"Ah! Iarăşi mie însumi mă fură vinul" (2)

Astăzi vă propun cel mai bun vin alb românesc pe care l-am băut vreodată: un cupaj de la casa Davino, podgoria Dealu Mare (Domain Ceptura). E rar, căci e produs numai în anii favorabili, printr-o selecţie complicată de pe cele mai bune parcele. Sînt amestecate soiurile Sauvignon Blanc, Fetească Albă şi Riesling Italian şi numărul de sticle nu depăşeşte 30.000. Eu care prefer soiurile simple, votez fără rezerve pentru acest cupaj. Are un gust divin, cum sugerează şi eticheta sa cu mielul :)

Vinul acesta sec fără a fi aspru, tare fără a fi dur, cu arome complexe şi sobre, în care combinaţia de fructe şi flori exotice este năucitoare, are un gust uniform şi echilibrat şi un postgust pregnant, care te îmbie la un alt şi alt pahar.

Evident că este şi scump, dar vă asigur că merită.

Cît despre vinul roşu, mă opresc acum la unul australian de mare succes – şi accesibil ca preţ – Shiraz Cabernet de Cawarra, produs de Lindemans. E o adevărată desfătare. Aşa cum îl descriu specialiştii: un vin corpolent, cu arome proaspete, de condimente şi fructe – nu foarte intense, cu tonuri florale (toporaşi, violete). Aciditatea este bine înglobată, dîndu-i vioiciune. Postgust plăcut, lung şi catifelat.

UPDATE

Somelierii, lorzii vinului din restaurantele de lux

Sunt lorzii aceia impecabili din marile restaurante, cu costum negru, papion, mănuşi albe, cămaşă albă şi un soi de colier lung la gât. Îi zice tastevin şi e simbolul breslei lor, cu el "măsurau" dacă vinul e bun sau nu, până nu demult. "Lorzii" se numesc somelieri şi sunt o raritate în România. La servire, treaba lor e să-ţi recomande cel mai bun vin la mâncarea pe care o ai în faţă, să ţi-l explice, să ţi-l comenteze, să ţi-l servească elegant, să-i supravegheze temperatura de-a lungul întregii mese. Sunt oameni fini, adevărate enciclopedii, specialişti, de o viaţă învaţă vinul. E un sacrilegiu pentru ei dacă faci şpriţ dintr-un vin bun, o mare gafă dacă pocneşti dopul când deschizi sticla.

Cititi restul in Gandul.