Vinul - medicament
Deschid azi o rubrică pe care aş fi vrut s-o ţin mai demult aici: despre vin. Mai ales după ce-am citit că vinul roşu ne păstrează veşnic tineri, dacă e în exces. Spre deosebire de specialiştii suedezi, eu cred că, dacă bem 15 sticle de vin roşu pe zi, cum ne recomandă ei, vom rămîne tineri pentru că nu mai apucăm bătrîneţea.
Sînt băutor de vin, iar prietenii zic că m-aş pricepe. Şi m-am gîndit să împărtăşesc şi altora din gusturile mele în materie de vin, căci, am constatat, puţini ştiu să bea vin într-o ţară unde, culmea, se bea enorm de mult alcool (dar prost şi dăunător, mai ales spirtoase şi bere). Acum, însă, nu mă apuc să fac educaţie oenologică, pentru că nu sînt nici eu decît un amator. Mai degrabă vreau să vă povestesc despre vinurile pe care le-am băut şi despre care cred că v-ar face bine. Vă dau, aşadar, nişte repere, urmînd ca, odată ce v-am stîrnit, să descoperiţi restul şi singuri.
Voi începe cu un vin alb şi unul roşu româneşti, bune şi accesibile ca preţ. Ambele sînt de pe Domeniul Coroanei, de la Segarcea. Primul, un Sauvignon Blanc, uşor parfumat, ceea ce îi îmblînzeşte tăria, cu un post gust persistent şi o aciditate joasă, este un vin de cursă lungă. Se bea rece, dar nu la mai puţin de 10 grade. Este recomandat să însoţească mîncăruri uşoare din pasăre sau peşte, dar merge şi cu pişcoturi sau plăcinte. Eu unul am băut cu plăcere din acesta, deşi preferatul meu, la capitolul vinuri albe româneşti, este altul, despre care o să vă spun data viitoare.
Însă, vinul roşu e rege. Iar aici vă îndemn să gustaţi un Cabernet Saugvinon de la Segarcea, un vin cu personalitate, lăsîndu-ţi în cerul gurii o aromă de dulceaţă de smochine şi avînd o notă subtilă de lemn. "Nasul" - cum zic cunoscătorii -, adică mirosul său e puternic şi condimentat. Se bea la o temperatură de 18 - 20 de grade, deschis cu o jumătate de oră înainte şi decantat într-un vas de sticlă special, ca să-i simţiţi bunătatea cu adevărat. De asemenea, vă recomand să-l puneţi în pahare mari - cupa cît mai largă -, cu pi
cior, şi să nu atingeţi cupa cu degetele cînd luaţi cîte o gură, pentru a nu-l încălzi mai tare.
Despre vinul roşu se spune, nu fără îndreptăţire, că e un medicament. Ajută circulaţia sangvină şi, fiind bogat în antioxidanţi, elimină radicalii liberi din artere. Din păcate, conţine multe calorii, cam 80 la un pahar. Iar pe unii îi poate durea capul după ce-au băut vin roşu, din pricina taninilor.
Vinul roşu este excelent împreună cu mîncăruri din carne roşie (porc, vită, miel).
În fine, niciodată, sub nici un motiv, nu veţi pune apă în vin. Apa se bea separat, altfel nu mai înţelegi nimic din gustul vinului şi înseamnă că-l bei doar ca să te îmbeţi (atunci, mai eficientă şi mai ieftină e o vodca "Săniuţa" sau "Genocid").
Sînt băutor de vin, iar prietenii zic că m-aş pricepe. Şi m-am gîndit să împărtăşesc şi altora din gusturile mele în materie de vin, căci, am constatat, puţini ştiu să bea vin într-o ţară unde, culmea, se bea enorm de mult alcool (dar prost şi dăunător, mai ales spirtoase şi bere). Acum, însă, nu mă apuc să fac educaţie oenologică, pentru că nu sînt nici eu decît un amator. Mai degrabă vreau să vă povestesc despre vinurile pe care le-am băut şi despre care cred că v-ar face bine. Vă dau, aşadar, nişte repere, urmînd ca, odată ce v-am stîrnit, să descoperiţi restul şi singuri.
Voi începe cu un vin alb şi unul roşu româneşti, bune şi accesibile ca preţ. Ambele sînt de pe Domeniul Coroanei, de la Segarcea. Primul, un Sauvignon Blanc, uşor parfumat, ceea ce îi îmblînzeşte tăria, cu un post gust persistent şi o aciditate joasă, este un vin de cursă lungă. Se bea rece, dar nu la mai puţin de 10 grade. Este recomandat să însoţească mîncăruri uşoare din pasăre sau peşte, dar merge şi cu pişcoturi sau plăcinte. Eu unul am băut cu plăcere din acesta, deşi preferatul meu, la capitolul vinuri albe româneşti, este altul, despre care o să vă spun data viitoare.
Însă, vinul roşu e rege. Iar aici vă îndemn să gustaţi un Cabernet Saugvinon de la Segarcea, un vin cu personalitate, lăsîndu-ţi în cerul gurii o aromă de dulceaţă de smochine şi avînd o notă subtilă de lemn. "Nasul" - cum zic cunoscătorii -, adică mirosul său e puternic şi condimentat. Se bea la o temperatură de 18 - 20 de grade, deschis cu o jumătate de oră înainte şi decantat într-un vas de sticlă special, ca să-i simţiţi bunătatea cu adevărat. De asemenea, vă recomand să-l puneţi în pahare mari - cupa cît mai largă -, cu pi
cior, şi să nu atingeţi cupa cu degetele cînd luaţi cîte o gură, pentru a nu-l încălzi mai tare.
Despre vinul roşu se spune, nu fără îndreptăţire, că e un medicament. Ajută circulaţia sangvină şi, fiind bogat în antioxidanţi, elimină radicalii liberi din artere. Din păcate, conţine multe calorii, cam 80 la un pahar. Iar pe unii îi poate durea capul după ce-au băut vin roşu, din pricina taninilor.
Vinul roşu este excelent împreună cu mîncăruri din carne roşie (porc, vită, miel).
În fine, niciodată, sub nici un motiv, nu veţi pune apă în vin. Apa se bea separat, altfel nu mai înţelegi nimic din gustul vinului şi înseamnă că-l bei doar ca să te îmbeţi (atunci, mai eficientă şi mai ieftină e o vodca "Săniuţa" sau "Genocid").
Postări
