fie numit, şi voi fi cu ochii pe putere, pentru a o critica de cîte ori e cazul.
Întîi, l-a desemnat premier pe Emil Boc, cel care tocmai fusese demis de Parlament. E o sfidare a Parlamentului şi o declaraţie de război făcută opoziţiei (nu numai partinice, ci electoratului, în general). Ca să nu mai vorbim de competenţă. Gestul rămîne la fel de grav şi dacă ar fi motivat de lipsa unei alternative la Boc în PDL.
Doi, din noul Cabinet fac parte mulţi "foşti" compromişi şi care nu s-au dovedit nici măcar buni profesionişti: Videanu, Udrea, Berceanu. Păstrarea acestora pe poziţii spune ceva despre dependenţa lui Băsescu de ei. Ştim că oamenii au fost de bază în campania electorală, dar o minimă inteligenţă politică trebuia să-l facă pe Băsescu să-i ţină măcar o vreme departe de guvern. Sau nu mai au răbdare să-şi recupereze banii băgaţi în campanie?
Formal, aceştia sînt propuşi de Boc şi PDL, dar ştim că deasupra e Băsescu.
Trei, UDMR a primit Ministerul Culturii şi Cultelor. Este o gafă monumentală a PDL să cedeze acest minister, determinată probabil de lipsa lui de importanţă în ochii democrat-liberalilor. În condiţiile în care ministerul se ocupă de cultura naţională, deci română, şi avînd în vedere disputele culturale pe care le alimentează comunitatea maghiară, PDL trebuia să păstreze acest minister sau să-l dea unui independent, român. În plus, între PDL şi Patriarhia Română există, dacă bine îmi amintesc, un pact de colaborare, care acum poate fi pus sub semnul întrebării (fie şi numai pentru că maghiarii sînt în majoritate catolici şi protestanţi).
Traian Băsescu, cel care a părut că duce o politică de includere a aşa-zisului ţinut secuiesc în spaţiul românesc, este cel chemat să cenzureze numirea unui maghiar la Cultură şi Culte. Sub raport simbolic, această concesie făcută ungurilor ar putea cîntări enorm.
Patru, Adriean Videanu, vicepreşedinte PDL şi viitor ministru al Economiei, a declarat că Proiectul Roşia Montană va fi inclus în programul de guvernare. După mintea lui Videanu, aurul face bani buni şi deci e musai să-l scoatem de-acolo, chiar cu preţul distrugerii mediului şi a patrimoniului cultural naţional din zonă. Opoziţia localnicilor faţă de proiect, a societăţii civile şi a Academiei Române se pare că nu mai contează pentru guvernul PDL-UDMR.
Întrebat fiind, în timpul ultimei dezbateri televizate din campania electorală, despre cazul Roşia Montană, Băsescu a spus că vor trebui cercetate foarte atent consecinţele înainte de a fi admis proiectul Gold Corporation. M-am mirat că nu are cunoştinţă de rapoartele specialiştilor pe acest caz. Acum se vede că avea interes să o scalde.
Încă mai e timp ca Băsescu să revină asupra ultimelor două măsuri. Altminteri, nu mai e vorba doar de iresponsabilitate politică, ci de-a dreptul de trădare naţională.
PS:
Presupun că adversarii ireductibili ai lui Băsescu, care m-au blamat pentru că l-am votat, acum vor jubila: "Ţi-am zis noi!". De aceea, precizez că nu regret că l-am votat pe Băsescu. Era singura alegere posibilă, din punctul meu de vedere. Nimic nu mă face să cred că nu ar fi fost mai rău cu Geoană. Nu am văzut în Băsescu salvatorul naţiunii, ci compromisul admisibil. Nu mi-am legat nădejdile de el, dar, recunosc, nu mă aşteptam să-şi cheltuie aşa de repede şi de prost bruma de credit ce i-a fost dat.
Acum, alegerile s-au consumat, guvernul stă să fie numit, şi voi fi cu ochii pe putere, pentru a o critica de cîte ori e cazul.
Postări
